Romania Military

Formarea personalului – cifrele de școlarizare pentru 2025

Da stimați cititori a venit timpul să discutăm cifrele pentru formare/școlarizare, așa cum o facem în fiecare an.

Avem în acest moment cifrele pentru școlarizare disponibile pe site-ul DGMRU: https://dgmru.mapn.ro/pages/planul-de-scolarizare-al-ministerului-apararii-nationale-pentru-anul-de-invatamant-2025-2026 prin urmare să le comentam,  per ansamblu, așa cum o facem în fiecare an, nu cred ca mai are rost să le discutam pe cifre.

Începem cu începutul, cu ofițerimea, că așa-i frumos și regulamentar.

La capitolul învățământ nivel licență, avem un număr mare de locuri, 1324, adică viitori militari pe care ne vom putea baza peste 3-4-5-6 ani, în funcție de specialități. Planul, excelent realizat în Excel, are după părerea mea o lipsă de conexiune cu realitatea cotidiană, și orice ar putea însemna plan de mărire a efectivelor militare.

Prin urmare AFT-ul propune un număr de 381 de locuri, și o împărțire pe care numai o minte puternic birocratizată o poate întelege. Avem facultatea de „ științe militare „ , specialitatea leadership militar, armele Infanterie, vânători de munte și cercetare. Bun avem mai apoi, o alta facultate, cea de „Management militar” armele artilerie, tancuri, auto, geniu, CBRN și comunicații. Apoi, facultatea de științe economice și administrative pentru financiar, intendență, și poliție militară. Recapitulăm, avem trei facultăți, și o grupare pe arme pe care numai excelența sa birocratul o poate întelege.

Repet ce spun de ani de zile, nu înteleg de ce contabilul trebuie să fie absolvent de academie. Observăm de asemenea ca și anul trecut aproape toate programele de studii au fost mărite la 4 ani de studiu. Excepție face specialitatea „contabilitate”, din cadrul Facultății de Științe Economice și Administrative. De ce? Am niște idei, însă cred că aici trebuia ministerul să explice înainte ca un copil, că despre copii vorbim, înainte deci ca un copil să se gândească la o opțiune sau alta.

AFA menține cam aceleași număr de locuri ca și în anii trecuți, un număr total de 187 de locuri, piloții desigur că se formează pe o perioadă de 4 ani, restul spre deosebire de AFT, au rămas pe structură de 3 ani. Restul însemnând nenaviganții, informațiile militare, meteorologie, rachete și artilerie, respectiv radiolocația și războiul electronic.

Nu sesizez aici nici o mărire semnificativă a numărului de piloți, fapt ce ar trebui să fie conex unei evoluții a statului major al forțelor aeriene, respectiv a dotării aferente. Deci putem fi sigur de o stagnare certă.

Pe final, locuri, destul de multe la liceele militare, care au ajuns într-un mod ciudat specializate pe categorii de forțe. Mai greu de înteles pentru mine, care inteleg conceptul istoric de „liceu militar” și necesitatea ca acesta să existe, însă astazi este ceva mai greu de înțeles, ori plasat în arhitectura sistemului național de apărare actual. În linii mari există echivalențe în statele NATO, însă reducerea arealului de selecție intenționat la academii, liceele militare fiind „sursa directa” de recrutare a viitorilor studenți militari constituie o gravă neînțelegere a dinamicii formarii unei clase socio-profesionale.

ANMB, ca în fiecare an, oferă specialitățile forțelor navale însă numarul total de ofiteri îmi indică cert faptul ca nu vom avea o evoluție în materie de nave de luptă, ergo o necesitate de personal mai mare. Spre exemplu o fregata din clasa Sigma, are nevoie de un echipaj de aproximativ 120 de oameni plus, minus în functie de variantă. Desigur asta înseamnă personal din toate categoriile.

Academia Tehnica Militară, iarăși o instituție al cărei corespondent nu-l găsesc în armata SUA sau UK, acolo funcționând programe de tipul R.O.T.C.  Avem așadar toate specialitățile tehnice și un număr impozant pentru viitori specialiști în securitatea sistemelor informatice. Deși numarul este mare, va spun sincer din perspectiva experienței în R.U., numarul este nici măcar minimul necesar. Aici trebuie lucrat și luați/formați experți civili. Însă, de unde un program de pregatire, de unde voință, și de unde locuri pe filieră externă. Caci fix pentru asta există aceste filiere și nu pentru a aduce în sistem diverse pile, cunoștințe și relatii, PCR pe scurt.

Bun, pe final avem Academia de Poliție, adică acolo unde se formează actual ofițeri de justiție militară. În trecut aceștia proveneau din facultăți civile în urma stagiului militar, dacă doreau desigur. Acum, sunt absolvenți ai Facultății de Drept din cadrul Academiei de poliție, poliția fiind “armă” civilă după o logică pe care, iarăși,  doar excelența sa birocratul o înțelege. Ciudat este că observ locuri pentru MApN în cadrul facultății de “ordine și siguranță publică” ,  adica un fel de studii administrative, 3 ani, recte acolo unde se obțin polițiștii din aproape toate structurile M.A.I, exceptând desigur profilul juridic. Ciudat este ca nu pot intelege cărei specialități din arealul MApN ii corespunde această specialitate. Nu va grăbiți să spuneți politie militară, ca acolo avem secție specială la AFT. Pe vremuri, erau infanteriști, acum au specialitatea lor separată. Ofițerii de politie militară destinați cercetării penale speciale sunt absolvenți de drept. Și asta rezultă tot din document. Prin urmare, repet, nu inteleg cărei specialități militare corespunde, și prietenii din sistem pe care ii mai am nu au detalii căci locurile sunt strict DGIA. Însă, subliniez dilema mea rațională, “Ordinea și siguranță publica” nu ar trebui să aibă tangență cu ministerul apărării, părerea mea, dacă mai ținem de aspecte doctrinare.

Mai avem desigur și medicina militară, cu un sistem pe care iarăși birocrație îl poate intelege. Mai multe universități civile din țară au locuri pentru militari. Ei însă vor fi luați în evidență la Institutul medico-militar.

Mai avem și Universitatea din București, Politehnica București, Universitatea Tehnică Iași și Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, o multitudine de specialități civile care au locuri pentru MApN. Studenții însă vor figura ca înmatriculați la Academia Tehnică Militară. Nu mă întrebați, că nu înțeleg. Toate aceste extorsiuni ale logicii puteau fi rezolvate prin chemări în activitate, activare din rândul rezerviștilor voluntari respectiv programe de tipul R.O.T.C, mai ales unde vorbim de specialiști. Este perfect adevărat însă ca aceste idei, deși bune în armatele occidentale, la noi au dovedit doar prilejul ca rudele unor ștabi să facă cariera. Sa-mi fie iertată răutatea gratuita, fără nici o aluzie la fostul cel dintâi militar al armatei, ajuns prim ministru, scriitor, presedinte de senat, de toate, ce mai tot o lungim.

În mod ciudat, la ofițeri apar și subofiteri de medicină militară, absolvenți de studii universitare “asistență medicală generală”. Iarăși, mai multe universități civile avem în listă, cursanții fiind luați în evidență la institutul medico-militar.

Se menține desigur sistemul repartiției din colegiile militare pentru academiile pe categorii de forțe, un sistem al cărui corespondent îl caut de ani de zile în armatele SUA/UK/Germania/Franța și nu-l găsesc. Însemnând că dacă vă uitați pe document, majoritatea covârșitoare, 90% din locurile pentru academiile de categorii de forțe le regăsim ca fiind repartizate colegilor militare. Cu excepția notabila A.Th.M desigur. Din aceste motive ne-am trezit cu înființarea unor colegii militare relativ recent. Deși inteleg oarecum ideea de colegiu militar, și nu este neapărat una rea, dinamica secolului 21 în materie de piață a muncii ridiculizează efectiv acest sistem ultra rigid. Să micești intenționat arealul de selecție pentru o academie militară, este încă o dovadă a ruperii de realitatea pieței muncii a politicilor de resurse umane a ministerului.

După aceste explicații, poate regăsesc și eu puțină înțelegere atunci când combat ideea că lipsa de personal a ministerelor este o problema generata de societate. Nici gând de așa ceva, problema este integral generata de un sistem ultra birocratic, sistem care își justifica existenta prin el însuși.

Urmează maiștrii militari și subofițerii, respectiv studiile postliceale.

În general avem un număr mare de locuri, lucru bun după părerea mea. Nu voi insista pe specialități, însă observ, ceea ce este de bun augur, locuri în număr robust în cadrul armei artilerie și specialitățile conexe funcționarii dispozitivelor moderne de artilerie. Este normal, asta spuneam și insistam de-a lungul timpului, orice evoluție în materie de donatare se va revedea instant în aceste cifre. Însă observ că sunt reactive cifrele, adica noi acum pregătim specialiști pentru artileria moderna achiziționată. Argumentabil, ii aveam deja și au fost mutați de la unităti cu dotare mai veche. Și asta denotă unele probleme de R.U. pe care nu le voi dezvolta aici ca este o discutie complexa. O voi face intr-un articol separat.

De asemenea observ un număr record de locuri pentru specialitatea „comunicații” ceea ce îmi indică în sfârșit o mentalitate NATO-istica. Aici nu ai nevoie de o armată de ingineri, ci de o armată de specialiști pe domenii, de la infrastructura IT, la Admin, la AD la specialiști web, ERP și tot ceea ce poate însemna comunicarea în secolul 21. Ori daca poți scoate pe piață un programator junior după un an de cursuri python, probabil poate face asta și în cadrul ministerul. Bravo domnilor din minister care ați gândit în termeni pragmatici și realiști conform pieței muncii. Și spun asta în deplină cunoștință de cauză, văzând cadre plecate chiar prin demisie și ajunse în civil. Și sunt brici oamenii. Ca scurtă paranteză, cunosc om venit recent din MApN după ce a fost mințit trei ani la rând că va fi făcut ofiter. Nu a venit în privat strict pentru aspecte financiare, așa cum unii afirmă în mod complet eronat voit, sperând că mai primesc niște bani, că doar într-o minte profund nefuncțională it-stul unei structuri militare ar trebui să încaseze fix cât it-stul de la Google.

Mai avem desigur și cursurile pentru chemare în activitate, adică specialitățile deficitare. Anul acesta avem „administrare proprietate imobiliară”, „intendenta”, „psihologie”, „finanțe-contabilitate” .

Subofiteri, de asemenea multe specialități. Un sistem bun ca idee, dacă ne orientam spre S.G.P. menții cât de cât în sistem oameni, însă nu mai repet toată discuția avută în mod repetitiv și de ce ar trebui regândită evoluția în cariera a subofițerilor pe model vestic.

Desigur, menționăm că la acest capitol avem și locuri pentru forte operațiuni speciale, locuri deschise pentru oricine.

Putem concluziona ca avem noutăți, aceste locuri la facultăți civile a unor tineri aspiranți la o cariera militara, ca ei să figureze înscriși la o academie militara. O metoda ciudata de a asigura personal când o deschidere mai mare și o politica poate împrumutată de la SRI/SIE/STS ar putea asigura necesarul de personal. Argumentabil, poți obține un ofiter de informatii în urma unui master profesional de un an și ceva, dar nu poți obține un contabil, dintr-un civil cu care „faci armata”. Ar fi valabil și pentru anumite domenii tehnice.

Cu tristețe spun ca pe vremuri să faci o academie militara însemna să faci parte dintr-o elită, iar cei care deveneau absolvenți a acestor academii aveau șanse macar matematice foarte bune de a deveni comandanți de mari unitati respectiv generali activi. Acum însă, când toti trec prin academii, locuri sunt cu miile stau și mă intreb cum se mai face triajul excelentei din punct de vedere academic? Tot așa, trebuie recunoscut și faptul ca mai mulți studenți însemnă mai multe catedre, mai mult personal administrativ…in general mai mult orice. În acest context mai ai și o problema de ordin contabil-bugetar. Noi ca stat, plătim școlarizarea (pe locuri de la buget) pentru expertiza să spunem tehnica. Bugetăm locuri la universități civile și la academii pe alocuri (deci nu în tot arealul specialităților militare) de doua ori în esență pentru specialități comune.  O corelație de cerere și ofertă aici ar însemna o reducere a costurilor de formare la nivel macrosocial, implicit mai puține locuri în academii, mai puțin personal administrativ, mai puțin… mai puțin… Nu este nimic de speriat, o privire rapida în tarile care au apa calda permanentă, cărora li s-a urat de atat bine incat își aleg lideri complet idioți, dovedește ca majoritatea ofițerilor din US Army provin din universități civile cu sistem de pregatire R.O.T.C. -Reserve Officers Training Corps, în jur de 70%, ca să fim exacți. Sau 83% pentru pușcașii marini. Date desigur publice, ceva mai vechi si puse la dispoziție de centrul naval de analiza – Center for Naval Analyses – https://www.cna.org/about-us/what-is-cna / https://www.cna.org/pop-rep/2017/appendixb/b_30.html

În alta ordine de idei cifrele de școlarizare trebuie să fie corelate cu ceea ce urmează să fie dotată armata. Sincer nu regăsesc măriri spectaculoase în anumite zone, care să ne indice ceva fluctuație pozitivă în materie de dotare. Unde mai punem că războiul din Ucraina a demonstrat ce echipamente pot fi puse la dispoziție, individul antrenat trebuie si este fundamentul și resursa cea mai prețioasă. Nota bene zic eu.

ma semnez al vostru lt(rez)

Exit mobile version