Da, nu e vorba de o eroare de scriere a F-22 Raptor, si apartine tot celor de la Lockheed-Martin. Este un program de dezvoltare a unui bombardier stealth supersonic cu raza lunga de actiune, pornind de la structura si componentele lui F-22 Raptor.
Programul bombardierului mediu FB-22, denumit si Strike Raptor, a fost pornit in 2002, conform informatiilor publicate de United States Department of Defense, si avea ca obiectiv inlocuirea batranului General Dynamics F-111 Aardvark, dar si preluarea unor misiuni ale B-1 Lancer si B-52, fara vulnerabilitatea acestora in fata radarelor si cu posibilitatea de a executa misiunile decoland doar de la baze ale SUA. FB-22 trebuia sa fie capabil sa zboare in regim de superpercroaziera deasupra teritoriului inamic, cu rolul de a detecta, prioritiza si distruge amenintarile sol-aer cele mai importante, facand brese ulterior exploatate de bombardiere mai grele si mai lente, cum era cazul B-2. In 2003, secretarul fortelor aeriene ale SUA estima un necesar de 150 de astfel de aparate.
Spre deosebire de predecesorul sau F-22 ce tocmai incheiase testarile pentru US Airforce, FB22 avea o aripa mai mare de tip delta, un fuselaj mai lung si o raza de actiune si sarcina utila marite, profitand insa de caracteristicile si componentele designului anterior pentru a reduce semnificativ costurile de dezvoltare comparativ cu un proiect nou. Se poate spune ca proiectul a urmarit o abordare similara dezvoltarii F-16XL vs F-16, mentinand sistemele cheie specificate in cerinta pentru F-22: invizibilitate radar, cala interna de arme, viteze de zbor supersonice, radar avansat cu bataie lunga si altitudine ridicata.
In doar cateva luni de la demararea proiectului, in 2005 primul prototip iesea de pe portile uzinei, in paralel cu productia de F-22 Raptor, bugetul total al proiectului nedepasind 4,5 miliarde dolari (din care 1 mld.$ costul dezvoltarii structurii), estimat a fi doar 25% din costul dezvoltarii de la zero al unui bombardier din aceasta categorie.
Datorita cresterii dimensiunilor aripii si fuselajului, raza de actiune crestea la 2600km iar cala interna de arme era mai generoasa, putand adaposti 30 Small Diameter Bombs (SDB) de cate 110kg fiecare, in timp ce F-22 putea transporta doar 8. Magaziile laterale, ca si la F-22, continuau a fi destinate rachetelor aer-aer AIM-9 Sidewinder, pentru a asigura protectia aer-aer a aeronavei. Pe langa aceasta, proiectul a avut in vedere dezvoltarea unui pilon si a unui container stealth de munitii, detasabil, care s-ar fi deschis doar pentru lansarea munitiilor, permitand extinderea cantitatii de arme ce pot fi transportate in mod invizibil radar.
Deoarece rolul a fost schimbat, de la manevrabilitate in lupta aer-aer, la bombardament, tractiunea vectoriala nu mai era necesara, fiind inlaturate duzele variabile-orientabile, iar aeronava putea acomoda inclusiv motoare mai puternice decat ale F-22, si anume Pratt & Whitney F135 al F-35 Lightning II sau General Electric/Rolls-Royce F136, viteza maxima fiind de Mach 1,92.
Daca in faza de inceput a proiectului FB-22 nu avea derive verticale, ulterior a existat varianta cu 2 derive.
Desi totul parea sa mearga bine, bombardierul urmand a intra in inzestrare incepand cu 2018, pentru a putea opera pana la orizontul lui 2038, cand era prevazut urmatorul salt de tehnologie, programul a fost oprit in 2006 in urma deciziei luate in cadrul “Quadrennial Defense Review”. USAF dorea un bombardier mai mare si mai greu, subsonic si cu raza de actiune mai mare, similar cu B-2 Spirit.
Marius Zgureanu
Surse:
https://en.wikipedia.org/wiki/Lockheed_Martin_FB-22
http://www.hitechweb.genezis.eu/futurebombers1.htm
http://www.oocities.org/exo_wars/fb_22_raptor_fighter_bomber.htm
http://notreally.info/transport/planes/ngb/fb-22/img/Lockheed-Martin_FB-22
http://notreally.info/transport/planes/ngb/fb-22/img/FB-22_p0120001