F/A-18 Hornet/SuperHornet costuri si modernizari

George GMT

12 ani ago

fa18c_1

F/A-18 E/F SuperHornet, demn urmas al lui F/A-18 Hornet care la randul sau are un arbore de familie care duce la YF-17 si F-20 Tigershark, este actualmente si probabil inca multi ani de acum inainte calul de povara al US Navy.

F-18 E/F Super-Hornet

Avionul, utilizand motoarele GE F414 care echipeaza si noul Saab Gripen NG pare sa fie candidatul la cel mai ieftin de operat avion bimotor al industriei occidentale. Insa oare asa sa fie?

Schema evolutiei F-18

F/A 18 A/B/C/D Hornet:

F/A-18 este deja un bimotor multirol consacrat, cu manevrabilitate ridicata (si datorita LEX- extensiile aripilor spre partea din fata a fuselajului – o inovatie preluata de la F-20 Tigershark). Alaturi de derivele verticale in unghi, de stabilizatoarele orizontale de mari dimensiuni si de flapsurile de mari dimensiuni, toate controlate de computer, acestea permit manevre la unghiuri mari de atac, capabilitati pe deplin demonstrate in cadrul programului NASA F-18 High Alpha Research Vehicle (HARV), alaturi de tractiunea verticala . Rolul avionului se poate schimba printr-o comutare de buton in timpul zborului, pilotul putand alege intre modul aer-aer sau aer/sol – aer/nava.

F/A-18 a fost proiectat pentru reducerea intretinerii, comparativ cu F-14, A-6 Intruder si alte aparate navalizate. Timpul sau mediu intre defectiuni este de 3 ori mai mare decat la celelalte aparate si necesita doar jumatate din timpul de reparatie.Piesa de rezistenta este motorul General Electric F404, care desi are performante mediocre, a fost conceput sa fie foarte rezistent, fiabil si usor de operat si intretinut. Motorul este fixat de de structura avionului in doar 10 puncte putand fi extras in 20 de minute de 4 persoane fara echipament specializat.

Familia motoarelor General-Electric F404/F414

Gurile prizelor de aer sunt fixe, limitand performanta motorului, dar exista totusi niste guri de ventilatie pe interiorul admisiei catre motor, incetinind si reducand volumul de aer in motor la nevoie, cu aceasta solutie putandu-se atinge viteze apropiate de Mach2. Radarul Hughes AN/APG-65 al seriei standard a fost inlocuit incepand cu 1992 cu Raytheon AN/APG-73, creand standardul F/A-18A+.

NASA F-18 High Alpha Research Vehicle (HARV)

Versiunea F/A-18C/D a luat nastere prin standardizarea unei modernizari in 1987, incluzand radar mai puternic, cu apertura sintetica de cartare a solului, avionica modernizata, scaune catapultabile Martin-Baker NACES (Navy Aircrew Common Ejection Seat), armament nou aer-aer (AIM-120) si aer-sol/nava (AGM-65 Maverick si AGM-84 Harpoon) si un echipament de bruiaj electronic. Din 1989 varianta C/D include si sistem de vedere pe timp de noapte cu ochelari speciali, container cu vizor termic Hughes AN/AAR-50, sistem infrarosu de tintire Loral AN/AAS-38 NITE Hawk FLIR, doua afisaje color multifunctionale in cabina si o harta color dinamica.

F/A-18 alimentand

Fortele aeriene finlandeze si elvetiene folosesc versiuni F-18 C/D care au beneficiat de un pachet de modernizare – Midlife update, care in cazul elvetienilor a cuprins capacitatea de atac la sol. Pentru cele 33 de Hornet-uri elvetiene au existat doua etape de modernizare. Prima – « upgrade 21 » – consta in integrarea AIM-9X Sidewinder si a castilor cu vizor JHMCS. In 2007 s-a demarat faza intai a « upgrade 25 », estimata la peste 500 mil.$ (15 mil.$/aparat) care includea finalizarea integrarii hardware si software pentru JHMCS si AIM9X dar si adaugarea legaturi ide date Link16. La acestea se adauga contramasurile electronice Raytheon’s ALR-67v3 (standard al Super-Hornet, care identifica, pozitioneaza si ierarhizeaza amenintarile si emitatoarele amice/inamice), afisaje, inregistrator digital, containere de tintire Raytheon’s ASQ-228 ATFLIR (cu localizarea de tinte la peste 40 de mile nautice), GPS modernizat, marirea capacitatii de memorie a calculatorului de armament si includerea unu isistem de planificare conjugata a misiunii.

Aparatele A/B sunt retrase din serviciul activ incepand cu 1997, in principal cele cu probleme mari de structura, iar C/D incepand cu 2009, cu probleme similare, fiind canibalizate.

Northrop YF-17

Potrivit unui audit (Management of Australia’s Air Combat Capability– F/A-18 Hornet and Super Hornet Fleet Upgrades and Sustainment ) care a studiat cazul exploatarii flotei mixte australiene de 71 de aparate F/A 18 A/B (asamblate in Australia) si 24 bucati F-18 E/F Super-Hornet, cheltuielile cu mentinerea in serviciu a unei flote invechite cresc vertiginos. Astfel, pentru F-18 Hornet A/B, dupa 27 de ani de serviciu, pe parcursul ultimilor ani costurile de mentenanta au crescut cu 73%, de la 750.000$/avion nou la 1,3 mil.$ anual, deoarece se ajunge la probabilitate mult mai ridcata a aparitiei unor defecte ale structurii care necesita inspectii mult mai frecvente si detaliate care sa evite o crestere similara a riscurilor de accident. In acelasi timp, costurile cu mentenanta motoarelor GE F404 au crescut cu 60% fata de situatia motoarelor noi.

Sectiune Super-Hornet

Conform studiului a devenit clara necesitatea retragerii din activitate a F/A 18 Hornet cel tarziu in 2020, cand se asteapta ca F-35 sa il inlocuiasca in cadrul Fortelor Aeriene Regale Australiene. Canada are planuri similare de retragere din uz a CF-18 pana in 2020. F/A-18 are o durata de viata a structurii de 6000 de ore, insa prin proceduri de reparatii si reabilitare, aceasta durata poate fi extinsa.

Butucul central

Flota de Hornet-uri australiene a fost angajata intr-un program de reabilitare structurala incepand cu 2003, pentru a putea extinde durata serviciului pana in 2020, in cadrul caruia s-au facut ranforsari si schimbarea butucului central in care se fixeaza capatul aripii, pentru 10 avioane din lot. Programul a costat 433 mil.$ pana in 2010, urmat de un alt program, de asigurare structurala si consolidare pe care s-au aprobat alte cheltuieli cifrate la 288 mil.$.

Cheltuielile de intretinere cu flota de avioane F/A-18 Hornet si bugete previzionale 2000-2021

Coroziunea suprafetelor, chair daca nu afecteaza direct structura avionului, necesita lucrari minutioase de intretinere, costul lor anual crescand de la 0,721 mil.$ in 2007 la 1,367 mil.$ in 2011, reducand insa disponibilitatea anuala de zbor a aparatelor cu 1381 de zile in 2011 fata de doar 547 in 2007.Prin urmare, in 2011 s-a angajat o actiune de re-vopsire a avioanelor impreuna cu alte aeronave din fortele australiene.

Costurile totale de re-furbishment si operatiunile aferente pentru F/A18 Hornet australiene

Costurile totale de extindere a duratei de viata a F/A-18 Hornet australiene pentru 71 de aparate, dupa cum se vede in tabloul de mai sus, au costat aproximativ 720 mil.$, ceea ce inseamna in medie alte 10 mil.$ pe aparat.

Cresterea cheltuielilor de operare F18C/D per aparat in fortele SUA

Dupa cum se vede mai sus, costul anual de operare al unui F-18 Hornet in SUA, adica cu productia si mentenanta la ele acasa, trece de 3,5 mil.$ anual, bineinteles cu un numar de ore de zbor si antrenament specifice SUA, adica o formare profesionista a pilotilor militari.

F-18 australian alaturi de F-111

In ceea ce priveste “mission capability” pe teritoriul SUA, iata cum arata graficul F-18 C/D in functie de vechime, dovedind ca scade de la 75% sub 70% pentru avioanele caretrec de 10 ani vechime:

Cat despre pachetele de modernizare, s-a incercat in timp ca F/A-18 Hornet australiene sa fie mentinute in linie cu standardele SUA, care au trecut la versiunile C/D si ele modernizate in timp.

Mai jos este un mic tabel cu cheltuielile de modernizare a flotei de aparate Hornet australiene in perioada 1998-2014:

Dupa cum se observa, cheltuielile de modernizare se pot grupa in urmatorul calcul – 71 de avioane modernizate la un pret total de 2,25 mld.$, adica un pret pe aparat de 31,6 mil.$, reprezentand :

348 mil$ pentru upgrade avionica Faza 1: comunicatii voce, IFF, sistem de navigatie inertial
1,85 mld $ pentru upgrade de radar, avionica, razboi electronic (containere), sistemul de desemnare a tintei, LINK16 – legatura de date sigura, afisaje colore de mari dimensiuni, harta digitala in miscare, sistem de planificare conjugata a misiunii, vizor de tintire pe casca
52 mil.$ pentru protectia GPS contra atacurilor electronice si comunicatii

F-18 al Red Devils

Iata si lista noului armamentului aditional al variantei F-18 A/B modernizate:

• AIM-132A Advanced ShortRange Air-to-Air Missile (ASRAAM);

• AIM-120B and AIM-120C5 Advanced MediumRange Air-to-Air

Missile (AMRAAM);

• Joint Direct Attack Munition (JDAM) air-to-ground bomb-guidance

system;

• AGM-158A Joint Air-to-Surface Standoff Missile (JASSM).

Evolutia orelor de zbor planificate vs. realizate in perioada Iulie 1991-Mai 2012

Dupa ultimele date, cheltuielile totale legate de programul de modernizare al F/A-18 Hornet australiene s-au ridicat la nivelul anului 2012 la cifra de 2,784 mld.$ la care se adauga 461,38 mil.$ pana in 2015, deci 3,245 mld.$ din care 2,369 mld.$ modernizarile avioanelor si 876 mil.$ armamentul. Ca si referinta, cele 75 avioane Hornet cumparate initial au fost bugetate cu 2,43 mld.$ (la preturile din 1981) pentru ca pana la intrarea lor in serviciu sa fie de fapt cheltuiti 4,6 mld. $ (la preturile din 1990) si initial trebuiau retrase din uz intre 2010-2015.

Hornet vs Super-Hornet

F/A 18 E/F Super-Hornet:

Super Hornet este o evolutie a F-18 Hornet, cu 20% mai mare, cu 3,2t mai greu cantarit gol si 6,8t incarcat fata de predecesorul sau, putand duce 33% mai mult combustibil, permitand cresterea cu 41% a razei de actiune si cu 50% anduranta, fiind comparabil cu F-14 Tomcat desi cantareste cu5t mai putin. Spre deosebire de Hornet, noul avion are un design cu semnatura radar mai redusa si foloseste panouri perforate pentru a reduce si mai mult reflexia radar, fiind considerat cel mai putin vizibil avion de lupta dupa F-22 si F-35.

EA-18 G Growler

Desi initial Super-Hornet a mostenit in proportie de 90% aparatura variantelor evoluate de Hornet, la scurt timp de la predarea loturilor initiale, Boeing a trecut in 2005 la versiunea BlockII care includea mare parte din sistemele propuse pentru JSF X-32: radar AESA APG-79 (care a inlocuit mai vechiul APG-73, incepand cu un lot de 135 retrofituri in 2008), afisaje mai mari in cabina, integrarea sistemului conjugat de tintire pe casca (JHMCS) cu racheta AIM-9X si multe alte elemente de avionica.

F-18 E Super-Hornet al U.S. Navy

Din 2008 s-au inceput pregatirile pentru Super-Hornet Block III/ Advanced Super-Hornet, o versiune cu caracteristici stealth incluzand si o noua versiune de motor GE F414, EPE, care are o forta de tractiune mai ridicata cu 20%. Cu container stealth dedicat armelor AIM-120 si JDAM (acrosabil in 3 puncte si putand transporta 3×4 AMRAAM), avionul detine si un nou format de cabina, computer de misiuni, sistem de avertizare lansari rachete modern si un nou IRST (infra-red search and track). Evolutia “International Roadmap”este partial inclusa in pachetul oferit Indiei (video) pentru competitia multirolului .

F-18 E/F vopsit aniversar

Comparatie performante tehnice F-18 Hornet/Super-Hornet vs MIG-29, SU-30 si EF Typoon.

Specificatii/ tip avion	F-18 Hornet	F-18 S-Hornet	SU-35	MIG-29 SMT M2	EF Typhoon
Lungime	17,1 m	18,31m	21,9m	17,37m	15,996m
Anvergura	12,3m	13,62m	15,3m	11,4m	10,95m
Inaltime	4,7m	4,88m	5,9m	4,73m	5,28m
Suprafata aripa	38m2	46,5 m²	62m²	38 m²	51,2m2
Greutate gol	10400kg	14552kg	18400kg	13380kg	11150kg
Greutate plin	16770kg	21320kg	25300kg	17500kg	16000kg
Greutate max.	23500kg	29937kg	34500kg	22400kg	23500kg
Motoare	2 × F404-GE-402 79.2 kN	2 × F414-GE-400 97.9kN	2 × Saturn 117S 142kN	2 × Klimov RD-33MK 88.26kN	2 × Eurojet EJ200, 89kN
Viteza max. altitudine	Mach 1.8 (1915 km/h)	Mach1.8+(1915 km/h)	Mach2.25 (2,390 km/h)	Mach 2.35 (2600 km/h)	Mach 2 (2124 km/h)
Raza de zbor	2000 km	2346 km	3600km	2000 km	2900 km
Plafon de serviciu	15240 m	15000+ m	18000m	17500 m	16765 m
Rata de urcare	254 m/s	228 m/s	280 m/s	330 m/s	>315 m/s
Incarcare aripa	454kg/m²	459 kg/m²	408kg/m²	442 kg/m²	312 kg/m²
Forta/greutate	0.96	0.93	1.13	1.02	1.07

Acum referindu-ne la cele 24 de Super-Hornet-uri, fabricate intre 2008-2009 si operationalizate incepand cu 2010, ele au fost achizitionate de australieni pentru suma de 3,7 mld.$, cu armamentul inclus.

Gama de arme Super-Hornet

Insa mentenanta lor va avea un varf al costurilor de 180 mil.$ in 2017/2018, deci aproximativ 7,5 mil.$/aparat. De fapt un adevarat scandal a avut loc la scurt timp dupa luarea deciziei, in 2007, de achizitie a celor 24 de avioane ca si solutie intermediara intre cele 21 batrane F-111C retrase in 2010 din uz si sosirea intarziata a lui F-35 Lightning II, cand s-au anuntat costurile totale ale contractului de formare, operare si intretinere a acestor 24 de avioane pentru 10 ani, si anume 4,6 mld.$, adica 460 mil.$/an. Si este vorba de avioane noi, nu la mana a doua. Suna cunoscuta povestea avionului intermediar catre F-35?

Motorul GE-F414_EPE pentru F/A-18 E/F SuperHornet Block III

Cu toate acestea, australienii s-au hotarat sa mai comande 12 avioane de tipul EA-18 G Growler, in completarea lotului initial, ramanand decisi pentru achizitia ulterioara de F-35.

Ajutajele Super-Viespii

Super-Hornet-urile au intrat intr-un program de urmarire a oboselii, similar cu cel pentru F18 Hornet, pentru a permite avioanelor sa opereze pana in 2025. De asemenea, se urmareste un maxim de comunalitate cu dotarile US Navy, reducand pe cat posibil cheltuielile. Chiar si cu aceste programe, auditul a reliefat ca piesele necesare mentinerii in stare de zbor a aparatelor sunt in intarziere fata de timpii planificati initial, ceea ce afecteaza suplimentar disponibilitatea aparatelor.

Legat de disponibilitatea aparatelor, F-18 E/F in cadrul fortelor SUA, datele indica o rata de maxim 74%.

F-18 virand in suprasarcina

Se pare ca si Bulgaria a fost interesata de Super-Hornet in 2011, pentru inlocuirea flotei de MIG-21.De asemenea Danemarca vrea sa inlocuiasca flota de F-16, iar SuperHornet este unul dintre competitori, iar despre Brazilia nu mai pomenim, deoarece aici competitia pare sa se desfasoare in favoarea acestui avion.

Comparatie F-18C – F-18 E – imbunatatiri

Din punct de vedere al numarului de avioane F/A-18 E/F existente in uz, potrivit unui contract multianual semnat intre Boeing si Dept. Apararii al SUA, inca 66 de exemplare E/F si 58 EA-18G se vor adauga flotei, pentru a compensa intarzierea cu 4 ani a intrarii in dotare a F-35, numarul total urcand la un total de 515 aparate F/A-18 E/F si 114 EA-18 Growler.

Potrivit surselor SUA, extinderea resursei si capabilitatilor (SLEP – Service Life Extension Program) avioanelor F-18 E/F pentru a compensa intarzierile programului F-35 ar putea costa 26 mil.$ pe aparat, estimati la nivelul anului fiscal 2009, deci la nivelul lui 2013 cu siguranta ar trece de 30 mil.$. SLEP presupune “intinerirea” resursei cu aproximativ 11 ani.

Comparatie dimensiuni F18 Hornet si Super-Hornet

Pentru Romania, un astfel de avion in oricare din variantele Hornet/Super-Hornet ar putea fi o tinta prea indepartata, deoarece chiar daca pretul nu este unul foarte piperat ca in cazul F-35 iar exploatarea este simplificata inclusiv de robustetea motorului, costurile de exploatare, modernizare si refacere a resursei sunt destul de ridicate, dupa cum s-a observat si in auditul australian.

Asa ar fi trebuit sa arate F-18L in serviciu

Intr-adevar, o versiune F-18L in oricare din variante, care sa fie mai usoara, mai rapida si mai manevrabila, prin eliminarea elementelor specifice apuntarii si operarii pe portavion, cu avionica si motoare (GE F414 EPE) aduse la ultimul standard BlockII/III al SuperHornet, ar fi o alternativa pentru o tara care nu detine portavioane, insa se pare ca inclusiv producatorul a renuntat la aceasta alternativa, din motive multiple. Singurul mod in care ar renta o relansare a subiectului ar fi obtinerea unei comenzi consistente de aparate noi, deoarce e posibil ca retrofitul sa fie dificil pe aparate existente.

Aceasta varianta alaturi de productia in tara si exploatarea unui avion de antrenament supersonic bazat pe acelasi motor GE F-414, asa cum este cazul lui KAI-T50, ar fi un vis prea frumos pentru Romania. Si din pacate greu realizabil, dar nu imposibil. Iar soulutia a fost oferita in materialul “Dilema Avioane Craiova vs solutia pentru Fortele Aeriene Romane”. Insa pentru aceasta ar fi nevoie de crestere economica serioasa a Romaniei in urmatorii ani, partial bazata pe un offset generos si creditare avantajoasa, totul dublat de o colectare si alocare pentru MAPN din PIB cel putin duble fata de sumele actuale. Dar cine sa o faca?!

F-18L-demonstrator

Insa noi nu avem bani sa cumparam si exploatam, in conditiile economice si alocarile din PIB actuale nici macar niste avioane F-18 standard. Chiar si integrand mentenanta in tara, cum au facut australienii, nu ar fi suficient iar costurile prezentate in audit o dovedesc.