Aeroporturi militare Romania anii 1990
Daca la inceputul anilor 1990 existau aproape douazeci de aeroporturi militare pe teritoriul Romaniei (si 32000 militari in fortele aeriene), reducerea repetata a efectivelor si restructurarile aferente au dus la dispunerea de pe harta de mai jos:
Dupa unele surse, la inceputul anilor 2000, Fortele Aeriene Romane au facut tranzitia catre urmatoarea structura:
|
Rezerva teritoriala
|
Astazi, structura Fortelor Aeriene Romane este compusa din 3 escadrile de vanatoare, una de transport tactic, una de transport si recunoastere, doua de antrenament si 2 escadrile de elicoptere de atac, respectiv 6 escadrile de elicoptere de transport/evacuare si una de antrenament elicoptere.
Acestea sunt grupate pe 3 baze principale pentru aviatie de lupta, o baza secundara, o baza de transport si doua baze de rezerva :
- Flotila 71 Aeriana – Campia Turzii „General Emanoil Ionescu”
- Escadrila 711 Aviație Vanatoare – cu MiG-21 LanceR;
- Escadrilele 713 și 714 Elicoptere – cu IAR-330 Puma Socat, respective PumaL/M;
- Baza 93 aeriana Timisoara-Giarmata (pana in august 2004 activa fostul Regiment/Baza Aeriana 93 Aviatie Vanatoare),anexa a bazei 71 aeriene
- Escadrila 712 Elicoptere cu IAR-330 L/M/M (MEDEVAC)
- Flotila 86 Aeriana – Baza aeriana Fetești „Locotenent Aviator Gheorghe Mociorniţă”
- Escadrila 53 Aviație Vanatoare – cu F-16 AM.
- Escadrila 862 Elicoptere – cu IAR 330L/M/M (MEDEVAC);
- Baza aeriana 57 Constanța – Mihail Kogalniceanu – anexa a bazei Fetesti
- Escadrila 861 Aviație Vanatoare – cu MiG-21 LanceR;
- Escadrila 863 Elicoptere – cu IAR 330L/M/M (MEDEVAC)/ Naval;
- Flotila 90 Transport Aerian – Bucuresti – Otopeni „comandor aviator Gheorghe Banciulescu”
- Escadrila 901 Transport Aerian Tactic – cu C-130 Hercules;
- Escadrila 902 Transport Aerian si Recunoastere – cu Antonov An-26 / Antonov An-30/ C-27J Spartan;
- Escadrila 903 Elicoptere de Transport – cu IAR-330 Puma L/M;
- Escadrilele 904 si 905 Elicoptere – cu IAR-330 Puma – posibil desfiintate;
- Flotila 95 Aeriana – Bacau „Erou căpitan aviator Alexandru Șerbănescu”
- Escadrila 951 Aviatie Scoala – cu IAR-99 SOIM;
- Escadrila 952 Elicoptere – opereaza IAR 330 Puma SOCAT;
- Escadrila 142 Cercetare – Timișoara – Giarmata – opereaza UAV-uri Shadow 600
- Școala de Aplicație pentru Forțele Aeriene „Aurel Vlaicu” (dotare: Iak-52, IAR 99, IAR 316)
- Escadrila 1 Antrenament de Zbor faza AI-A, cu IAK-52 si IAR 316B
- Escadrila 2 Antrenament de Zbor faza AII-A, cu IAR 99 Standard
In contextul in care Fortele Aeriene Romane isi doresc operarea a 3 escadrile de F-16 si al achizitiei din Norvegia, s-a anuntat si faptul ca dupa baza Borcea, aeroportul de la Mihail Kogalniceanu ar fi casa urmatoarei escadrile operationale, pentru a inlocui aliatii care vin prin rotatie pentru politie aeriana la Marea Neagra. Cea de-a treia baza ramane cea de la Campia Turzii, unde sunt planificate de asemenea investitii si unde de asemenea sunt detasate prin rotatie aeronave aliate.
Prin pozitionarea pe harta, majoritatea fortelor aeriene se afla in triunghiul Bucuresti – Constanta – Bacau, Turda trebuind sa asigure restul de mai mult de jumatate din tara.
Bacaul are doar niste IAR-99 Soim pe post de aviatie de lupta, iar Timisoara si Craiova (Deveselu s-a desfiintat) baze de rezerva – nu au nimic la acest capitol. De bine, de rau, datorita prezentei Aerostar, Bacaul este vizitat prin rotatie de MIG-21 Lancer pentru reparatii si revizii iar in viitor si de F-16. Pentru serviciul de politie aeriana extinsa s-a ajuns sa se apeleze inlusiv la IAR-99C Soim dar si la IAR-330M Puma SOCAT.
Prin achizitia celor 32 de F-16 norvegiene, datorita resursei disponibile de pana in 2200 de ore/aparat (fara o extindere suplimentara dincolo de 8000 de ore, destul de costisitoare), exista riscul ca un numar semnificativ de aeronave sa isi epuizeze resursa la orizont 2030-2035 (200 de ore de zbor/an/structura). In plus, datorita uzurii, procentul de disponibilitate operationala va cobora probabil sub 60%, ceea ce inseamna cam 9 avioane active in orice moment in fiecare din aceste doua noi escadrile.
Pentru a menaja resursa ramasa a aeronavelor norvegiene si a avea 3 escadrile operationale dincolo de 2030, o solutie ar fi mixarea acestora cu cele din prima escadrila, cu mai multa resursa, si completarea prin programul portughez cu inca o duzina de aeronave cu mai multa resursa. Dintre acestea, macar 6 ar trebui sa fie dubla comanda, deoarece in urmatorii ani efortul major va fi scolarizarea pilotilor iar celulele norvegiene de acest tip probabil stau cel mai rau la resursa ramasa.
Astfel aproape 30 de celule plus inca cateva cu mai multa resursa dintre cele norvegiene ar constitui nucleul cel mai activ al celor 3 escadrile (aproape o duzina per escadrila).
In plus, numarul de aeronave F-16 din inventar urcand spre 60-64 de carcase, ar exista rezerva pentru pana la doua escadrile extinse (24 de aeronave fiecare) sau chiar 4 mini-escadrile. Avand in vedere ca la sfarsitul deceniului vom fi aproape singurii operatori de F-16 A/B MLU in Europa, ar fi recomandat sa cumparam un numar cat mai mare de aeronave pentru a avea o rezerva confortabila de structuri dar si pentru canibalizare (72 ?). In anii urmatori tarile Benelux si Danemarca vor oferi la vanzare propriul parc, care alaturi de programul de recuperare pe filiera AMARG ar constitui o paleta larga pentru alegere.
Daca aeronavele MIG-21 Lancer vor fi inca operate niste ani si retrase cat mai aproape de momentul intrarii in serviciu a unei escadrile de F-35, pe masura ce celulele inca apte de zbor isi vor epuiza resursa dar si datorita invechirii echipamentelor, armamentului si avionicii (modernizare putin probabila in acest moment), o varianta ar fi repozitionarea lor pentru politie aeriana cu raza scurta si antrenament : – in prima instanta la Bacau iar apoi in Vestul sau Sud-Vestul tarii (Timisoara sau Craiova). Baza aeriana militara de la Timisoara a mai operat MIG-21 Lancer si are niste hangare betonate (necesita probabil renovare), deci ar adaposti in conditii bune o parte din MIG-urile 21. Cea de la Craiova ar fi recomandata de proximitatea centrului de incercari in zbor si a bazei de la Deveselu, dar putin probabil sa poata adaposti o intreaga escadrila. La fel de bine, desi se mai complica logistica, baza de la Timisoara ar putea fi cea principala, dislocand prin rotatie cateva aeronave la Craiova.
Ramasitele aeroportului militar Timisoara
In acest mod, Lancer-urile vor fi mai putin solicitate executand sarcini de intensitate redusa, conservandu-si mai mult timp resursa ramasa. In plus, dintre cele aproximativ doua duzini reprezentand pe hartie doua escadrile astazi, o parte vor fi prin rotatie la Bacau, pentru intretinere.
Astfel escadrila de la Turda s-ar ocupa de Centru-Nord si Nord-Est, putand sprijini la nevoie celelalte 2 escadrile de F-16 din estul tarii. Una dintre escadrilele extinse ar putea stationa cateva aparate la Bacau, pentru a putea acoperi la nevoie si R. Moldova pentru politie aeriana.
Si daca tot vorbim de politie aeriana, ar trebui mentionat ca astfel de atributii are si Unitatea Speciala de Aviație, apartinand Inspectoratului General de Aviație al Ministerului Afacerilor Interne, dotata cu aproape 20 de H135 si care va primi si duzina de S-70i Blackhawk.
In completare, putem deduce din tiparul dizlocarilor americane la Campia Turzii, ca ar mai fi nevoie de cel putin un sistem din categoria MQ-9 Reaper/Hermes 900 (un al doilea posibil in versiunea maritima) si de o escadrila de superioritate aeriana (ex. F-15). Aici trebuie vazut daca mecanismul rotatiei americane se poate permanentiza sau ar fi nevoie de o contributie proprie.
Desi lucrurile s-au precipitat putin prin achizitia F-16 norvegiene, mai dureaza pana la a le operationaliza, a avea piloti suficienti numeric si ca pregatire dar si armamentul necesar. Pana sa ne gandim la F-35, mai sunt niste pasi importanti de facut, care sa dureze probabil pana la sfarsitul acestui deceniu.
Marius Zgureanu