GANDACI ZBURATORI 22

George GMT

2 ani ago

Dupa cum stim USAAC achizitioneaza 3 ERCO in 1941. Doua dintre acestea au fost convertite in drone-tinta radiocomandate destinate antrenamentului tunarilor antiaerieni fiind rebotezate XPQ-13/PQ-13. Nu am gasit date despre testele efectuate cu aceste aeronave, in ce a constat dronizarea si unde s-a facut, cert fiind faptul ca USAAC a considerat aeronava “nesatisfacatoare” pentru acest rol (tinta aeriana) alegand Culver PQ-14, drona mult mai potenta decat “usurelul” ERCO Ercoupe 415-C, drona deja cunoscuta dintr-un capitol anterior. Soarta celor doua drone ERCO e neclara, unele surse independente sustin ca au fost readuse la standardul initial si vandute unor utilizatori civili dupa razboi. Se stie cu certitudine soarta celui de-al treilea ERCO al USAAC, cel folosit in teste JATO, acesta, datorita modificarilor si a avariilor suferite nu a fost returnata/pensionata/vanduta civililor ci a ramas in serviciul militar servind ca “material didactic” in cadrul Army Air Forces Technical Training Command din cadrul Lincoln Army Air Field, scoala de formare tehnici de aviatie (scoala a fost infintata pe 18 mai 1942 si putea gazdui 16.480 de cursanti si 300 de ofiteri. In septembrie 1943 a brevetat 4841 de mecanici si tehnici de aviatie, aici pregatindu-se personal de intretinere/tehnic pentru tot ce zbura in USAAC).

ERCO PQ-13

Si ajungem la unul dintre cei mai prolifici producatori americani de drone, aeronave radiocomandate, Reginald Leigh Dugmore, cunoscut in lumea artistilor drept Reginald Denny. Da, nu e nicio greseala, Reginald Leigh Dugmore, alias Reginald Denny, cel supranumit “Printul dronelor” datorita pasiunii sale si originilor britanice, era actor! Acest om isi merita pe deplin “titlul onorific” realizarile sale fiind deosebite, basca faptul ca n-a avut pregatire inginereasca! Haideti sa-l cunoastem mai bine fiindca demonstreaza faptul ca geniul si inovatia apar la cine nu te-ai astepta sa le gasesti!

Reginald Leigh Dugmore s-a nascut in Richmond, in Surrey, Marea Britanie, pe 21 noiembrie 1889, parintii sai fiind actori la teatrul local. A aparut pentru prima data pe scena alaturi de parintii sai la varsta frageda de 7 ani. Nu s-a omorat cu scoala parasind-o la varsta de 16 ani angajandu-se la teatru cu norma intreaga avand succes cu Music Hall, un tip de divertisment britanic popular inca din epoca victoriana, divertisment teatral aparut in 1850 care avea sa dispara dupa 1918 datorita aparitiei imaginilor filmate si cinematografiei. In 1911 pleaca cu trupa teatrului in SUA hotarand sa se stabileasca aici. Pana in 1914 a aparut sporadic in filme mute avand succes moderat ca actor. La izbucnirea WW I a revenit in Anglia, inrolandu-se in Royal Flying Corps/Corpul Aerian Regal…A fost trimis la scoala de pregatire a personalului navigant de la Hastings (Hastings Cadet School -piloti, observatori, tragatori, mecanici, armurieri), in East Sussex, 85 km sud-est de Londra. Dupa incheierea pregatirii si obtinerea gradului de locotenent a fost repartizat la 112 Squadron, fiind chiar ranit usor de catre artileristii antiaerieni britanici care i-au confundat aeronava cu una germana la revenirea din patrula de noapte (ca fapt divers, in WW II, un escadron RAF avea intre 12/18-24 de aeronave. 112 Squadron a servit RAF si in WW II, ba chiar si in Razboiul Rece timp de 30 de ani. In WW II a fost botezat “The Shark Squadron/Escadronul Rechinilor” datorita faptului ca a fost prima unitate apartinand aliatilor care a adoptat gura de rechin pe aeronavele proprii Curtiss P-40C Tomahawk IIB&P-40D Kittyhawk Mk.1 in Africa de Nord/1943. 112 Squadron a fost infintat pe 30 iulie 1917 la 1,90 km sud de oraselul Throwley, in Kent, sud-estul Angliei, avand drept misiune apararea Londrei, primul sau comandant fiind maiorul, pe atunci, de origine sud-africana, Christopher Joseph “Flossie” Quintin Brand –a servit in Franta pe un Nieuport 17 inainte de a fi trimis in Insula, 4 victorii aeriene in zboruri nocturne. Vice-Maresal al Aerului din 6 noiembrie 1943 si unul dintre cei mai capabili comandanti RAF, inclusiv in Batalia Angliei. 112 Squadron era escadron de vanatoare de noapte si a operat mai multe tipuri de biplane in WW I –Sopwith Pup/Camel/Snipe. Nu a operat in Franta, doar in Marea Britanie –e creditata cu doborarea unui bombardier german Gotha G.V in apropierea Londrei in 1918). E discutabila participarea lui Denny la WW I…Fiul acestuia, Reginald Denny Jr., sustine ca tatal sau n-a zburat niciodata ca pilot de vanatoare in 112 Squadron&Sopwith Snipe, ci a zburat ca observator/mitralior intr-o aeronava de recunoastere si ghidare a focului artileriei aflate la sol. Denny Jr.sustine ca tatal sau i-a spus ca si-a terminat antrenamentul ca pilot dupa ce WW I s-a incheiat fiind ranit de focul tunarilor AA la revenirea dintr-un zbor nocturn de antrenament cu un biplan biloc –tatal sau fiind observator si mitralior. Surse istorice RAF sustin ca a existat un locotenent cu numele Reginald Dugmore care a servit in Squadron 141 ca mitralior pe un biplan biloc de recunoastere si vanatoare Bristol Fighter F2B in apararea Londrei. Foarte probabil e vorba de actorul nostru!

In fine, indifferent daca a participat sau nu la WW I, experienta aviatica i-a deschis “apetitul” pentru Aviatie si aeronave, inclusiv pasiunea pentru aeromodele (in timpul scolii confectiona machete ale aeronavelor din lemn de balsa si tot felul de resturi. Surse independente sustin ca le vindea pentru a se intretine, inclusiv copiilor din zona –se spune ca de multe ori le daruia copiilor interesati. Ei bine, daca a fost asa, se explica faptele sale de mai tarziu!).

A revenit in SUA, la Hollywood, in 1921, iar in 1924 se alatura ca pilot si cascador echipei “The 13 Black Cats/Cele 13 Pisici Negre”, un grup de piloti entuziasti si extravaganti care, in spectacole aeriene cu public, desfasurau cascadorii aeriene periculoase pe Burdett Air Port din Los Angeles/California, aici existand din 1923 o scoala de aviatie infintata de Jack Frye si Ronald Griffith MacDougall (erau un “circ zburator” -“Pisicile”avand in spectacol si “duet” avion-masina de curse. O cursa de viteza intre avion, care zbura deasupra automobilului, si masina care rula pe sol –un numar periculos care aducea bani frumosi). Grupul “Pisicilor Negre” a fost fondat de catre Ronald “Bon” Griffith MacDougall (pilot, pilot de curse, cascador, in cadrul lui zburand William Earnest “Spider” Matlock (cascador, pilot, promotor de curse auto, motociclist, sofer si mecanic. Si-a pierdut viata pe 27 ianuarie 1936 intr-o cursa auto la doar 34 de ani), Kenneth L.“Fronty” Nichols (s-a inrolat in US Navy la doar 16 ani, a servit pe submarinul USS H-3/SS-30 “Garfish”, Clasa H, 474 tone in imersiune, 4 tuburi lans-torpila calibrul 450 mm, 25 echipaj. Dupa WW I a luat lectii de pilotaj, lucrand ulterior ca pilot-cascador. In WW II a fost inspector/consilier US Navy detasat la compania Lockheed), Arthur Cornelius “Art” Goebel (pilot cascador la Hollywood. Era un perfectionist pregatind cu minutiozitate cascadoriile si aeronavele. In 1930 intra inUS Army Air Corps Reserve, iar in WW II serveste ca pilot si Inspector Aerian in cadrul IV Bomber Command –Razboiul din Pacific –ajungand la gradul de colonel. Bun prieten cu Charles Lindberg), Paul E.Richter Jr. (obtine licenta de pilot in 1924. Era supranumit “Air Race/Race Champ/Famous Flyer”. A fondat Aero Corp in California/1926, una dintre primele scoli de pilotaj acreditate din SUA, si Standard Air Line in 1927, prima linie aeriana din SUA care asigura servicii complete pasagerilor –transport, masa, cazare etc. In WW II, capitanul Richter a servit in cadrul Naval Air Transport Services/NATS -18 escadrile, 540 de aeronave si 26.000 de oameni. Dupa WW II a ajutat la crearea in 1948 a Military Air Transport Services/MATS. A lucrat si ca pilot receptioner la TWA. A ajuns chiar si director la Coca-Cola), Gladys Ingle (cascadoare, singura femeie membra a grupului “Pisicilor”. A fost una dintre primele femei-parasutist din SUA, probabil avea si brevet de pilot. Executa numere extrem de periculoase, trecea mergand pe aripa de pe un avion pe altul fara parasuta sau echipament de siguranta, executa tir cu arcul stand pe aripa avionului, si multe altele. Era respectata de catre membri grupului, acestia considerand-o “nebun de curajoasa”). si Reginald “Reg” Denny. Foarte probabil, in perioada 1927-1930 a colaborat cu Howard Hughes la realizarea filmului Hell’s Angels, primul mega-film din istoria cinematografiei avand un buget record de 2,80 milioane de dolari, in film aparand fosti piloti RAF din WW I si aeronave inchiriate, foste “luptatoare” britanice si germane din Marele Razboi.

Asa cum mentionam anterior, Denny era interesat si de aeromodelism…Marea Depresiune si-a pus amprenta asupra lui, trebuia sa supravietuiasca cumva, dupa cum spunea “sa-si atenueze grijile”. Drept urmare, Reg s-a apucat sa confectioneze modele in miniatura ale avioanelor vremii si, foarte probabil, inceputul a fost nu un avion ci o goeleta. Aceste machete bine realizate erau, foarte probabil, vandute prin intermediul fiului sau la scoala si in comunitate. Dupa un timp i-a venit ideea geniala de a monta un mic sistem de radiocontrol si un mic motor cu gaz pe unul dintre aeromodele pentru a-l face sa zboare –ulterior, cand era pe val, Reg a afirmat “am vrut sa-l ridic, sa-l vad in actiune, am vrut portanta, viteza si putere”. Si a vazut…

Zis si facut…A creat o mica pista de decolare-aterizare la cabana sa de la munte, testand timp de mai multe luni diverse prototipuri –testele au fost in mare masura esecuri dar Reg invata din mers, puterea pasiunii si dorinta de a reusi fiind mare (exista surse independente care sustin ca ideea aeromodelelor, ideea motorizarii si a zborului, i-ar fi fost data de catre fiul sau care, intr-o zi, i-ar fi cerut “Tata, fa-l sa zboare!”). Dupa cateva luni de teste si esecuri a reusit sa realizeze un aeromodel care putea fi radiocontrolat –a reusit chiar sa faca figuri acrobatice cu acesta –intorcandu-se la Hollywood in Los Angeles/California. Aici, in subsolul casei unde locuia, a deschis propria scoala de aeromodelism invatand copiii stiinta zborului si stiinta aerodinamicii –“elevi’ ii erau copiii starurilor de la Hollywood care aveau posibilitati financiare dar si copii din cartiere sarace din Los Angeles, copiii fara posibilitati financiare (nu se stie cu certitudine daca “scoala’ se platea de catre cei cu posibilitati financiare, dar se stie cu certitudine ca era gratuita pentru copiii saraci. Bravo lui, oricum! Fac o paranteza pentru care imi cer scuze tuturor cititorilor, o scurta paranteza care n-are legatura cu articolul de fata! Prin natura serviciului lucrez cu copii din familii defavorizate…Afirm cu tarie ca orice gest, orice actiune, orice dar aduce zambet pe fata acestor copii, suflete nevinovate intr-o Lume total abramburita! Imi inchipui cum s-au simtit acei copii cooptati intr-o lume care le era de neatins…Se spune despre Denny ca daca acesta se afla in magazin si veneau copiii care nu aveau bani indeajuns sau chiar deloc pentru achizitionarea unui aeromodel, acesta nu ii lasa sa plece dezamagiti si cu mana goala daruindu-le cate un planor, doar de dragul de a-i vedea fericiti –se spune ca zicea copiilor “n-ai dori sa-ti dau un kit de planor/aeromodel de 10 centi?”. Frumos din partea lui, zic!). Nu a trecut mult si vestea despre “scoala vedetei de film unde se simuleaza zborul prin control de la distanta” a ajuns in presa, Los Angeles Times scriind un articol elogios la adresa “ineditului scolii”. Drept urmare, lantul de retail Montgomery Ward (1872-2001) l-a invitat sa-si vanda aeromodelele in magazinele proprii, insa asta insemna productie la scara mare.

REGINALD DENYY IN DREAPTA SI PAUL WHITTIER IN STANGA

Nu e foarte clar cand si cum s-a produs primul contact intre “Reg” Denny si Nelson Paul Whittier. Cert e ca in 1934, impreuna cu fiul magnatului petrolului “Max” Whittier, Nelson Paul Whittier, infinteaza Reginald Denny Industries deschizand si un magazin pe 5751 Hollywood Boulevard numit Reginald Denny’s Hobby Shop, intre anii 1935-1963 acesta a fost condus de catre Peter Veer, ulterior fiind vandut catre Colonel Tom, noul proprietar mentinand numele initial (Mericos “Max” Hector Whittier a fost dezvoltator imobiliar si unul dintre primii magnati ai industriei petrolului din SUA. Marea Depresiune din perioada 1929-1933 a bagat America in criza, Nelson Paul Whittier, fiul lui “Max” Whittier, fiind si el afectat ca multi alti industriasi pierzand o gramada de bani, aproape intreaga avere. Paul era pasionat de avioane, aeromodele si navomodele, in 1929 zbura cu un biplan Curtiss Carrier Pigeon, aeroposta, apartinand U.S.Airmail Service, impreuna cu Wade Hulbert, Marea Depresiune afectandu-l profund. Colonel Tom –Thomas Andrew Parker, ex.Andreas Cornelis van Kuijk/ origine olandeza –a facut de toate la viata lui, a ajuns chiar si anteprenor muzical, fiind un personaj controversat. A fost chiar reprezentantul lui Elvis Presley –se spune despre el ca “fura” bani din contractele incheiate in numele lui Elvis. A ajuns in SUA ilegal la varsta de 16/17/18 ani pentru “a face bani” fugind de pe nava pe care lucra. Cert e faptul ca a fost banuit mereu de coruptie si inselaciune. Ramane totusi un personaj interesant… In mai 1929 s-a inrolat in armata Statelor Unite mascand faptul ca e imigrant ilegal, luandu-si numele de Tom Parker. A fost instruit la Fort McPherson, Atlanta, Georgia, servind cativa ani la Fort Shafter, Hawaii in cadrul 64^th Coast Artillery, ulterior mutandu-se la Fort Barrancas, Florida, Bateria C, artilerie de coasta. A fugit din unitate fiind acuzat de dezertare fiind prins si pedepsit cu carcera si izolare –in timpul detentiei a facut psihoza fiind internat timp de doua luni intr-un spital psihiatric militar, ulterior fiind scos din Armata datorita “problemelor psihice”. Dupa scoaterea din Armata SUA a luptat sa supravietuiasca lucrand sporadic pe unde gasea de munca. In 1935 s-a casatorit supravietuind impreuna cu sotia, dupa cum marturisea, in timpul Marii Depresiuni, cu un dolar pe saptamana, echivalentul a 20 de dolari in 2021, deplasandu-se prin tara in gasirea unui loc de munca. Ca fapt divers 64^th Coast Artillery, regiment de artilerie de coasta, avea 6 Baterii botezate A –Fort Screven,Georgia, B –Fort Dade, Florida,C –Fort Barrancas, Florida,D –Jackson Barracks, Louisiana,E –Jackson Barracks, Louisiana, si F –Fort Crockett, Galveston, Texas. 64^th Coast Artillery s-a infintat in iunie 1918 si a fost desfintat in 1947. Initial au avut in dotare obuziere britanice de 8-inch/203 mm, 11.200 m raza maxima de actiune. Din 1931 au avut si tunuri antiaeriene tractate M3, 3 inch/76 mm, raza maxima de actiune 13,40 km/rol antitanc si 6400 m/rol AA).

5751 Hollywood Boulevard -MAGAZINUL LUI DENNY

La fabrica si magazin, personalul angajat a fost scolarizat personal de catre Reg Denny fiindca nu existau pe atunci experti in aeromodelism, oamenii fiind invatati sa construiasca aeromodele, motoare, kit-uri si truse, ba chiar cum sa vanda asemenea produse unicat la acea vreme, cum sa interactioneze si sa lucreze cu copiii…Denny a apelat la inginerii Walter Hammond Righter (mecanica si motoare) si Kenneth “Kenny/Ken” Case (radioelectronica), cei doi punandu-si amprenta asupra avioanelor radiocontrolate ale acestuia (Righter era absolvent al Institutului Tehnologic din Pasadena, California –inginer mecanic. In perioada 1928-1933 a lucrat ca inginer proiectant la Kinner Airplane&Motor Corporation Ltd. in Glendale, California, companie mica care producea avioane sportive si motoare cu puteri cuprinse intre 100-340 CP –a lucrat cu deosebire la motoare, compania a dat faliment in 1937. Fica acestuia marturisea unor reporter ca in mai 1933 tatal sau Walter Righter, a fost concediat de la Kinner Airplane datorita Marii Depresiuni fiind nevoit, pentru a-si intretine familia, sa se angajeze in “slujbe ciudate pentru a avea o paine pe masa. A lucrat chiar si la o brutarie ca sofer pe un camion care livra paine…saturandu-se sa strige si sa fluiere ca gospodinele sa iasa in strada pentru a cumpara paine, tata a inventat un gadget constand dintr-o teava conectata la colectorul de gaze al motorului prevazuta cu supapa actionata manual. Tata actiona supapa obtinand un fluierat strident, eliminand fluierul de mana! ”. In perioada 1936-1945 si-a infintat propria firma in garajul aflat in spatele casei, Glendale, California, companie numita Righter Manufacturing Co. Reginald Denny i-a cerut sa-i faca un mic motor pentru aeromodelele sale, motor pe care sa-l vanda in magazinul sau din Hollywood sub numele de Denny.. Asa s-a nascut Dennymite, primul motor miniatural de incredere destinat exclusiv aeromodelelor! Primul prototip al motorului a purtat initiala “R” de la Righter. Ulterior, Righter a adaptat mini-motorul pentru navomodele si automodele, acesta functionand cu amestec benzina-ulei in proportie de 3/1.Era realizat din aluminiu avand rezervor dispus vertical, aprindere prin bujie miniaturala+baterie miniaturala. In 1938, un motor Dennymite, in functie de puterea dezvoltata care era cuprinsa intre 1,5-1,6 CP, costa intre 10-30 dolari, doi dolari fiind elicea din lemn. Intr-un final, Righter a construit 10.000 de motoare pentru Denny. In 1938, conform surselor independente, Denny ar fi cumparat licenta pentru Dennymite de la Walter Righter, insa asta nu e o certitudine…Cert e faptul ca Righter a lucrat ani multi strict pentru Denny Industries, fiind cooptat in proiectele de aeromodele si navomodele ale acestuia, inclusiv in cele destinate US Army).

PRIMUL MODEL DE SERIE -DENNYMITE 1 DIN 1937

Reginald Denny fost cu siguranta un vizionar…Dandu-si seama de puterea publicitatii a platit sume bunicele pentru reclama companiei Hearst Communications detinuta de magnatul William Randolph Hearst. A creat modele la comanda pentru copiii vedetelor vremii, unii dintre ei devenind vedete in anii ce-au urmat, precum Mickey Rooney, Jane Withers si Freddie Cecil Bartholomew (unii dintre acesti copiii, precum Mickey Rooney de exemplu, au si aparut pe coperta revistei Mechanics Illustrated in perioada 1935-1937 avand in mana aeromodele Denny. Se spune ca asta a atras atentia anumitor factori de decizie din Armata SUA, acestia urmarind evolutia Dennyplane. Cert e faptul ca Armata SUA colabora cu revista promovand intens Aviatia si Marina!). Acesti copiii chiar au concurat cu aeromodelele “lui Denny” in competitii de aeromodelism intens mediatizate in acea vreme precum cel de la Mines Field, un camp situat in apropierea aeroportului Los Angeles, obtinand premii pentru “zbor si inovare” (competitia exista si astazi, in zona existand chiar si o scoala de aeromodelism. La competitie participa sute de aeromodele, chiar mii…Au fost ani in care au concurat 3000 de aeromodele!). Ei bine, asta a fost de bun augur pentru Denny dupa cum vom vedea in continuare…

WALTER RIGHTER TESTAND PRIMELE 10 MOTOARE DENNYMITES

In timpul unui astfel de concurs desfasurat la Mines Field in1936, un ofiter de rang inalt al USAAF, ofiter al carui fiu participa la concurs cu unul dintre aeromodelele construite de catre compania sa, i s-a destainuit spunandu-i “noi remorcam tinte ca sa ne antrenam artileristii insa chestia asta e foarte periculosa, scumpa si prea putin eficienta. Tinta zboara doar in linie dreapta. Asta ne costa mult, 300 de dolari”. Foarte probabil acest ofiter superior era colonelul Claude Martin Thiele, Coast Artillery Corps, viitor general de brigada (a obtinut diploma de inginer civil la Cornell University in 1911. Devine ofiter de artilerie in 1924, US Army Coast Artillery School, Fort Monroe in Hampton, Virginia –expert in balistica, pregatire care, ani mai tarziu, avea sa-l implice in studiul rachetei germane V-2. Urmeaza US ArmyArmy War College/USAWC, Carlisle, Pennsylvania in 1931-1932. In perioada 1932-1936 e ofiter de stat major/locotenent-colonel si colonel in cadrul War Department/Departamentul de Razboi, inspector pentru arma Artilerie -a avut rol major in dezvoltarea artileriei antiaeriene in cadrul armatei de uscat. In 1936, la momentul presupusei intalniri cu Reginald Denny, acesta se afla detasat la Fort MacArthur/Los Angeles (s-a aflat aici in perioada 1936-1938/1939) pentru activarea Batalionului 2 Artilerie Antiaeriana in cadrul 63^rd Coast Artillery).

In fine, cert e faptul ca Denny a sesizat imediat oportunitatea si, impreuna cu echipa sa, Walter Righter (motoare) si Kenny Case (radiocontrol/ghidare), a trecut la dezvoltarea unui aeromodel “mai fortos”, radiocontrolat (avea un mic radioreceptor dispus intern) prin intermediul unei cutii negre portabile echipata cu o mica antena, dirijarea facandu-se prin intermediul unui mic cadran dispus pe cutie, cadran similar celui de pe aparatele telefonice –operatorul, prin intermediul castilor conectate la transmitator, auzea tonurile diverselor comenzi transmise aeromodelului/sus-jos, stanga-dreapta (astfel de aeromodele sunt clasificate astazi ca facand parte din clasa F-3, aeromodele controlate prin radio –aeromodelistul controleaza aeromodelul prin intermediul unei statii de radiocomanda care transmite semnale catre receptorul plasat in aeromodel).

Va urma.

SURSE DATE SI POZE: Wikipedia-Enciclopedia Libera, Internet.

axisafvs.blogspot.com

https://historycollection.com › …

https://airandspace.si.edu › sov…

https://www.researchgate.net › …

https://owlcation.com › World..

https://www.history.navy.mil › histories › pdfs

marinelink.com

https://warbirdswalkaround.wixsite.com ›

http://www.aviation-history.com › …

https://www.nationalmuseum.af.mil › …