Tot nuclear dar ceva mai mare, 82 673 tone incarcat complet fata de “doar” 46 297 tone “Charles de Gaulle”. Va fi si mai lung cu aproximativ 40 de metri si va putea opera 30 de aparate multirol FCAS (care FCAS va fi mai mare decat Rafale, conform Florence Parly). Si cu aceasta ocazia avem si o certitudine: FCAS va avea si o varianta navalizata.
Doua reactoare nucleare K 22 (urmasul lui K15 de pe CdG) la bord, fiecare putand genera 220MW fata de 150 MW K 15.
Asadar, Naval Group se va apuca curand de creionarea noii nave de lupta (studii preliminare de design), faza care va dura doi ani, mai apoi se vor apuca de proiectarea navei care ar trebui sa fie gata prin 2025. Costul cu proiectare este estimat la 900 milioane de euro, din care 117 milioane de euro vor fi cheltuiti in 2021.
De Gaulle cu incarcarea maxima de aeronave la bord
La fel ca si in cazul Charles de Gaulle, catapultele vor fi importate din Statele Unite, dar spre deosebire de CdG, noul portavion nuclear va folosi catapulte electromagnetice, precum noile portavioane americane din clasa Gerald R. Ford.
Ar mai fi de spus ca atunci cand francii s-au apucat de Charles de Gaulle aveau de gand sa mai faca unul, ceva mai mare, nuclear, dar limitarile bugetare i-au facut sa ramana intr-un singur portavion.
Interesant este ca cea de-a doua nava ar fi fost sa fie mai mare decat de Gaulle, in timp ce portavionul care fi operational inainte de 2038 va fi mai mare decat proiectul care n-a mai prins viata.
Daca forta unui cuirasat era data de numarul si calibrul tunurilor sale principale, tot asa puterea unui portavion vine de la numarul de aeronave ambarcate care pot fi operate simultan si de aici apare dilema: un portavion mai mare si mai scump dar cu un grup aerian semnificativ sau o nava mai mica, mai ieftina dar cu o “amprenta” pe inamic mai modesta, data de numarul redus de aeronave?
La fel ca in cazul tancurilor (mobilitate vs nivel de protectie vs putere de foc) si in cazul portavioanelor dilema este asemanatoare si totul se reduce la un compromis cat mai rezonabil. Cu toate acestea marimea conteaza iar numarul de aparate disponibile la bord poate face diferenta dintre o nava eficienta sau una impozanta si chiar infricosatoare pentru eventualii inamici.
„Foch” pe cand facea parte din marina franceza, astazi este „brazilian”
PS Francezii sunt singura natiune din lume, dupa americani, care opereaza portavioane clasice – CATOBAR (cu catapulte) si care astfel isi permit sa aiba la bord avioane-radar de avertizare timpurie (AEW) E-2Hawkeye, restul tarilor care opereaza portavioane s-au orientat catre nave de tip STOBAR/STOVL (clasificare in functie de tipul de aeronava folosit) care nu pot avea decat elicoptere pe post de aeronave AEW, sau nave din de tip USS America (STOVL), in cazul infanteriei marine americane, fara punte inclinata si care opereaza aparate F 35B
De asemenea avioanele care sunt operate de la bordul portavioanelor STOBAR/STOVL au o raza mai mica si o incarcatura utila de lupta redusa fata de aparatele care deservesc portavioanele CATOBAR.
Ar mai fi de amintit aici si faptul ca CdG este primul portavion cu propulsie nucleara din dotarea marinei franceze (si primul din lume cu exceptia celor apartinand US Navy), el inlocuind incepand cu 2001 portavionul cu propulsie clasica R99 “Foch”, si el tot in configuratie clasica STOBAR.
Charles de Gaulle foloseste ca aeronava principala Rafale M, spre deosebire de Foch care avea in dotare aparate Super Entendard si avioane americane de vanatoare F-8E Crusader. Daca Franta nu si-ar fi dezvoltat varianta navalizata Rafale M si ar fi ramas in programul Eurofighter Typhoon, atunci ar fi trebuit sa foloseasca F/A-18 Super Hornet la bordul CdG…
GeorgeGMT