Stirea nu mai este o noutate, s-a raspandit deja si consta in urmatoarele: achizitia unui numar de 64 de aparate F 35A Block 4, a unui numar consistent de rachete aer-aer AIM-120 AMRAAM (vedem daca C7 sau D), AIM-9X2 Sidewinder si a unui pachet de suport tehnic pana in 2030. Totul pentru aproximativ 9,5 miliarde de dolari. De mentionat ca Finlanda are in plan retragerea aparatelor F/A-18 C/D Hornet pana in 2030 si isi inlocuieste flota intr-un raport de aproximativ 1:1, ceea ce arata inca o data seriozitatea acestui stat nordic.
Exista de asemenea si o impresionanta oferta de cooperare industriala, chiar foarte impresionanta, care include si asamblarea locala a motorului, intretinerea aparatelor in Finlanda, iar pentru compania finlandeza Patria, lucrurile sunt chiar foarte bune, Mos Craciun chiar le-a umplut ghetutele, sau macar asa spera ei, citam: “The F-35’s industrial cooperation solution in Finland creates strong competencies through the security of supply and is also important at the level of the national economy. The main industrial cooperation projects for Patria are large-scale manufacturing of F-35 front fuselages in Finland also for other users and further production of structural components. In addition, the F-35 team has offered an engine final assembly for the Finnish Air Force fleet. On top of the previous repair capabilities of numerous components across a range of aircraft systems will be built in Finland. The employment effect of industrial participation will be 4500 person-years directly and 1500 indirectly. The industrial participation contract will be signed by the Ministry of Defense as well as Lockheed Martin and the engine manufacturer Pratt & Whitney.”
Si mai spune compania finlandeza cum ca acest contract: ”gave Patria significant access to the global F-35 supply chain”.
F 35A n-a avut insa concurenta, poate cu exceptia francezilor cu Rafale, macar si pentru ca celelalte au avut problemele lor:
- Boeing cu o oferta duala: F/A-18 Super Hornet Block III/EA-18G Growler. Necazul celor de la Boeing este ca US Navy si USMC nu prea mai vor sa cumpere Super Horneturi noi si putinele aparate comandate de US Navy au fost mai mult bagate pe gat de Congres decat cumparate de buna voie de marina. Ori din acest motiv achizitia de Super Horneturi care sa fie operate inca 30-40 de acum incolo nu mai este viabila, fara ajutor american cine sa suporte costurile cu modernizarile necesare in anii ce vin?!
- Eurofighter, acest magnific aparat de superioritate aeriana (si multirol in Tranche 3) este puternic tras in jos de costurile de operare, extrem de mari, de unde si vanzarile foarte slabe la export, doar cateva tari arabe s-au incumetat la asa ceva: Arabia Saudita, Oman, Qatar si mai nou Kuwaitul. Austria nu se pune ca pe astia i-au pacalit nemtii;
- Gripen E/F al celor de la Saab. Suedia este o tara neutra, iar acest lucru aduce destule necazuri Saab, Gripenul s-a vandut foarte slab si nici perspective prea bune nu are, desi este – cel mai probabil – unul dintre cele mai “oneste” aparate, prin prisma raportului pret/calitate. Pur si simplu n-a avut noroc in viata;
- In cazul francezilor de la Dassault este poate chiar o veste buna, pentru ca n-am nici cea mai mica idee cum s-ar fi descurcat compania franceza cu inca 64 de aparate de livrat pana in 2030 (adica o cadenta de 8 avioane pe an in plus fata de cea de azi), daca tinem cont de mega-contractul cu Emiratele Arabe pentru 80 de Rafale F 4. Cel mai probabil ca francezii regreta, dar nici nu cred ca plang ascunsi prin colturi. Lucrurile s-au schimbat in cazul Dassault de la cautarea de clienti – pentru a nu ajunge sa-si inchida linia de productia, la cautarea de muncitori penrtru a-si putea onora contractele, lucru de invidiat pana la urma.
De ce au ales finlandezii F 35A F4?! Motivele sunt multiple si pe langa capabilitatile declarate si mai ales sperate ale acestui singur aparat de generatia a V-a operational astazi, avem si faptul ca americanii (cu cele peste 2000 de bucati comandate) vor avea grija sa-l tot modernizeze de-a lungul timpului (in principal pe banii lor), lantul de aprovizionare garantat, multi operatori prin preajma, calitati stealth etc.
Cert este ca odata cu Elvetia si Finlanda (doua tari neutre) este foarte clar ca Lockheed Martin va vinde cam peste tot pe unde guvernul american o va lasa sa vanda, urmeza in mod clar Canada si sa nu uitam ca alti clienti se pregatesc sa se aseze la coada daca vor primii ok-ul de la Washington. In principiu cam toti operatorii europeni de F 16 sau F/A-18 Hornet au ales F 35: Olanda, Belgia, Norvegia, Finlanda, iar alte tari europene au ales F 35 pur si simplu: Italia, Marea Britanie sau Polonia.
Asadar, victoria F 35A in Finlanda este una asteptata, nimeni n-a ramas surprins, probabil ca nici ceilalti competitori si mergem mai departe.
De vazut doar daca cooperarea industriala sperata de Patria se va materializa, pentru ca daca lucrurile chiar asa stau, atunci finlandezilor ar trebui sa li se ridice o statuie, loc de adanca si pioasa aducere aminte despre cum se negociaza un contract de dotare in valoare de multe miliarde. Iar pentru altii statuia respectiva ar fi un foarte indicat loc de dat cu capul! Tare, cat mai tare…
PS De dat cu capul, fara sa nominalizam pe nimeni, dar ne gandim la unii – mai din est – care si ei au avut pe masa un astfel de contract de achizitie, dublat de o cooperare industriala chiar mult mai avantajoasa, dar pana la urma au ajuns unde au ajuns…
Si acum povestea (adevarata din pacate)
Prin 2007-2008 Bucurestiul a dat sfoara in lumea ca este interesat sa cumpere 48 de avioane multirol nou-noute. Toata lumea buna a dat navala in Romania (toti cu exceptia francezilor, pentru ca astia s-au dovedit mai destepti decat restul si au prins miscarea de la noi, tot asa cum inteles si cum bate vantul prin Canada).
Revenind la noi, cei mai vocali au fost suedezii de la Saab cu o oferta de 48 de Gripen C/D. Suedezii erau disperati, ei nu reusisera pe atunci sa exporte macar 48 de aparate, astfel incat pentru Saab afacerea romaneasca era una de nivel tsunami. Ok, au venit cu oferte, au facut valva prin presa, dar mai presus de toate au oferit o cooperare industriala masiva, mergand pana la asamblarea locala a aparatelor, intretinerea in Romania, integrarea industriei romanesti in lantul de productie al Saab etc.
Nu s-a concretizat absolut nimic, dar Dumnezeu ne-a mai dat o sansa, una cu adevarat istorica, una la 100 de ani. Sa ne aducem, aminte ca povestea noastra are in loc in perioada 2010-2011 pe cand Rusia si Ucraina erau bune prietene si pe cale de consecinta natiunile europene taiau vartos din bugetele de aparare pe motiv ca cine sa ne atace pe noi?!
Ei bine, in acest context pacifist guvernul suedez taia si el voiniceste din bugetul de aparare si din numarul de escadrile de lupta, iar Saabul se uita si vedea ca nu prea mai are cui sa vanda GripenE/F si pe banii cui sa-l dezvolte.
Bagati la cap: vorbim acum de Gripen E/F. Astfel incat guvernul Suediei a spus Saabului ca nu mai poate sustine singur dezvoltarea noii variante si ca daca Saabul nu gaseste un partener/client extern pentru Gripen E/F, adio si-un praz verde.
Saabul era disperat si atunci am fi putut noi romanii sa facem afacerea vietii noastre. Am fi putut intra in programul Gripen E/F nu ca simpli clienti ci ca parteneri cu drepturi depline. Am fi putut sa ne dezvoltam avioanele asa cum am fi dorit, am fi fost co-producatori pentru E/F si producatori pentru multe din componentele sale. Am fi avut avionul nostru supersonic si multirol. Repet, Saabul era disperat, guvernul suedez la fel, am fi putut sa le cerem aproape orice, inclusiv tigla de pe casa…
Evident ca v-ati putea intreba daca industria noastra ar fi facut fata unei astfel de cooperari? Intrebarea este una care nu-si va gasi niciodata raspunsul pentru ca efectiv nici macar n-am incercat sa-l aflam. Cel mai probabil ca daca am fi depus un efort sustinut, serios si de lunga durata, am fi obtinut si niste rezultate remarcabile.
Din pacate n-am facut nimic, Rusia a intrat in Ucraina in 2014, europenii au re-inceput sa bage bani in inarmare, suedezii macar chiar s-au speriat cu adevarat si au dat drumul la buget, iar Saabul si-a gasit norocul in Brazilia, acolo unde a facut multe compromisuri in favoarea brazilienilor numai pentru a reusi sa-si dezvolte varianta E/F. Brazilia va fi de altfel si singura producatoare a Gripen F (dubla comanda) si are la ea in curte un avion de generatia 4++ de toata frumusetea, totul contra unei sume nu foarte mari (care include si 36 de aparate) de 4 miliarde de dolari. Cam acelasi buget pe care si Romania il avea pentru cele 48 de aparate multirol noi…
36 de aparate Gripen E/F, produse local, cu transfer masiv de tehnologie, cu intretinerea totala in Brazilia, cu drept de modernizare locala etc. Vi se pare mult 4 miliarde de dolari pentru o astfel de reusita?
GeorgeGMT