Ehhhh…zburam din nou! Made in URSS, un proiect caruia ii sta bine cu sintagma “daca si cu parca”…Daca ar fi fost, poate ar fi fost, parca a fost! Vom vorbi despre un proiect putin cunoscut al “fratiorului” de la Rasarit din vremurile sale de glorie cand incerca sa tina pasul cu SUA, reusind uneori chiar sa-l tina ori sa-l depaseasca, sa faca un pas mai mare cum s-ar zice, fie el si pentru scurt timp (cu speranta ca nu v-ati plictisit inca de atata “zbor”…Promit ca dupa acest articol “aerian” voi “ateriza” pentru a ma ocupa de un proiect…terestru. Fiindca de urmasul direct al acestui proiect vom beneficia si noi chiar incepand din 20-20).
Vom vorbi fara patima incercand sa fim impartiali, asa cum ar trebui sa fie un articol tehnic istoric, chiar daca, recunosc, nu am iubit si nu voi iubi niciodata Rusia din motive personale si, de ce nu, nationale –stim cu totii cat “bine” a adus Romaniei “prietenia”impusa de “fratior”! (nu vreau sa fiu inteles gresit, nu iubesc politica Rusiei si modul in care trateaza Istoria, insa cetateanul de rand nu difera cu nimic de noi. Am cunoscuti rusi pe linia bunicii materne si afirm cu toata convingerea ca sunt oameni de toata isprava!). Indiferent de trecutul “comun” trebuie sa intelegem/realizam/acceptam ca si sovieticii/rusii au realizarile si premierele lor in domeniul stiintei si tehnologiei. Oamenii de stiinta rusi si-au adus categoric contributia la dezvoltarea Omenirii si de ce nu, a tehnologiei militare. Voi da doar doua exemple de ingeniozitate/inventivitate/premiere sovietice in Aviatie fiindca suntem virtual, imaginar, cum vreti dumneavoastra sa spuneti, in URSS.
Un exemplu putin cunoscut in randul pasionatilor de tehnica militara este faptul ca URSS a fost prima tara din lume care a introdus sisteme de vizare pe casca pilotilor de vanatoare, ceea ce astazi cunoastem sub numele de Head-up Display/HUD (afisaj la nivelul capului). Desi cei care au folosit pentru prima data astfel de casti au fost americanii, mai bine spus, US Navy in 1969-1970 sistemul purtand denumirea de Visual Target Acquisition System/VTAS, acesta fiind produs de catre Honeywell Corporation –putine astfel de sisteme au fost folosite de catre pilotii de Mc Donnell Douglas F-4 Phantom varianta F-4J Block 45-46/US Navy -46 de casti, sistemul oferind capacitatea de vizare a tintelor dincolo de axul longitudinal al rachetelor (sistemul era compatibil, initial, doar cu rachetele AIM-9G Sidewinder.Pilotul putea lansa racheta chiar si atunci cand tinta vizata vira strans aflandu-se in afara axului longitudinal al rachetei. Dar asta e alta poveste…).
Ei bine, cei care au introdus pe scara larga in dotare astfel de casti au fost sovieticii, ele facand parte din echiparea standard a pilotilor de MIG-29 inca de la intrarea acestuia in inzestrarea fortelor aeriene in 1985 (Romania, datorita ordinului tampit de economie bugetara, nu a achizitionat sistemul odata cu MIG-ul 29. In schimb, cehii, ungurii, polonezii si est-germanii l-au avut pe Fulcrum-urile lor. Noi am luat pentru prima data contact cu astfel de casti odata cu MIG-21 Lancer, casca DASH/Display and Sight Helmet cu vizor si afisaj produsa de catre Elbit Systems/Israel –casca afiseaza informatii de zbor –directie, altitudine, viteza, lucreaza cu radarul de bord, dispozitivul de afisare la nivelul capului/HUD, sistemul de navigatie si cel de armament. Astazi avem JHMCS/Joint Helmet Mounted Cueing System/Sistem de Indicare Comun Montat pe Casca la F-16, o casca de ultima generatie care afiseaza inclusiv imagini de la senzorii IR si este compatibila cu ochelarii de vedere pe timp de noapte/NVG).
Este vorba despre vizorul montat pe casca Shchel -3UM-1, acesta fiind prevazut cu selector de tinte NSC-29 ce putea fi utilizat intr-un sector cuprins intre +/-60◦ (orizontal) si -14◦/+60◦ (vertical). Initial sistemul era compatibil doar cu racheta AA cu raza scurta de actiune Vympel R-73/AA-11 Archer -1984, insa la momentul aparitiei sale in dotarea aviatiei sovietice a produs mare ingrijorare in randul NATO/SUA. Cert e faptul ca pilotii sovietici aveau un mare avantaj in lupta aeriana apropiata fata de colegii din NATO/SUA. Deseori uitam ca MIG-29 Fulcrum a fost raspunsul sovieticilor la programul american Lightweight Fighter/LWF/Avion de Lupta Usor de la jumatatea anilor *70/sec.XX (acest program a dus la F-16 si F-18), exceptionala aeronava sovietica nascandu-se in cadrul programului Legki Frontovoi Istrebitel/LFI/Avion de Vanatoare Usor de Front, de aceea n-avea autonomie mare de zbor, critica cea mai des invocata de catre toata lumea. Ei bine, pentru scopul in care a fost proiectat Fulcrum-ul a excelat, era manevrabil, agil, rapid, putea decola/ateriza de pe piste sumar amenajate (o caracteristica a avioanelor sovietice), putea executa misiuni de atac la sol si era superior aeronavelor NATO in lupta aeriana apropiata (fapt recunoscut de strategii NATO. Un raport substantial il avea sistemul Shchel -3UM-1, unic pana dupa anul 1990 cand Vestul a venit cu ceva similar. Se pare ca NATO a luat contact pentru prima data cu sistemul de vizare sovietic odata cu MIG-urile 29 ex-RDG ajunse in dotarea Luftwaffe).
Al doilea exemplu de “virtuozitate” sovietica este manevrabilitatea si zborul controlat, aeronavele sovietice/rusesti MIG si Suhoi exceland la acest capitol –se spune ca pilotii americani de F-16 au fost surprinsi de extraordinara manevrabilitate a Su-30 MKI in cadrul simularilor de lupta aeriana desfasurate in India, manevrabilitate data de aripioarele canard, cele trei seturi de comenzi longitudinale si sistemul vectorial de tractiune, aeronava fiind capabila de zbor dincolo de limita de angajare –este adevarat, exista pareri pro si contra legate de valoarea tractiunii vectorizate in cadrul unei lupte aeriene reale unde conteaza cine vede si trage primul. V-ati putea intreba de ce am “deviat” atat de la tema articolului?
Ei bine, am facut-o fiindca am observat cata agitatie a starnit subiectul Su-57 –bun, rau, reusit, nereusit, fantastic, fake news, inegalabil, cel mai cel, unic etc, etc. Eu inclin sa cred ca rusii au atuurile lor, cert e faptul ca Su-57 exista si zboara fie ca ne place, fie ca nu ne place (scuze, nu sunt nicicum admirator al Rusiei sau Americii. Eu admir…Romania. Insa Aviatia e febletea mea, asa ca ma “inchin” in fata oricarui obiect care zboara, aeronava sa fie!). Multumesc anticipat tuturor pentru intelegere, nu trageti in “papusar”!
Deci, revenind la tema articolului, vom urca in carlinga lui MIG-MFI, cod NATO –Flatpack, cel ce trebuia sa fie prima aeronava sovietica/rusesasca de generatia a V-a, oarecum stramos al actualului Suhoi Su-57/NATO-Felon (rusii ii spun Perspectivnîi Aviaţîonîii Complecs Frontovoi Aviaţîi/PAK FA/Sistem Aviatic de Perspectiva pentru Aviatia Tactica, ca sa ne lamurim cu totii de unde si cum…). O aeronava-prototip relativ putin cunoscuta al carei proiect, strict-secret la acea vreme, a debutat la sfarsitul anilor *70/sec.XX, si trebuia sa duca la o aeronava stealth multirol (ehhh, sovieticii, la sfarsitul anilor *70/sec.XX, numeau multirolul Mnoyofunktionalnîi Istrebitel/MFI/Avion de Lupta Multifunctional. Terminologia se foloseste si astazi in publicatiile de specialitate rusesti, chiar si in cele chinezesti). Ei bine, vom vedea daca au ajuns la un stealth, insa pana atunci sa ne oprim asupra preocuparilor sovietice in privinta invizibilitatii radar! Eee, da, au avut si inca au astfel de preocupari, insa, putina lume stie, SUA chiar s-au inspirat din cercetarile savantului rus Pyotr Yakovlevich “Petr” Ufimtev in proiectarea Lochkeed SR-71 Blackbird si Lochkeed F-117 Nighthawk. Dar cine a fost “Petr” Ufimtev?
Pyotr Yakovlevich “Petr” Ufimtev, om de stiinta sovietic, fizician si matematician absolvent al Universitatii de Stat din Odessa/1954, s-a perindat prin mai multe institute, universitati si laboratoare de cercetare prestigioase ale statului sovietic. Cele mai cunoscute sunt: Central Research Radio Engineering Institute/Institute of Radio-Engineering and Electronics/Institut Radiotehniki i Elektroniki/IRE/Institutul Central de Cercetari si Inginerie Radio (radiolocatie, comunicatii satelit, radare de bord, etc); Ishlinsky Institute of Fundamental Technical Problems/Ishlinsky Institute for Problems in Mechanics (IPMech)/Institutul de Cercetare a Problemelor Tehnice Fundamentale; Moscow Aviation Institute/Institutul de Aviatie din Moscova. El este cel care a pus bazele “invizibilitatii radar” publicand in 1962 lucrarea stiintifica intitulata “Method of Edge Waves in the Physical Theory of Diffraction/Metoda de Valuri de Margine in Teoria Fizica a Difractiei”, lucrare in care dezvaluia modele matematice de calcul a suprafetei de reflexie radar a unor obiecte bi-dimensionale/doua dimensiuni si tri-dimensionale/trei dimensiuni (ehhh, provenea dintr-o familie de tarani! Tatal sau a sfarsit in gulag cand el avea 3 ani. In 1954, dupa absolvirea Universitatii de Stat din Odessa, este repartizat la Institutul Central de Cercetari si Inginerie Radio din Moscova, institutul lucrand la acea vreme strict pentru Ministerul Apararii. Aici a lucrat la proiecte legate de razboiul radio-electronic in cadrul echipei restranse cunoscuta sub numele de CLAIRTY, condusa la acea vreme de catre Nikolai Pavlovich Umahanov, veteran WW II, “om al poporului” –era fiu de cizmar, adica fix din popor cum ii placea lui Stalin si propagandei sale. Haaa, am avut si noi unul de-asta, “fiu al poporului/cel mai iubit fiu al poporului”, ucenic de cizmar, Nea Nicu/Ceasca. In 1968, General-maior Umahanov e transferat la Directia a VII-a din KGB care se ocupa de criptare-decriptare si legatura radio cu agentura externa. Ulterior a condus pana in 1990, Consiliul Tehnico-stiintific al KGB, adica pe cei care creau echipamente strict-secrete destinate spionajului sau copiau/cercetau astfel de echipamente Vest/SUA).
GENERAL NIKOLAI UMAHANOV -KGB
Acest fenomen e cunoscut sub numele de difractie, ocolirea de catre undele radar/undele electromagnetice a obstacolelor aparute in cale –practic, Ufimtev e cel care a pus bazele Physical Theory of Diffraction/PTD/Teoria Fizica de Difractie, asa cum este cunoscuta in lumea stiintifica de astazi. Pe baza studiilor sale se putea proiecta un avion care sa fie invizibil pentru radar prin insasi forma generala a aeronavei. Bineanteles, vopselele radar absorbante au rolul lor insa definitorie pentru tehnologia stealth ramane forma aeronavei. Interesant e faptul ca sovieticii n-au inteles imediat ce “giuvaer” tehnologic cu largi aplicatii militare, cu deosebire aeronautice, le-a dat Ufimtev…
S-au prins insa americanii (pai da, n-ar fi prima oara in istorie cand s-a aplicat sintagma “nu-i pentru cin’ se pregateste ci pentru cin’ se nimereste!). Acestia au aflat pentru prima data de lucrarea stiintifica fenomenala a lui Ufimtev chiar in 1962, in momentul in care Editura Radio din Moscova a publicat lucrarea “Metoda de valuri de margine in teoria fizica a difractiei”. Ufimtev primise aprobare din partea Ministerului Apararii si a KGB-ului sa publice cercetarile sale, cele doua institutii de forta ale URSS considerand ca acestea “nu au importanta militara si economica”. Deci, cu alte cuvinte, acestea pot fi dezvaluite lumii stiintifice pentru a demonstra ce pot “sovietele’! Conform surselor independente ruse, lucrarea a ajuns in SUA prin intermediul Ambasadei de la Moscova/CIA. Cert e faptul ca lucrarea lui Ufimtev a fost tradusa la inceputul anilor *70/sec.XX in limba engleza de catre Air Force Foreign Technology Division/FTD/Divizia Tehnologie Straina a Fortelor Aeriene aflata la acea data sub comanda colonelului George Ryan Weinbrenner –din 20 februarie 2003 devine National Air and Space Intelligence Center/NASIC/Centrul National de Informatii Aeriene si Spatiale (Weinbrenner era expert in “military intelligence”. Printre altele a raspuns de evaluarea aeronavelor sovietice capturate sau cumparate “pe usa din dos”, prin intermediari obscuri, din tari care le aveau in dotare, aeronave precum MIG-15/17/19/21, ulterior si MIG-23, Suhoi Su-7/9. Din cate se cunoaste, in perioada 12 martie 1951-3 aprilie 1951 a comandat 439th Tactical Airlift Wing/439 AW, unitatea apartinand United States Air Force Reserve Command/AFRC –la acea vreme zburau bimotoare de transport Curtiss C-46 Commando la Selfridge Air Base/Michigan. Astazi e cunoscuta sub numele de Selfridge Air National Guard Base/Selfridge ANGB, casa 127th Fighter Squadron si Fairchild Republic A-10 Thunderbolt II, General Atomics MQ-9 Reaper si Boeing KC-135T Stratotanker).
Undeva in cursul anului 1971, lucrarea lui Ufimtev ajunge pe mana lui Denys Overholser, inginer la Lochkeed “Skunk Works”, acesta “rafinand” si dezvoltand formulele savantului sovietic –la acea vreme avea doar 36 de ani si, conform marturiilor sale, “lucrarea mi-a dat ideea de a micsora sectiunea radar a aeronavei prin fatete care reflectau undele radar”. In urma conspectarii lucrarii aveau sa se nasca F-117 Nighthawk si B-2 Spirit, primele jet-uri stealth din lume –nu si primele aeronave stealth din lume, premiera apartinandu-le sovieticilor cu proiectul Kozlov PS/Prozrachnyy Samolyot/Avionul Transparent/1935 –un Yakovlev AIR 4 modificat, caracteristica stealth fiind data de faptul ca fuzelajul era construit din material plastic transparent numit “Cellon” sau “Rhodoid”, structura de aluminiu fiind piturata cu un mix compus din vopsea alba si pulbere de aluminiu.
KOZLOV PS -AVIONUL TRANSPARENT
Asta facea ca aeronava sa fie aproape invizibila –in functie de altitudine –pentru observatorii de la sol. Insa aeronava devenea rapid “vizibila”, asa cum s-a demonstrat la teste, datorita acumularii murdariei si a influentei nefaste a razelor solare asupra materialului plastic (sa fim cinstiti, si datorita studiilor lui Ufimtev avea sa apara primul fighter stealth din lume, primul “avion de vanatoare invizibil”, americanul F-117 Nighthawk/Soimul Noptii –de fapt era bombardier strategic subsonic stealth/ducea doar 2 bombe inteligente, nicidecum vanator –nu avea mitraliere si tunuri de bord, pacalind radarul prin designul sau SF, lipsa ampenaj orizontal, aripa dispusa in sageata la unghi mare, limitarea la maxim a suprafetelor drepte si a unghiurilor de 90◦ ce reflecta inapoi undele radar, muchii tip “dinti de fierastrau” la parbrizul cabinei destinate devierii reflexiei radar, ulterior montandu-se, similar B-2 Spirit, si o plasa metalica foarte fina in plexiglasul cupolei cu rol in imprastierea energiei radar, vopsea absorbanta radar. Prima aparitie “publica” a F-117 a fost o…fotografie. Fotografie retusata de proasta calitate data publicitatii pe 10 noiembrie 1988 la o conferinta de presa, de catre secretarul de stat al Apararii, Caspar Willard Weinberger, asta in conditiile in care F-117 era operational in cadrul 4450th Tactical Group/Grupul Tactic 4450 inca din 23 august 1983. 4450th Tactical Group de la Tonopah Test Range/TTH, 225 km nord-vest de Las Vegas. Aceasta a fost prima escadrila operationala de “invizibile” din Lume, primul comandant fiind colonelul James S.Allen, viitor General de Brigada/1986. Un profesionist al Aerului, la sfarsit de cariera acumulase 2800 de ore de zbor pe aeronave F-100/4/7/117/15, avand peste 375 de misiuni de lupta insumand peste 400 de ore de zbor. Ca fapt divers, primul pilot USAF care a zburat cu un stealth F-117, si primul din lume, a fost Locotenent-colonel Alton C.Whitley, veteran din Vietnam cu mare experienta de zbor pe Vought A-7D Corsair II si North American F-100 Super Sabre –dupa pensionare isi amintea despre Nighthawk “cand l-am vazut pentru prima oara am fost socat, imi amintea de unele aeronave tip Star Wars…M-am gandit imediat, baiete, acesta este secolul XXI!” Ehhh, la inceputul anilor *80/sec.XX, F-117 era top secret, pilotii fiind selectati in urma unei draconice evaluari de securitate si a carierei operationale exemplare. Odata selectati, aveau doar 5 minute sa opteze daca vor sa intre intr-o escadrila speciala fara a cunoaste cum, ce si unde era aceasta. Ajungeau la TTH unde din motive de securitate si datorita faptului ca caracteristicile de zbor ale Vought A-7D erau oarecum similare F-117, incepeau “scoala” pe acestea, ulterior aceste aeronave fiind inlocuite cu Northrop T-38 Talon, mai ieftin de operat si primul trainer supersonic din lumea aviatica. Zborurile cu A-7D se desfasurau in general ziua, noaptea zburandu-se cu F-117 care ziua stateau pitite in hangare –la sfarsitul lui 1983, escadrila avea 12 F-117 operationale. La nivelul conducerii USAF numarai pe degete oamenii care stiau totul despre Nighthawk, aceasta aeronava futurista fiind initial dedicata tintelor cu mare valoare tactica, strategii USAF numindu-le la jumatatea anilor *80/sec.XX, High Value Assets/HVA/Tinte de Mare Valoare).
Totusi, chiar daca sovieticii n-au inteles imediat valoarea studiilor lui Ufimtev, acestia s-au ocupat limitat de problema stealth, asta pana la demararea programului MIG-MFI dupa anul 1985 (ne referim strict la perioada 1962-1985). Din putinele date publicate, inainte de caderea URSS au fost cercetari legate de vopsele absorbante radar, acestea fiind aplicate pe aeronave experimentale MIG-23 Flogger si Su-25 Frogfoot, cu certitudine la bombardierul strategic Tupolev Tu-160 Blackjack–programul viza reducerea amprentei radar si infrarosii (foarte probabil e vorba despre varianta prototip MIG-23-98/1987-1989. Vanator multirol echipat cu radar multifunctional, raza maxima de detectie fiind cuprinsa intre 90-100 km/tinte aeriene inalt manevriere. Avea sistem de vizare si ochire montat pe casca similar MIG-29, doua display-uri color multifunctionale cu cristale lichide similar MIG-29 SMT, doua tablouri de bord multifunctionale, sistem de inregistrare TV in cabina, computere digitale MVK, comenzi HOTAS/Hands On Throttle and Stick/Mana pe Mansa si Maneta de Gaze, sistem de avertizare la iradiere radar si armament modern –Vympel R-27/AA-10 Alamo si Vympel R-77/AA-12 Adder. A fost oferit la export, inclusiv aducerea la acest standard a modelelor mai vechi, costul fiind de 1 milion de dolari per aparat modernizat. Doar Angola si-a modernizat la noul standard radarul Saphir-23 de pe MIG-urile 23 ML din dotare.
Ei bine, putina lume stie dar MIG-23 si MIG-25 au fost primele aeronave din lume pe care s-a testat un sistem de avertizare in cabina de pilotaj cu voce feminina in loc de clasica voce masculina. Vocea era pre-inregistrata si informa pilotii despre diversi parametri de zbor –primele “exemplare” sa zicem asa, asta ca sa nu zicem primele “femei”….Glumesc, nu sunt misogin! Vocea feminina a fost aleasa de catre expertii sovietici inclusiv in urma indicatiilor psihologilor, deoarece ofera o distinctie clara si intuitiva intre comunicatiile de la sol si mesajele provenite de la sistemele interne, de bord, ale aeronavei. Comunicatiile de la sol erau intotdeauna masculine, evident, in cadrul aviatiei sovietice, insa, dupa cum s-a constatat, uneori pilotii faceau confuzie intre dispecerul de la sol si sistemul de avertizare de la bord, nu reactionau intotdeauna adecvat la solicitari, indicatii si avertismente fiindca si sistemul de avertizare de la bord avea tot o voce masculina. Ideea vocii feminine a fost geniala si avea sa fie ulterior adoptata, devenind standard, inclusiv la aeronavele Vest/SUA. Insa rusii au fost primii!).
Nu se stie mare lucru despre rezultatele cercetarilor sovietice insa e cert faptul ca SUA erau mult mai avansate decat URSS in crearea si utilizarea vopselelor absorbante, prima astfel de vopsea fiind creata pentru aeronava de spionaj U-2. Din cate se cunoaste e vorba despre o vopsea speciala cu bile din fier carboxilic/fier carbonil/bile de metal/sfere de fier, aceasta absorbind undele de suprafata –i se spune vopsea “iron ball” (daca am inteles bine procesul, energia radar produce oscilatii ale campului magnetic in bilele de otel din componenta vopselei/vopsea ferofluida. Acest fenomen transforma energia radar in caldura, aceasta fiind ulterior imprastiata/disipata/reflectata. O varianta actualizata a acestei vopsele absorbante radar e utilizata la B-2, F-22 Raptor si foarte probabil, F-35 Lightning II. Daca am inteles bine, vopseaua e un compus format din particule microscopice de otel impregnate intr-un material textil/fire si fibre sintetice. Bilele de otel si materialul textil formand fierul carboxilic/fier carbonil. De ceva timp se utilizeaza un autocolant din metal-lichid cu o eficienta de 75% aplicat pe fuzelaj, filtrul anti-radar transformand undele radio in semnale electrice oscilante, energia radar fiind disipata inainte ca aceasta sa se intoarca la emitator/antena radar. F-22/35 au asa ceva, conform surselor independente americane. Se pare ca asta e ultima gaselnita in ceea ce priveste vopseau radar absorbanta americana…).
In fine, odata ce aveau tehnologia stealth, SUA au trecut, implicit, la aplicarea acesteia si aeronavelor de vanatoare. Programul numit Advanced Technology Fighter/ATF/Avion de Vanatoare cu Tehnologie Avansata (alte surse, Advanced Tactical Fighter/ATF/Avion de Vanatoare Avansat) a debutat in 1980-1981, acesta urmarind realizarea unui fighter-jet invizibil radar si infrarosu capabil de supercroaziera (concret ATF trebuia sa indeplineasca urmatoarele cerinte: sa fie capabil de zbor de croaziera supersonic fara postcombustie; supermanevrabilitate –tractiune vectoriala. Ca fapt divers, americanii s-au jucat si ei cu tractiunea vectoriala, programul experimental Rockwell-Messerschmitt-Bolkow-Blohm X-31; avionica avansata –HOTAS, afisaje electronice, HUD, sistem de generare a oxigenului la bord/OBOGS, sistem de control FBW, sistem de autodiagnosticare si monitorizare la motor –tractiunea si vectorizarea comandate de un sistem digital FADEC si multe alte “bunatati”). Surse rusesti sustin ca ATF ar fi raspunsul americanilor la noile aeronave de superioritate aeriana sovietice, Mig-29 (primul zbor, 6 octombrie 1977. Americanii l-au “vazut” pentru prima data prin satelit, prima fotografie a prototipului fiind facuta la nici o luna dupa primul zbor, in noiembrie 1977) si Su-27 (primul zbor, 20 mai 1977), ceea ce n-ar fi deloc deplasat! Cert e faptul ca URSS, in ciuda dificultatilor economice, din dorinta de a tine pasul cu americanii si a avea propria aeronava de vanatoare stealth, lanseaza in 1983 programul numit generic Istrebitel-90/I-90, ceea ce s-ar putea traduce drept “Aeronava de vanatoare a anilor *90”. Bine, bine, dar de acum incep “daca” si cu “parca”! Si are legatura cu spionajul tehnologic, furtul de tehnologie fiind practicat pe scara larga de KGB si GRU in timpul Razboiului Rece.
Conform documentelor CIA declasificate recent, URSS a devenit interesata de tehnologia stealth in 1969, an in care, conform spionajului american, au aflat de programele de dezvoltare a aeronavelor Lockheed SR-71 Blackbird, North American Rockwell B-1B Lancer, Grumman F-14 Tomcat, McDonnell Douglas F-15, McDonnell Douglas F-18 Hornet si General Dynamics F-16 Fighting Falcon. Se stie ca KGB si GRU au fost foarte agresive in obtinerea tehnologiilor sensibile din occident si SUA, cu atat mai mult cu cat URSS se afla sub embargou. O tinta importanta a Serviciilor sovietice a fost si tehnologia stealth, dupa cum vom vedea in randurile care urmeaza…
Pe 21 iunie 1986, CIA si FBI l-au prins pe atasatul militar al Uniunii Sovietice in SUA, Colonel Vladimir Makarovici Izmailov (ofiter in cadrul Fortelor Aeriene, agent GRU), 43 de ani, pe cand primea informatii sensibile cu privire la tehnologia stealth, rachetele de croaziera BGM-109 Tomahawk si programul Star Wars (avioane hipersonice, vehicule trans-atmosferice si sateliti echipati cu proiectile anti-racheta) de la un ofiter USAF de rang inalt contra sumei de 41.100 $. Conform declaratiei de presa de la acea vreme a sefei Biroului Federal de Investigatii/FBI din Washington, Dana E.Caro, ofiterul lucra sub acoperire pentru serviciile de securitate, astfel ca Izmailov a cazut in plasa, toate intalnirile cu agentul rus fiind filmate timp de cateva luni. Neputand nega faptele dar aflat sub imunitate diplomatica, Izmailov a fost expulzat –acesta e cel mai cunoscut caz de spionaj, tinta fiind tehnologia stealth, insa e posibil ca multe alte cazuri sa nu fi fost divulgate inca.
Nici in ziua de astazi nu se stie cine a fost acel ofiter USAF, insa acesta a fost laudat pentru “curajul cu care a reusit sa zadarniceasca scurgerea unor informatii extrem de sensibile, de mare importanta pentru sovietici in modernizarea sistemelor de armament”. Conform declaratiilor lui Caro/FBI, informatiile date sovieticilor in cursul intalnirilor erau “prelucrate”, ei stiind sigur ca sovieticii n-aveau cum verifica in timp real ceea ce primeau –perfect normal in lupta de pe frontul invizibil. Ca fapt divers, in acelasi an, 1986, FBI$CIA au mai avut un succes nesperat…Oleg Agraniants, ofiter KGB de rang inalt la Ambasada URSS din Tunis/Tunisia, a defectat cerand azil politic in SUA. Asta a fost o mina de aur pentru Serviciile americane, le-a dat toate operatiunile in desfasurare ale sovieticilor si nu numai pe spatiul Africa de Nord, inclusiv numele agentilor. Ehhh, nici KGB-ul nu era neica-nimeni, ei l-au avut pe Aldrich Ames/CIA, asta fiind o mina de aur pentru sovietici/rusi pana a fost prins in 1994. Spionajul si contraspionajul este un razboi al inteligentelor, nicidecum al muschilor!
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
https://military.wikia.org › wiki › Petr_Ufimtsev
https://nationalinterest.org › blog › the-ultimate-c…