Desi pare unul dintre putinele lucruri concrete vizand Romania in urma ultimului summit al NATO si mult anuntat de autoritatile noastre, exista totusi niste semne serioase de intrebare despre cum va fi organizat.
Pe 11 iulie, la summitul NATO din Lituania a fost anuntata formarea unei „coalitii” de 11 tari pentru a antrena pilotii ucraineni pe avioanele de lupta F-16, cele 11 tari fiind: Danemarca, Olanda, Belgia, Canada, Luxemburg, Norvegia, Polonia, Portugalia, Romania, Suedia si Regatul Unit.
Autoritatile romane au anuntat chiar posibilitatea inceperii inca din luna august a acestui program prin infiintarea unui centru regional de pregatire la Baza Aeriana 86 de la Borcea… dar data pare mai mult speculativa, mai probabila fiind dupa jumatatea lui septembrie.
Si aici e important ce declara Ray Piselli, vicepreşedinte Afaceri Internaţionale, Lockheed Martin (sursa TVR): „Contribuția noastră va consta în furnizarea tehnologiei, gestionarea planurilor de formare a piloților. Antrenăm piloți de F16 în întreaga lume, deci expertiza noastră în acest domeniu este ceea ce ne reprezintă. Conform cererii primite, se doreşte ca acest Centru să fie operațional în al patrulea trimestru al acestui an, dar eu cred că va fi mai târziu, undeva la începutul anului viitor. Ne așteptăm ca întâi să fie antrenați aici piloții români și, ulterior, să se extindă pregătirea la nivel regional, inclusiv pentru piloții ucraineni, mai târziu, în cursul anului viitor. Sunt foarte multe reglementări guvernamentale la care trebuie lucrat”. Un alt contractor american din domeniul aeronautic a anunțat că angajează instructori de F16 și tehnicieni, cu cerințe specifice și nivel secret, contractul fiind pentru România, la Borcea.
Dincolo de cele cateva F-16 dubla comanda de origine portugheza este foarte putin probabil ca olandezii, danezii, belgienii sau norvegienii sa asigure alte avioane suplimentare intr-un timp atat de scurt, in cateva luni cel mai devreme, si mai realist dupa sfarsitul lui 2023. A si fost anuntat ca este foarte probabil a folosi in prima faza cateva dintre aparatele actualei escadrile operationale romanesti.
Aceasta inseamna ca prima parte a efortului de formare ar fi suportat de celule noastre, care s-ar suprapune si cu efortul de formare al pilotilor pentru cele 2 escadrile „norvegiene”. Ceea ce ar fi putin cam nefericit, intr-un moment in care apararea noastra aeriana sta intr-un picior din cauza retragerii MIG-21 Lancer, bazandu-se pe o singura escadrila de F-16 si cateva avioane rotite de NATO si SUA pe la noi. Este adevarat, autoritatile romane au anuntat intentia de a antrena mai intai pilotii romani pentru cele 2 noi escadrile, insa ucrainenii fac presiuni cerand rezultate cu privire la propriii piloti incepand cu peste 6 luni.
Dupa cum sustin inca din momentul anuntului achizitiei celor 32 de avioane F-16 din Norvegia, aceasta achizitie nu bifeaza complet nevoile Romaniei, care ar trebui sa mai cumpere cel putin o duzina (recomandat doua) de aeronave cu mai multa resursa, dintre care cel putin 6-8 dubla comanda. Si asta deoarece la momentul respectiv era clar ca se astepta un efort de formare a zecilor de piloti (raport numar piloti versus aparate de dorit a fi cel putin 1,5) pentru cele doua escadrile, complementar programului de formare al USAF (care sper sa se mai faca pentru majoritatea pilotilor).
Odata cu anuntul infiintarii scolii de zbor regionale pentru F-16 in Romania, lotul suplimentar de aparate este cu atat mai justificat.
In plus aceasta escadrila suplimentara ar putea asigura completarea lotului portughez pentru a mentine 2 escadrile ( sau 3 minimaliste) inca operationale dupa 2033, la expirarea resursei unei mari parti a parcului provenit din Norvegia. Ar putea contribui si la menajarea si prelungirea duratei de exploatare cu cativa ani a parcului norvegian, aparate care ar putea fi apoi mentinute cu o prelungire minimala de resursa doar pentru situatii/misiuni de urgenta. Fiind si printre ultimii utilizatori de F-16 A/B MLU, este nevoie si de un lot de canibalizare sau pentru a inlocui pierderile de celule in urma posibilelor accidente in anii de operare.
In ipoteza unei disponibilitati operationale imediate de doar 60% din intregul lot, un calcul simplist arata ca pentru a avea cate 10 aparate operationale in fiecare din cele 4 escadrile in urmatorul deceniu, ar fi nevoie de un inventar total de minim 68 de aparate iar ulterior pentru a mentine 3 escadrile a cate 12 aparate operationale, ar fi nevoie de minim 60 de aparate. Si asta fara a mai mentiona lotul de celule pentru canibalizare.
Desi olandezii (care vor disponibiliza cateva avioane pentru programul de antrenament al ucrainenilor), belgienii si danezii ar avea cateva duzini de F-16 disponibilizabile relativ rapid, majoritatea lor au resursa ramasa relativ redusa, similara cu norvegienele, probabil si mai redusa in cazul celor biloc, de antrenament. Probabil nu ar fi imposibil de identificat printre acestea o mana de aparate cu ceva mai multa resursa disponibila, insa pentru asigura totalul necesarului, mai degraba AMARG (daca nu au taiat sau transformat in drone ultimele celule de F-16 A/B) sau portughezii ar trebui sa fie sursa principala.
Numarul mare de celule biloc ar putea fi folosit odata ce programul de formare va scadea in intensitate prin transformarea in platforme pentru misiuni de sprijin, de coordonare si interfata cu sistemele de drone (MUM-T).
Respectiva escadrila de antrenament ar putea evolua rolul de scoala prin a furniza alternativ si optiunea de simulare a agresorilor in exercitiile NATO din Europa. Si mai incolo, cand vom avea F-35, escadrila ar putea contribui la pastrarea unui numar de ore de zbor pe supersonic a pilotilor militari romani, solicitand mai putin parcul de F-35. Cu o cabina amenajata similar celei de F-35, F-16 ar putea emula majoritatea misiunilor lui F-35, la un cost mai redus si oferi si o capacitate de zbor biloc pe care F-35 nu o are.
Dar deja anticipam prea mult… .
Marius Zgureanu