Flotila rusa isi arata muschii in Mediterana.
Dupa ce a trecut ironizata prin Canalul Manecii, acum avioanele sale au inceput deja sa opereze de pe asa zisul portavion.
De fapt din ce este formata aceasta flotila?
A fost lansat la apa in 1985 si a devenit operational in 1995, intarziere datorata situatiei politice si economice a URSS, respectiv Rusiei in acea perioada.
Fiind primul vas de acest tip, lipsa de experienta si problemele de echipare, au facut din Kuznetov un vas cu deficiente de proiectare , in mod special legate de motorizare. In momentul cand a fost construit nu erau disponibile motoare nucleare si nici motoare conventionale pentru un vas de asemenea dimensiuni.
Motoarele actuale nu sunt fiabile datorita puterii prea mici pe care o dezvolta. S-a folosit in final o solutie complicata cu mai multe turbine cu abur si boilere pentru a suplini puterea prea mica. La fel ca orice solutie complicata si aceasta s-a dovedit a fi nefiabila.
In plus, situatia s-a deteriorat si prin faptul ca motoarele au fost produse de o fabrica din Ucraina.
Toate aceste deficiente fac necesara participarea in flotila si a unui remocher, respectiv Nickolai Chicker, cel care a a remorcat portavionul Varyag pana in China, dupa ce a fost vandut de ucrainieni si a devenit ulterior Liaoning.
O alta problema avuta de Kuznetov a fost inghetul conductelor cu apa in zona arctica, dar in Mediterana nu e cazul.
Kuznetov nu a fost de fapt proiectat pentru misiuni la mare distanta de baza, iar avioanele sale sunt pregatite pentru lupte aer-aer si mai putin aer-sol. In final s-au facut multe compromisuri si a rezultat o nava atipica.
Are la bord 12 rachete Granit anti-nava, 15 -20 Mig 29K sau SU 33K si 20 -24 elicoptere KA 52K sau KA 27.
Unul din marile minusuri il constituie lipsa unui AWACS.
Este considerat vasul amiral al flotei ruse, fiind si ultimul vas de acest tip din lume la clasa sa, dupa ce SUA a retras in anii ’90 Iowa. Poate fi considerat un crucisator purtator de rachete, unii incadrandu-l ca si cuirasat.
Pe langa alt armament, are in dotare si 20 rachete Granit: masa – 7 to, viteza – Mach 1,5-2, incarcatura de lupta – 750kg, raza – 625km.
Restul flotilei este compus din doua distrugatoare – Vice amiral Kulakov si Severomorsk – din clasa Udaloy.
Deasemenea sunt si doua corvete purtatoare de rachete Kalibr. Probabil mai sunt si niste submarine care nu le-au fotografiat englezii: doua submarine nucleare de atac Akula, un submarin purtator de rachete Oscar (mai are si asta 12 rachete Granit) si cateva submarine clasa Kilo.
Mai sunt desigur si vase de deservire.
Daca adunam se strang 44 rachete Granit, de tip anti -nava, rusii spunand ca pot lovi si tinte terestre. Puterea de foc a flotilei, combinata cu sistemele S300/400 deja desfasurate in Siria, constituie o puternica forta de aparare antiaeriana.
In caz de necesitate se pot folosi AWACS-uri Beriev A 50 insotite de Mig 31M cu baza in Rusia. Petru cel Mare de fapt foloseste pentru aparare antiaeriana rachete SA-N-6 Grumble, fiind un sistem S-300 FM naval, varianta modernizata a lui S 300.
In total este dotat cu 48 de astfel de rachete, echivalentul a 12 baterii S 300.
Concluzii:
Desfasurarea acestei flotile in Mediterana este atipica pentru Rusia.In principiu se doreste o intarire a fortelor rusesti in Siria, mai ales in scopul intimidarii americanilor in tentativa de a realiza o zona „no-fly” in Siria.
O astfel de operatiune nu poate fi sustinuta financiar pe termen lung.
Este mai simplu si mai ieftin sa folosesti baze aeriene din Iran pentru batranele SU 25 sau mai modernele SU 34 pentru atac la sol. Se pare ca rusii asteapta alegerile din SUA pentru a-si stabili urmatorii pasi in zona.
Deocamdata arata ce au si ce pot, adica probabil realizarea unei zone rusesti „no-fly” cat mai extinse.
Toata aceasta flotila este de fapt un sistem A2/AD combinat cu cateva elicoptere si avioane si desigur rachete anti-nava.