Avem in Romania o tema noua de dezbatere izvorata dintr-o initiativa legislative inedita : repatrierea rezervei de aur a BNR depozitate in strainatate.
Se fac comentarii, scenarii, supozitii, toata lumea se pricepe, mai ales politicienii.
Ca de obicei, e bine sa cunosti istoria si mai ales sa o intelegi. Aurul a fost folosit in finantarea conflictelor inca din antichitate, de multe ori inclinand balanta intre fortele beligerante.
In 1938, Germania avea nevoie de surse de finantare pentru sustinerea deficitului urias generat de inarmare si proiectele de infrastructura.
Austria a fost prima tara ce a devenit victima a nazismului. Cand Wehrmacht-ul a intrat in Viena, pe 12 martie 1938, doua grupuri de comando au preluat cele 100 to. de aur ale Bancii Centrale Austriece si le-au transportat la Reichsbank in Berlin. Rezervele oficiale germane erau atunci de doar 25 tone.
In plus au fost cerute de la Bank of England depozitele austriece din Londra, adica 5.7 tone. De la comunitatea evreiasca din Viena s-au mai „colectat” inca 14.3 tone aur.
A urmat Banca Cehoslovaciei, care a fost fortata sa retraga un depozit de 27 tone aur deţinut de BIS (Bank of International Settlements ) in numele Cehoslovaciei tot la Londra. BIS avea sediul la Basel si actiona ca o de banca a bancilor centrale, echivalentul Bancii Mondiale de acum. In total din Cehoslovacia au disparut intre 54 si 61 tone aur.
Au urmat o serie de hold-up-uri executate de nazisti la toate bancile centrale din tarile ocupate in timpul WW2 . Din Olanda s-au luat 145 tone, atat din Banca Centrala cat si de la populatie.
La inceputul razboiului Germania avea o rezerva in aur de 120 mil $, dar a mai adaugat aproape 661 mil $ (1938) prin furt sau achiziţii suspecte. In 1946 s-a format Tripartite Gold Commission, care a avut rolul de returna aurul pradat de nazisti. Tarile pagubite care au emis pretentii, au fost : Albania, Austria, Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Italia, Luxembourg, Olanda, Polonia si Yugoslavia.
In total s-au redistribuit catre acestia 336 tone, reprezentand circa 65 % din cereri, proces derulat pana in 1998. Restul a disparut.
In plus, nazistii au acumulat cantitati imense de aur de la evreii exterminati in lagarele de concentrare. O practica comuna, a fost ca aurul preluat de la bancile centrale sa fie topit si marcat ca apartinand Reichsbank cu marcaje din ani anteriori razboiului. Asa se stergeau urmele furtului.
Mari cantitati de aur au fost depozitate in Elvetia. Personal nu am crezut niciodata povestea ca nemtii au fost intimidaţi de urmasii lui Wilhelm Tell si din acest motiv nu a ocupata Tara cantoanelor.
Despre aurul jefuit de la evreii exterminati in lagarele de concentrare s-au scris carti si articole nenumarate. Se estimeaza ca nemtii vindeau aur furat in bancile elvetiene contra franci, asigurand astfel importul de materii prime. Suedia vindea pretiosul minereu de fier catre Germania prin contrapartida cu carbune si uleiuri minerale, restul fiind platit in franci elvetieni sau aur. In plus livrau si celebrii rulmenti SKF. La fel procedau alte tari neutre : Spania, Portugalia sau Turcia. Circa 3/4 din astfel de tranzactii s-au derulat prin bancile elvetiene.
In plus, elevetienii s-au trezit cu zeci de mii de conturi ale evreilor pieriti in lagare. Mostenitorilor li se cerea certficatul de deces si actele de mostenire. Chestia cu secretul bancar. In final, dupa procese si presiune mediatica, au platit 1.9 mld $ catre supravietuitorii holocaustului in 1998.
Alte state au reusit sa isi protejeze la timp rezervele de aur.
Polonia a reusit sa isi salveze aproape tot aurul Bancii Nationale in extremis, cu un mare ajutor din partea romanilor. Seifurile au fost golite in noaptea dintre 4-5 septembrie 1939 si 80 tone de aur, impreuna cu titluri de valoare au fost transferate prin Romania. Din portul Constanta au plecat cu un vapor britanic la Istanbul, au ajuns apoi in Liban, Franta, Mali si in final in Canada si SUA. Circa 3 tone au ramas in BNR, fiind inapoiate dupa razboi. O cantitate de 5 tone aflata in Danzig a fost capturata de nazisti.
Franta avea una din cele mai mari rezerve de aur, de circa 2500 tone .
Din cauza ofensivei germane, au transferat toata cantitatea la Dakar, apoi in Thies.
Francezii aveau in custodie si 200 tone de aur belgian, pe care l-au depozitat la fortul Kayes.
In final francezii au reusit sa isi transfere aurul in SUA si Canada, mai putin aurul belgian pe care, in urma semnarii armistitului cu germanii, il cedeaza Reichsbank cu taraita. Dupa razboi returneaza cele 200 tone Belgiei. Aceasta avusese la inceputul razboiului 600 tone, depozitate la Londra, in SUA si Franta, fiecare cu cate 200 tone.
In astfel de situatii, cand apar guverne mai mult sau mai putin legitime, exista problema legalitatii posesiei aurului. Putea decide Guvernul de la Vichy, sau cel al lui de Gaulle de la Londra ce sa se faca cu aurul? In acea perioada de fapt el apartinea Bancii Centrale a Frantei, care era o banca privata.
Traseul aurului belgian
O situatie similara avusese loc in timpul razboiului civil din Spania, imediat dupa izbucnirea sa in 1936. Guvernul socialist al celei de-a doua Republici a transferat 72 % din aurul Bancii Nationale, in total 510 tone, la prietenii lor rusi condusi de onestul prieten de la rasarit, Stalin. Restul de 193 tone au fost vandute la Paris pentru finantarea razboiului civil.
Banuiesc ca intuiti finalul. Rusii au declarat in 1957 ca tot aurul depozitat la Moscova a fost folosit pentru livrarea de armament. Case closed! (m-a inveselit povestea in spiritul caprei vecinului, dar m-a alarmat vazand ce pot face niste politicieni inconstienti. Cu rusii era clar. Acum il pasc pe Maduro intr-o schema asemanatoare. Au talent si experienta. Trebuie doar sa gasesti fraierii disperati).
Oricum, spaniolii nu s-au bucurat prea mult de aurul luat din America de Sud de celebrii conquistadori.
Englezii, la izbucnirea razboiului, au hotarat sa transfere aurul propriu – 1770 tone plus ce aveau depozitat de la alte tari, inca 300 tone, in Canada. A fost declansata Operatiunea Fish,
Englezii erau hotarati sa continue razboiul si in cazul ocuparii Anglei. Aurul ar fi ajutat intr-un astfel de scenariu. Sa transferi toata averea statului pe nave traversând Atlanticul dominat de submarine germane, a insemnat o decizie curajoasa si care in mod miraculos, a fost urmata de o operatiune fara pierderi.
Dupa declansarea operatiunii Barbarossa, rusii au mutat si ei 2800 tone de aur din Moscova in Uralii de est. Au dus operele de arta din Hermitage si mumia lui Lenin tot acolo. Fiecare natie cu valorile ei.
O parte din aurul furat de nazisti a fost gasit in minele din Merkers in aprilie 1945, din fericire de americani. Au fost descoperite si inregistrari ale tranzactiilor cu aur furat facute cu Reichsbank.
Au ramas legende , povesti cu trenuri sau submarine pline cu aur, comori ingropate sau scufundate in lacuri. Cert este ca nazistii au practicat un furt sistematic, incepand de la cetatenii simpli pana la devalizarea bancilor centrale, in scopul principal de a finanta efortul de razboi al Germaniei naziste si desigur, in propriul interes al catorva conducatori. In plus, au fost praduite muzee si colectii particulare de arta . Asta nu mai tine de nici o ideologie. E doar jaful de razboi.
Japonezii nu au lasat multe urme despre aurul furat din Asia de sud-est . S-a perpetuat o legenda cu numele aurul lui Yamashita, o cantitate fabuloasa ingropata intr-un loc secret din Filipine.
Exista si acum diverse teorii ale conspiratiei si numerosi cautatori de comori.
Dupa invazia Poloniei in septembrie 1939, a urmat perioada asa zisului razboi ciudat, fara operatiuni militare majore pe frontul de vest. Pe 10 mai incepe adevaratul razboi. Germanii invadeaza Belgia, Olanda si Luxembourg, iar in UK, in aceeasi zi, Churchill devine prim ministru.
In urma Blitzkrieg-ului, nemtii avanseaza rapid. Dupa evacuarea de la Dunkerque, englezii lasa in urma 700 tancuri, 880 tunuri de calibru mic, 850 tunuri antitanc, 310 tunuri de mare calibru, 500 tunuri antiaeriene, 45 000 vehicule si 25 000 motociclete. In total cu acest echipament, se puteau dota 8 divizii. Franta este ocupata.
Armata engleza pana in 1939, era profesionista cu un numar de doar 240 000 militari. Intr-un timp scurt, dupa recrutarea obligatorie, a ajuns la 1.1 mil, cu un maxim in 1945 de aproape 3 mil. Anglia nu era pregatita inca pentru razboi si avea nevoie rapida de armament. Au rezistat eroic in timpul luptelor aeriene din Batalia Angliei.
In SUA erau in vigoare legi din 1936 care prevedeau neutraliatatea, fiind interzise exporturile de armament. Nu se pot acorda credite sau ajutor pentru beligeranti. America se vrea izolata de lume. Englezii sunt pe o lista neagra datorita unui default la datoriile din WW1.
Tot un fel de zid
Pentru a sprijini totusi tarile democrate, se aproba in Congres la 23 septembrie 1939 programul cash &carry . Platesti cash in dolari sau aur, primesti armament si ti-l duci singur acasa navigand printre submarinele germane. Americanii au inca economia slabita dupa criza din 1933, cu un somaj ridicat.
Francezii transfera aur in SUA si cumpara armament contra 800 tone aur.
Navele care transportasera aurul, sunt incarcate cu armament, dar in urma semnarii armistitiului intre Franta si Germania, sunt redirectionate si descarcate in Martinica, inclusiv 110 avioane.
Situatia Angliei se agraveaza pe parcursul anului 1940. Germanii isi intaresc pozitia militara, economica si financiara prin ocuparea majoritatii tarilor din Europa Centrala si de Vest. Churchill il anunta pe Roosevelt ca pana la sfarsitul anului UK intra in incetare de plati. Balanta comerciala cu SUA este defavorabila englezilor, care duc o lipsa acuta de dolari.
Salvarea va veni prin programul land-lease, aprobat de americani in martie 1941.
In iunie 1944 BNR a desfasurat in mod secret operatiunea Neptun, prin care tot aurul BNR a fost ascuns intr-o grota pregatita langa Manastirea Tismana. In pagina din link este in partea de jos o prezentare ilustrata a curajoasei actiuni, executata sub acoperirea unei renovari a manastirii. E o poveste fabuloasa acelor 190 tone de aur ascunse de inamici. Acum s-a deschis un muzeu dedicat acestei pagini de istorie.
Grota de la ManastireaTismana
Chiar daca si-a pierdut din importanta financiara, aurul este in continuare folosit ca rezerva de bancile centrale din intreaga lume.
Rezervele de aur aflate in Banca Angliei
In ultima perioada a fost mult dezbatuta problema aurului venezuelean depozitat de Banca Angliei. Aceasta a refuzat in februarie cererea lui Maduro de a returna 80 tone aur depozitate in Londra.
Guvernul sau deja a preluat 8 tone din Banca Centrala a Venezuelei.
In Italia, Matteo Salvini afirma ca aurul Bancii Centrale a Italiei este al poporului. Considera ideea de a vinde si cheltui o parte din rezerva de 2500 tone. Guvernul populist aflat la putere a marit deficitul bugetar si are nevoie de bani.
Europarlamentarul italian Zanni Marco Zanni, membru al partidului Lega Nord, cere aducerea aurului italian in tara, datorita incidentului Maduro – Banca Anglei. Declaratiile le-a facut pentru Sputnik,
Politicienii populisti sau dictatorii vor sa aiba controlul asupra bancilor centrale si sa dispuna de rezervele acestora.
Sa fie doar coincidenta ca ai nostri politicieni au initiat tocmai acum proiectul de lege privind aurul BNR?
Notă: Există o evaluare înglobată în acest articol, te rog vizitează acest articol pentru a-l evalua.
