E momentul sa vedem “cariera” operationala a TDR-ului…Ei bine, 46 de drone TDR-1 au ajuns in Pacific pe 12 iunie 1944 cu Grupul Aerian Special strict secret cunoscut drept STAG-1, respective escadrilele VK-1 si VK-2, Grup Special compus la acea vreme din aproximativ 1000 de oameni.
CAPITAN ROBERT FRANCIS JONES
Grupul STAG-1 dislocat in Pacificul de Sud pe Insula Banika/Lumina Soarelui era condus de capitanul Robert Francis Jones, ofiter US Navy considerat “pionier” al utilizarii in lupta a “dronelor de asalt” (capitanul Jones avea sa devina comandantul USS Salisbury Sound/AV-13 pe 15 iunie 1953, functie pe care a indeplinit-o pana la retragerea din Marina in aprilie 1955 –a servit in conflictul coreean. Ca fapt divers, pe Insula Banika responsabil cu securitatea era nimeni altul decat fratele sau, Locotenent Stephen Jones, ofiter de informatii in cadrul serviciului secret al Marinei. USS Salisbury Sound/AV-13 a fost o nava suport pentru hidroavioane Clasa Currituck, 4 unitati construite, 14.000 tone, aproximativ 165 m lungime. CV-13 a facut parte din Flota Pacificului in perioada 1945-1967 luand parte la razboiul din Coreea si Vietnam. In perioada 1967-1972 a facut parte din National Defense Reserve Fleet/NDRF, Flota de Rezerva a SUA compusa in mare parte din nave comerciale conservate care in caz de urgenta militara sau non-militara pot fi reactivate in termen cuprins intre 20-120 de zile.
Ca fapt divers, pentru Vietnam au fost reactivate 172 de nave din custodia NDRF, inclusiv nave auxiliare si cuirasate ex-US Navy. Insula Banika/Mbanika face parte din arhipelagul Insulele Solomon/6 insule mari+900 de insulite, fiind a doua ca marime din compunerea insulelor Russell. Ca fapt divers, in 1944-1945 aici se afla unul dintre cele mai mari spitale de campanie american din Pacific si “casa” Regimentului 5 Puscasi Marini SUA). Dislocarea STAG-1 in Pacificul de Sud/SOPAC e considerata de catre istoricii US Navy ca fiind “prima dislocare pe Front a unei unitati echipata cu armament ghidat din istoria Marinei SUA”. Aici, STAG-1 a efectuat mai multe teste de zbor cu drone radioghidate&TV TDR-1 si “mame” Avenger.
TDR-1 IN INSULELE SOLOMON -1944
Pe 30 iulie 1944 a avut loc un test demonstrativ in fata contraamiralului Ernest Ludolph Gunther, comandantul Fleet Air South Pacific/Flota Aeriana din Pacificul de Sud (ca fapt divers, in perioada 16 iunie 1939-5 februarie 1941, capitanul pe atunci Ernest Ludolph Gunther a comandat portavionul USS Yorktown/CV-5, iar in perioada 14 februarie 1941-14 decembrie 1943 era comandant al Naval Air Station San Diego, California –primise gradul de Contraamiral pe 11 august 1942. Absolvise Academia Navala din Annapolis in 1909. A primit Legiunea de Onoare in octombrie 1946 pentru “servicii remarcabile aduse Guvernului SUA in calitate de comandant al Fleet Air South Pacific/FASP in perioada 5 ianuarie 1944-2 februarie 1945”. FASP facea parte din United States Pacific Fleet/USPACFLT, cartierul general aflandu-se in 1944 pe Insula Espiritu Santo, arhipelagul Hebride, astazi Republica Vanuatu – in WW II aici s-a aflat cea mai avansata baza a US Navy Seabees/batalionul de constructii-geniu al US Navy, precum si baze avansate apartinand USAAF, US Coast Guard si US Marines/una dintre cele mai mari din Pacific. Mai era cunoscuta drept Naval Advance Base Espiritu Santo).
DRONA TDR OPERATA DE STAG-1 IN PACIFIC
4 drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg au luat parte la acest test, acestea decoland de la Camp Banika fiind insotite de opt “mame” Avenger apartinand VK-1 si VK-2. Dronele trebuiau sa distruga transportorul de trupe&crucisatorul auxiliar Yamazuki Maru/Yamasuki Maru esuat langa satul Veuru aflat in apropierea plajei Tassafaronga Point/Tasivaronga, pe coasta de nord a Guadalcanal/Insulele Solomon (satul Veuru s-a aflat sub ocupatie japoneza pana la inceputul lui februarie 1943. Insulele Solomon au facut parte din British Solomon Islands Protectorate/BSIP/Protectoratul Britanic al Insulelor Solomon. Japonezii au aparut la Tassafaronga pe 17 august 1942 -200 de soldati din 5th Sasebo Special Naval Landing Forces/5th Sasebo SNLF/Kaigun Tokubetsu Rikusentai/a 5-a Forta Navala Speciala de Debarcare Sasebo, batalion de infanterie marina in cadrul Marinei Imperiale Japoneze care isi avea “casa” la Baza Navala Sasebo, sunt debarcati aici de distrugatoarele Oite, Mochizuki, Uzuchi si Mutsuki ca diversiune mascand zona de debarcare principala aflata mai la est a “Fortei Ichiki”, la Taivu Point. “Forta Ichiki” era formata din Regimentul 28 Infanterie apartinand Armatei Imperiale, regiment numit si “Regimentul Ichiki” dupa numele comandantului sau, colonelul Kiyonao Ichiki. 917 soldati apartinand acestui regiment au debarcat de pe distrugatoare la Taivu Point pe 19 august 1942. In perioada 21-22 august 1942 in urma bataliei de la Tenaru au fost anihilati, doar 30 au reusit sa revina la Taivu Point. Intre 29 august 1942 si 4 septembrie 1942, “Tokyo Express” a adus la Taivu Point aproximativ 5000 de soldati, toata Brigada 35 Infanterie, un batalion din Regimentul Aoba, acestora adaugandu-li-se si supravietuitorii Fortei Ichiki.
Pe 31 august 1942, General-maior Kiyotake Kawaguchi, Armata Imperiala, e numit comandant al tuturor fortelor japoneze din Guadalcanal – a supravietuit razboiului incheindu-si cariera in martie 1945, la acea vreme fiind responsabil de apararea Insulei Tsushima din Arhipelagul japonez. Tassafaronga a fost amenajata rapid ca baza de operatiuni avansata in Guadalcanal fiind bombardata pentru prima data pe 17 octombrie 1942 de doua distrugatoare americane, suferind pagube minore). Yamazuchi Maru/Yamasuchi Maru a fost construita pe santierul naval din Yokohama de catre Mitsubishi Shipbuilding and Engineering Company pentru compania de transport maritim/oceanic Taiyo Kaiun Kabushiki Kaisha din Kobe fiind un cargou de 6439 tone, nava intrand in uzul acestei companii pe 3 decembrie 1937 sub numele de Sangetsu Maru. In 1938 a fost vanduta Yamashita Steamship Co.Ltd fiind rebotezata Yamazuchi Maru/Yamasuchi Maru -19 februarie 1938. Pe 15 noiembrie 1941 a fost rechizitionata de Marina Imperiala fiind transformata in transportor de trupe&crucisator auxiliar luand parte la invazia Filipinelor (in cadrul IJN era considerata crucisator auxiliar fiind armata cu 2 tunuri calibrul 140 mm+2 tunuri AA calibrul 76,20 mm+4 tunuri AA calibrul 25 mm). Pe 15 noiembrie 1942, nava care facea parte dintr-un convoi cu provizii si munitii destinat fortelor japoneze din Guadalcanal, ajunge impreuna cu alte trei cargouri langa Cape Esperance/coasta de nord-vest a Guadalcanal. Yamazuchi Maru acosteaza la Tassafaronga Point in dreptul satului Veuru la ora 04.00 si incepe descarcarea/debarcarea –aproximativ 2000 de soldati+260 de cutii cu munitie+1500 de saci cu orez ajung pe plaja. La ora 5.55 minute nava e atacata de avioane americane decolate de la Henderson Field/Guadalcanal, iar cateva ore mai tarziu e bombardata timp de o ora si de USS Meade/DD-602, distrugator Clasa Benson/1620 tone/106 m lungime, cu obuze calibrul 130 mm. Yamazuchi Maru sufera avarii importante, incendii si explozii interne fiind abandonata. Majoritatea munitiilor si proviziilor debarcate au fost distruse de bombardamentul USS Meade. Epava se afla inca aici in februarie 1943 cand americanii au asigurat Cape Esperance. A fost casata la sfarsitul anilor *50/sec.XX, foarte probabil.
EPAVA YAMAZUCHI MARU LA GUADALCANAL -1944
Revenim pe 30 iulie 1944…Pana la ora 11.45 minute, cele 4 drone TDR-1 erau pregatite pentru zbor/test. Pana la pranz a avut loc zborul de verificare a conditiilor meteo, sonda meteo fiind un TBM Avenger pilotat de catre locotenentul Sanders. La ora 12.30, cele 8 aeronave-mama TBM Avengers au decolat insotite de un bombardier in picaj Douglas SBD Dauntless in rol de observator. La ora 13.15 minute a inceput decolarea dronelor, fiecare drona decoland la interval de 3 minute. Cinci drone TDR-1 au fost pregatite pentru lansare avand numerele de bordaj 860, 873 “Edna III”, 875, 880 si 882. Drona TDR-1 “880” nu a putut decola datorita unei defectiuni tehnice la roata de bot cazand in “nas”, insa celelalte au decolat cu succes.
TDR-1 -880
Atacul asupra Yamazuchi Maru a inceput la ora 13.58 de minute fiind deschis de drona “860”, aceasta reusind sa loveasca centrul navei. A urmat drona Edna III/873 la ora 14.02 minute, aceasta ratand tinta cu 3 m explodand la tarm –primul esec. La ora 14.05 minute a urmat drona “882”, aceasta amerizand langa prova babord dandu-se peste cap, bomba nu a detonat –al doilea esec. La ora 14.15 minute soseste drona nr.4 avand numarul de bordaj “875”, aceasta lovind in apropierea pupei, bomba detonand si imprastiind schije peste mare si nava –semiesec. Cu toate acestea testul a fost considerat “reusit” de catre contraamiralului Ernest Ludolph Gunther, comandantul Fleet Air South Pacific/Flota Aeriana din Pacificul de Sud si capitanul Robert Francis Jones, comandantul STAG-1 detasat la Banika –doua lovituri directe+doua lovituri in apropierea tintei. Asta a incurajat Marina sa continue…TDR-1 intra in “lupta”!
TDR-1 -875
DRONA TDR ATACAND BAZA JAPONEZA
TDR-1 EDNA 3
In perioada 27 septembrie 1944-26 octombrie 1944, US Navy a folosit 46 de drone TDR-1 in aproximativ 50 de misiuni! Dintre acestea 29 si-au atins tinta, 9 au suferit defectiuni tehnice, 5 au avut defectiuni la sistemul TV iar 3 au cazut victima antiaerienei japoneze. Desi sunt considerate a fi de succes de catre istorici militari SUA, dronele TDR-1 au avut impact minor asupra japonezilor in Pacific…Oricum, la acea vreme japonezii pierdusera suprematia aero-navala in Pacific dar, interesant, n-au stiut niciodata ce au fost acele avioane care se prabuseau intentionat asupra tintelor. Tokyo Rose, nume dat de catre aliati in Pacific crainicelor radio japoneze vorbitoare de engleza de la posturile de propaganda ale Imperiului care emiteau din Tokyo, Manila si Shanghai, numea batjocoritor aceste drone “Americanii Kamikaze” crezand ca aceste aeronave “simple/lente/vechi/antice/de tot rasul/inferioare Zero-ului etc” sunt pilotate (ca fapt divers, cea mai vocala si cunoscuta propagandista japoneza a fost Iva Toguri D’Aquino de la Radio Tokyo, aceasta indemnand soldatii americani sa plece “acasa/la iubite/la parintii care-i asteapta si care plang/sa dezerteze pentru o viata frumoasa in Imperiu’ si multe alte bazaconii. Propagandistii japonezi chiar erau mandri la finalul lui 1944 ca “yankeii disperati’ ii copiaza prabusindu-si intentionat aeronavele precum Vantul Divin local!). Cert e faptul ca dronele TDR-1 au fost primele rachete de croaziera ghidate americane, primele din istoria US Navy care au “luptat”, rata de succes fiind de aproximativ 50% ceea ce e impresionant pentru o tehnologie aflata inca in fasa! Cu toate acestea, in ciuda succesului, dronele TDR-1 aveau sa fie retrase dupa mai putin de doua luni de serviciu operativ insa au oferit o experienta valoroasa pentru “urmasi”. Haideti sa vedem “cariera” acestor drone!
DRONA TDR-1 IN INSULELE SOLOMON
In perioada 5-8 septembrie 1944, drone TDR-1 de la Banika au fost folosite in misiuni de cautare pe mare a trei piloti US Navy disparuti –nu am gasit date oficiale care sa confirme sau sa infirme gasirea acestora, surse independente sustin ca cei trei n-au fost gasiti. Unii istorici considera ca acestea au fost primele misiuni “Search and rescue” pe mare desfasurate cu drone din istoria militara –personal sunt de acord cu acestia, premiera mondiala fiind cu siguranta!
Pe 19 septembrie 1944, unitatea STAG-1 a primit ordin de relocare pe Aerodromul Stirling aflat pe Insula Stirling care face parte din Treasury Island/Insulele Trezoreriei –Provincia de Vest din Insulele Solomon, in vederea desfasurarii de misiuni de lupta impotriva tintelor aflate in zone ocupate de japonezi din nordul Insulelor Solomon.
Prima misiune de lupta a avut loc pe 27 septembrie 1944. 4 drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg decoleaza de pe aerodromul Stirling controlate de TBM Avengers apartinand VK-12, tinta fiind cargoul de 6450 tone Hitachi Maru/Hitachi Maru/Hatachi Maru, fosta nava de pasageri rechizitionata de IJN pe 26 noiembrie 1941 si transformata in transportor de munitii la santierul naval din Kobe. Nava esuase in ape putin adanci langa Lamuai, sudul Bougainville, la sud-vest de aerodromul Kahili pe 14 februarie 1943 fiind bombardata de aeronave US Navy -9 PB4Y-1 Liberators/VB-101 escortate de 10 P-38 Lightnings si 12 F4U Corsair. Acest atac cu drone, primul impotriva unei nave IJN esuate din istoria US Navy, a fost considerat „reusit in proportie de 50%”. O drona a fost pierduta in timp ce zbura spre tinta, doua au reusit sa loveasca la babord si centrul navei, iar una a ratat lovind la 30 m in spatele tintei fara ca bomba sa detoneze. Unele surse independente sustin ca una dintre drone a lovit o baterie antiaeriana descoperita atunci, pe care a si distrus-o, insa sursele oficiale nu confirma…
Misiunea nr.2, 1 octombrie 1944. 8 drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg decoleaza de pe aerodromul Stirling, tinta fiind amplasamentele bateriilor antiaeriene japoneze de pe Insula Ballale/nordul Insulelor Solomon (aici se afla un important aerodrom IJA&IJN), Insula Poporang/Insulele Solomon (aici se aflau fortificatii importante, baterii antiaeriene si de coasta, radar, baza pentru submarine. Trupele de aici au capitulat in septembrie 1945 in ciuda constantelor bombardamente americane) si cele din sudul Insulei Bougainville (pe aceasta insula se afla unul dintre cele mai mari aerodromuri japoneze din Pacific situat la Chabai, Peninsula Bonis, coasta de nord-vest a Bougainville). Primele 4 drone sau „ocupat” de Ballale+Poporang,iar ultimele 4 de Bougainville. Drona nr.1 a lovit o baterie grea antiaeriana aflata in vestul Ballale –tunuri AA Type 88/75 mm si Type 99/88 mm. Drona nr.2 a lovit capatul de sud-vest al pistei aerodromului Ballale distrugand amplasamente de tunuri si mitraliere AA aflate pe o raza circulara de 100 m. Drona nr.3 a lovit marginea estica a unei creste aflate in nordul Insulei Poporang explodand –pe creasta se aflau pozitii ale armatei japoneze, cuiburi de mitraliera si mortiere, foarte probabil au existat victime in randul militarilor japonezi aflati acolo. Drona nr.4 a lovit aceeasi zona dupa drona 3, posibil ca aceasta sa fi produs pagube insa nimic nu e cert. Dupa-amiaza, alte 4 drone au vizat sudul Bougainville…
Drona nr.5 s-a prabusit la baza versantului nord-estic al Dealului Kangu/Kangu Hill situat in interiorul coastei sudice a insulei Bougainville (japonezii ii spuneau si Muntele Buin) fara a afecta amplasamentul tunurilor AA aflate in varf (aici se afla o puternica pozitie defensiva japoneza, inclusiv tunuri AA de mare calibrul Type 89/127 mm utilizate si ca baterie de coasta, precum si un telescop director de tir de mare precizie si rezolutie patent german Carl Zeiss. In pesterile de aici japonezii amenajasera un spital de campanie si o statie radio de mare putere, acestea fiind deservite de un generator). Drona nr.6 s-a prabusit la 50 m de varful dealului Kangu, bomba nu a explodat. Drona nr.7 s-a prabusit langa Jakohina/Jakohina Mission aflata pe coasta sudica a insulei Bougainville, la sud-vest de Dealul Kangu si la nord-est de Lamuai, se speculeaza ca bomba nu a detonat japonezii recuperand epava –surse independente sustin ca spre norocul americanilor nu au apucat sa mai faca nimic, nu au avut timp s-o studieze, cu siguranta, n-a „rasuflat’ nimic despre ea la Tokio…In fine, drona nr.8 s-a prabusit la aproximativ 4,50 km nord de Kangu Hill in jungla –alte surse mentioneaza ca s-a prabusit si a explodat la 4,50 km nord de Moila Point, un mic golf situat in sud-vestul insulei Bougainville.
La inceputul lunii octombrie 1944, STAG-1 e redislocat pe Aerodromul Nissan situat pe Insula Nissan/Green Island care face parte din Atolul Green Island (are 8 mici insule in compunere. Atolul are aproximativ 16 km lungime si 8 km latime si se afla la aproximativ 112 km nord-vest de Insula Buka. Insula Nissan adapostea si o mare hidroscala IJN). Misiunile de lupta au continuat…
5 octombrie 1944, prima misiune executata de pe Insula Nissan, patru drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg decoleaza de pe Green Island avand drept tinta pesterile situate dea lungul golfului Karavia/Keravia, langa Rabaul/Papua Noua Guinee (Golful Karavia fusese ocupat de japonezi pe 23 ianuarie 1942, si asa a ramas pana la finalul razboiului. Golful era folosit ca punct de ancorare pentru Marina Imperiala, inclusiv vase comerciale, si dispunea de un aerodrom. Pe tarm japonezii construisera facilitati portuare&aeroportuare, amenajasera tuneluri in Muntele Rakaia&Vulcanul Rakaia/un promontoriu mai maricel din creta aflat chiar pe plaja –aici aveau depozite de munitii si un mare spital de campanie. Pe dealurile din jurul golfului amplasasera numeroase baterii de coasta si baterii antiaeriene. Ei bine, aici japonezii aveau si tuneluri pentru adapostirea&lansarea barcilor de asalt sinucigase Shinyo/300 kg incarcatura exploziva. Ca fapt divers, Rabaul era puternic fortificat&militarizat in 1942, zona fiind considerata „de groaza” de catre pilotii americani, australieni si neo-zeelandezi. Existau 375 de tunuri AA doar in zona portului).
Doua drone TDR-1 au fost pierdute datorita pierderii controlului de catre „mame” in apropierea tintelor. Cea dea treia drona a lovit intre intrarile pesterilor/tunelurilor 4 si 5 –japonezii sustin ca a fost doborata de antiaeriana. Drona nr.4 a ratat explodand in apropierea unor salupe de patrulare aflate la ancora in golf. Nu au produs pagube…Esec. Ei bine, la acest atac au fost martori comandantul Flotei a 4-a, Amiral Shigeyoshi Inoue, si Locotenent Minoru Shinohara/IJN (ca fapt divers, amiralul Inoue a condus si Biroul de Constructii Navale fiind promotor al dezvoltarii Aviatiei navale in cadrul IJN, respectiv al constructiei de portavioane. Printre altele, amiralul era la curent cu incercarile Marinei japoneze de dezvoltare a unor aeronave-tinta radioghidate, program anulat la sfarsitul lui 1942-1943 datorita cursului negativ al razboiului in Pacific. Despre dronele IJN vom vorbi in articole separate). Amiralul Inoue ne spune dupa 1945 in Memoriile sale, citez: „Am vazut un avion mic si ne-am intrebat ce este…Facea putin zgomot, motoarele nu erau puternice, nu parea avion de atac. Apoi am vazut un avion mai mare la intrarea in golf si mi-am dat seama ca e un avion director/de comanda. Ma gandeam unde o sa loveasca. A fost doborata de antiaeriana, echipa noastra de ingineri adunand si studiand partial resturile. Am selectat echipamente mai importante, le-am ambalat in lazi si le-am trimis in Japonia pe 8 noiembrie 1944 cu un Gekko -n.a.Nakajima J1N1 „Gekko”, bimotor de recunoastere si vanator de noapte, ulterior si kamikadze, nume de cod aliat „Irving”. Din pacate avionul a disparut in zbor spre atolul Truk si totul a fost pierdut. TDR-urile au venit, au atacat dar personal consider ca aceste atacuri n-au fost deloc eficiente, chiar credeam ca sunt doar teste! Nu am cheltuit multa munitie cu ele, soldatii, datorita faptului ca erau lente si zburau la joasa inaltime, trageau eficient asupra lor cu pustile si mitralierele. Aeronavele „mama” stateau la distanta asa ca nu ne-am obosit sa risipim munitie pe ele”.
9 octombrie 1944, misiunea nr.2, patru drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg decoleaza de pe aerodromul Nissan/Green Island impreuna cu „mame” apartinand VK-12, tinta fiind aerodromul Lakunai de pe Insula Matupi/Matupit, langa Rabaul. Micul golf de langa aerodrom era loc de ancoraj pentru navele si hidroavioanele IJN. Doua/trei drone sunt doborate de focul AA iar una a fost pierduta in urma unei defectiuni mecanice, aceasta prabusindu-se fara a exploda undeva in jungla din apropierea aerodromului. Epava dronei TDR-1a fost gasita de localnici dupa WW II, bomba aflandu-se la aproximativ 69 m distanta de epava. Steve Simpson, pe atunci reporter la Times Courier, un ziar care aparea in Noua Guinee, a aflat despre existenta epavei de la un localnic care lucrase la aerodromul Lakunai. Simpson s-a dus in jungla si a fotografiat epava dronei+bomba de 907 kg trimitand fotografiile USAF si cerand detalii despre „avionul ciudat”. USAF a declarat ca nu are cunostinta despre „aeronava”, ca nu au avut asa ceva in dotare (aveau dreptate, n-au avut, dar au fost la curent cu programul dezvoltat de Marina). Infuriat de „negarea’ USAF, Simpson s-a dus din nou in jungla pentru noi fotografii insa a dat doar peste ramasite imprastiate, drona si bomba nu mai existau fizic…Locuitorii, temandu-se de „spirite rele care ar fi putut salaslui in ele” –credeau in existenta „spiritului’ pilotului negasit -le-au dat foc. Bomba explodand a distrus tot! In fine, misiunea a fost considerata „esec” de catre US Navy.
15 octombrie 1944, patru drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg decoleaza de pe Green Island avand drept tinta drumul pietruit aflat la capatul nordic al insulei Matupi/Matupit, drum care lega insula de sudul peninsulei Gazelle, drum care deservea, printre altele, aerodromul Lakunai si hidroscala Matupi. „Mamele” apartineau escadrilei VK-11. Toate cele 4 drone au esuat datorita defectiunilor mecanice si ale sistemului TV, misiunea fiind un nou esec rasunator! La acest atac au luat parte si aeronave apartinand USMC si US Navy –VMSB-244/341 (VMSB-Marine Scout Bombing Squadron&Douglas SBD Dauntless), VMF-218/222 (VMF-Marine Fighter Squadron) si VMB-423 (VMB-Marine Bombing Squadron), acestea avand succes –au distrus mai multe tinte din zona Rabaul.
17 octombrie 1944, patru drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg au drept tinta instalatii militare japoneze aflate in partea de est a Rabaul, zona desemnata drept „Zona tinta nr.16” de catre planificatorii US Navy. Drona nr.1 a reusit sa distruga o tinta militara. Drona nr.2 a lovit la intersectia dintre Tunnel Hill Road si strada principala din Rabaul, Malaguna Road, provocand un crater imens in caldaram. Drona nr.3 a fost pierduta datorita defectiunilor tehnice la camera TV iar drona nr.4 a fost, foarte probabil, doborata de focul AA, aceasta distrugand cateva cladiri aflate in partea de vest a Rabaul (unele surse independente americane sustin ca s-a prabusit datorita defectiunilor tehnice. Surse oficiale IJN afirma ca a fost doborata de tunarii antiaerieni care aparau Rabaul –foarte probabil sa fie asa). Un nou esec…Semi-esec.
18 octombrie 1944, trei drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg au drept tinta Farul electric de la Cape Saint George, sud-estul New Ireland/Papua Noua Guinee si statia radar din apropierea acestuia (in 1944, IJN avea pe New Ireland o instalatie radar de avertizare si baterii AA, radarul detectand aeronavele americane care veneau spre Bougainville, Insulele Solomon. Farul electric/generator propriu de la Cape Saint George fusese construit de germani in perioada coloniala, 1884-1914, fiind numit „Vechiul Far German” de catre localnici. Radarul era Type 2 Mark 1 Model 2 montat pe trailer, putand detecta tinte aeriene aflate la maxim 150 km distanta, antena se rotea 360◦ si avea 3 m –dipoli asezati in forma paralelipipedica. Instalatia radar a fost atacata in mai multe randuri de pilotii americani si neo-zelandezi dar fara succes, ultimul atac avand loc pe 3 martie 1944/USAAF, 5 P-38. Locatia avea sa fie abandonata in septembrie 1945 de catre japonezi, la acel moment statia radar fiind distrusa). Drona nr.1 a lovit intre Far si instalatia radar fara a detona. Drona nr.2 a lovit in apropierea Farului fara a-l distruge. Drona nr.3 a fost pierduta datorita defectiunilor tehnice. Semi-esec.
19 octombrie 1944, doua drone TDR-1 inarmate cu cate 4 bombe de 97 kg ataca tinte militare japoneze la vest de Insula Ballale, sudul Bougainville, Insulele Solomon. Drona nr.1 a ratat tinta iar drona nr.2 a reusit sa lanseze pe tinta doua din cele 4 bombe inainte de a se prabusi –foarte probabil data jos de AA sau infanteristii japonezi. Distrugerile au fost minore…Semi-esec.
20 octombrie 1944, trei drone TDR-1 inarmate cu cate o bomba de 907 kg ataca din nou pozitiile japoneze din vestul Ballale/tinta principala. Dupa lansarea bombelor, dronele urmau a se indrepta spre cargoul Hitachi Maru/Kahili Maru/tinta secundara, partial scufundat pe plaja Lamuai, coasta sudica a Insulei Bougainville, nava/epava fiind folosita drept platforma statica pentru tunuri AA. Drona nr.1 s-a prabusit inainte de a atinge tinta principala din motive tehnice. Drona nr.2 a reusit sa lanseze bomba asupra pozitiilor japoneze dar n-a mai ajuns la nava prabusindu-se in sudul insulei Bougainville. Drona nr.3 si-a lansat bomba asupra tintei principale lovind si tinta secundara in mijlocul puntii –aprinderea combustibilului a dus la detonarea munitiei tunurilor AA aflate pe punte, distrugerile au fost masive, bateria AA fiind anihilata. Succes.
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.
axisafvs.blogspot.com
https://historycollection.com › …
https://airandspace.si.edu › sov…
https://www.researchgate.net › …
https://owlcation.com › World..
https://www.history.navy.mil › histories › pdfs
marinelink.com
https://warbirdswalkaround.wixsite.com ›
http://www.aviation-history.com › …
https://www.nationalmuseum.af.mil › …
https://www.warhistoryonline.com › …
https://www.armyupress.army.mil › csi-books
https://travelforaircraft.wordpress.com/…/interst..
www.evanflys.com/tdr-1
www.aviastar.org › … › USA › Interstate
pwencycl.kgbudge.com/…/TDR_Assault_Drone…
www.designation-systems.net/dusrm/…/bq-4.ht..
www.aero-web.org/specs/intersta/tdr-1.htm
www.secretprojects.co.uk/forum/index.php?…
wap.pilotoutlook.com/aircraft/interstate/tdr-1
www.navaldrones.com/TDR-1.html
stagone.org/?page_id=37
www.elgrancapitan.org/foro/viewtopic.php?…
www.ww2aircraft.net › … › Aviation
stagone.org/
stagone.org/?page_id=20
www.theworldsbestever.com/…/stag–one–special…
stag-1aviation.deviantart.com/
airminded.org/…/22/the-first-air-bomb-venice-..
www.dehavillandmuseum.co.uk/…/de-havilland…
www.vintagewings.ca › Vintage News › Stories
www.fleetairarmarchive.net/…/FaireyIII.html
www.mauriceward.com/ro/istorie-logo
www.airvectors.net/avmoth.html
www.historynet.com/william-billy–mitchell-an-..
mariuszarnescu.com/tag/onestitatea/
www.aerofiles.com/ostfriesland.html
www.pbs.org/wgbh/amex/…/pandeAMEX86.ht…
www.aero-web.org/specs/curtiss/n2c-2.htm
www.qsl.net/w2vtm/mil_television_history.html
www.daveswarbirds.com/usplanes/…/kaydet.ht…
www.stearman.at/boeing_stearman.html
afmc.af.mil
militaryaviationchronicles.com
https://lemelson.mit.edu › vlad…
https://www.qsl.net › mil_telev…
https://www.tvcameramuseum.org ›
https://www.earlytelevision.org › .
https://www.americanairmuseum.com › …
thefrontlines.com
interestingengineering.com
weaponsandwarfare.com