Cu toate tarele sale, programul integrarii F 35 in cadrul masinii de razboi americane continua. Astfel US Navy si Lockheed Martin au anuntat ca au in vedere sa foloseasca F 35 pentru demonstra eficacitatea noii tehnologii – Beyond-the-Horizon Technology.
Sistemul, pe numele sau real – NIFC-CA (Naval Integrated Fire Control-Counter Air) este unul extrem de complex si are in compunere: radarul AEGIS de pe navele de lupta americane, un radar aeropurtat (E-2D Hawkeye) si rachete SM-6, care impreuna au misiunea de detecta, urmari, incadra si distruge tinte aflate la o distanta mult mai mare fata de posibilitatile de detectie si interceptare ale actualelor sisteme sau pentru distrugerea unor tinte notorii ca fiind extrem de greu de detectat, cum ar fi rachetele de croaziera care zboara la altitudine de doar cativa metri desupra luciului apei.
Cei de la LM lucreaza cu Naval Sea Systems Command – NAVSEA pentru a pune in practica o demonstratie in conditii reale in acest an in poligonul de la White Sands Missile Range, cel mai traziu la inceputul lui 2016.
Marea incercare – si aici isi intra in rol si F 35 – este incercarea de a folosi ca mijloc de comunicatii si ghidaj un avion F 35 in locul radarului zburator E-2D Hawkeye, demostrandu-se astfel o noua capabilitate a F 35.
Pentru a face fata acestei misiuni F 35 foloseste radarul sau AESA si DAS (Distributed Aperture System) care combina informatiile (imaginile) primite de la sase senzori electro-opticii plasati in diferite zone ale aeronavei. F 35 mai poate fi dotat si cu EOTS (Electro-optical Targeting System) sistem care ajuta la indetificarea si incadrarea/urmarirea tintei.
EOTS are avantajul ca poate oferi informatii si desemna atat tinte aeriene cat si tinte aflate la sol/la suprafata apei, folosind atat senzori electro-optici aflati in fata aparatului cat si pe cei din spate, asigurand o “vedere” de 360* atat pe zona defensiva cat si pentru cea ofensiva.
Tehnologia NIFC-CA va asigura US Navy nu numai posibilitatea de a angaja de la o distanta foarte mare orice potentiala amenintare dar ii va oferi si posibilitati ofensive foarte importante, atat timp cat isi va putea permite sa atace tinte aeriene inamice de orice fel da le o distanta sigura pentru navele si avioanele sale.
Prima unitate americana care va beneficia de NIFC-CA va fi grupul naval din jurul portavionului Teddy Roosevelt, iar acest lucru se va intampla spre sfarsitul acestui an.
Cam acestea ar fi amanuntele, insa daca privim imaginea de ansamblu, aceasta tehnologie face parte dintr-un plan mai amplu prin care US Navy isi va moderniza sistemul defensiv din jurul rachetelor cu raza lunga SM-6. Implementarea NIFC-CA este doar un alt pas din acest program si este identificat de americani ca fiind “Baseline 9” si care va fi implementat pe navele de lupta (distrugatoare) aflate in constructie (DDG113 pana la DDG 118) dar si o parte din navele aflate deja in serviciu au primit acesta nou tehnologie: un distrugator – USS John Paul Jones si doua crucisatoare – USS Chancellorsville si USS Normandy.
Trebuie sa recunoastem ca aceasta tehnologie este spectaculoasa si combate in primul rand rachetele anti-nava pe model sovietic: mari, foarte rapide si cu raza lunga, rachete care ataca la viteza supersonica si care ofera navei-tinta foarte putin timp pentru a se apara. Ori americanii tocmai aici s-au miscat, crescand atat raza de detectie cat si distanta de angajare, oferind astfel mai mult timp pentru navele aflate sub atac, dar oferind in acelasi timp si o premisa solida pentru ofensiva cu raza lunga si foarte lunga.
GeorgeGMT