În revista noastră de front trebuie să trecem obligatoriu pe generalul Henric “Henri” Cihoski.
Reiterez de asemenea ce am mai spus in trecut, numele generalului îl găsiți pe perete la Sighet, fiind o victimă a represiunii comuniste iar Sighetul, Aiud, Gherla, Pitești si alte Memoriale ale Durerii constituie cea mai neagă pată a istoriei romanilor. Din acest motiv și nu numai, noi cei din prezent nu avem voie să uităm.
Henric “Henri” Cihoski s-a născut într-o familie de origine poloneză la Tecuci in anul 1871. Devine absolvent al scolii militare de ofițeri, arma geniu in 1891. Ocupă diferite funcții în cadrul unor unități de geniu și apoi infanterie, respectiv regimentul 4 pionieri si apoi regimentul 5 infanterie. Ulterior este numit șef al Serviciului Geniului al Cetății București.
Începerea războiului mondial in 1914 îl găsește pe atunci colonelul Cihoski tot la București. Anul 1916 si intrarea Romaniei in Primul Război Mondial înseamnă pentru colonelul Cihoski îndeplinirea mai multor funcție de comanda la eșaloane mari, respectiv comanda diviziei 13 Infanterie, si comanda diviziei 10 infanterie, unde pe câmpul de lupta este si rănit. Anul 1917 aduce avansarea la gradul de general de brigadă.
Momentul astral a generalului survine la Mărășești. Generalul, deși recuperându-se după rani survenite pe front, comanda Divizia 10 Infanterie și intervine decisiv inclinând balanța în favoarea Armatei 1 Romane aflată sub comanda generalului de divizie Eremia Grigorescu. Pentru acțiunile sale generalul “lovește” dintr-un foc: Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a, ordinul Imperial Sf. Gheorghe (rusesc) si brevetul de ofițer al “Legiunii de Onoare” franceze, toate acordate in urma acestei batalii.
Comanda excepțională a efectivelor militare pe câmpul de luptă, eroismul său îi aduc funcția de subșef al Marelui Cartier General, funcție care o ocupă și după încheierea primei conflagrații mondiale. Cariera militară a generalului nu se încheie aici si ajunge sa ocupe funcția de secretar de stat, in 1928, si apoi ministru de război în cabinetul lui Maniu și desigur senator de drept in Parlamentul Romaniei Mari.
In anul 1932 îndeplinește funcția de Inspector General al Armatei si devine membru al Consiliului Superior al Armatei.
Pe lângă distincțiile menționate, generalul a fost decorat cu Coroana Romaniei, Steaua României, Meritul Sanitar clasa I și însemnul militar onorific pentru 40 de ani de activitate sub drapel.
În încheiere, să adresăm și problematica afacerii Skoda, deoarece generalul a fost la vremea respectiva ministru de război. Așadar asupra sa planează o acuzație pe care as dori să o clarific, în limita posibilității căci nebuloasele afacerii “Skoda” nu au fost elucidate nici in prezent, însă au fost un izvor nesecat pentru propagandistica regimului post 1947. Este unul din semnatarii celebrului contract cu uzinele “Skoda” în calitate de ministru de război, celebra “afacere Skoda” adusă la proporții biblice aproape de media, soldată cu ancheta parlamentară în care au fost învinuiți și doar învinuiți cehul Bruno Seletzky, colonelul Sica Georgescu si avocatul Boilă. Colonelul Sica Georgescu s-a sinucis respingând acuzațiile iar justiția românească din lipsa de probe nu a putut condamna in acest caz, nici pe avocatul Boilă nici pe col. Sica Georgescu. Condamnat fost doar cehul Seletzky pentru deținerea in mod ilegal a unor documente secretizate si nimic mai mult de atât. Niciun act de presupusa corupție nu a putut fi probat nici reținut in sarcina celor trei menționați mai sus( Seletzky, Boilă si col. Georgescu)
Prostia si mai mare este că acest scandal soldat cu lipsa condamnării celor acuzații de parlament s-a finalizat printr-un meci de ping-pong politic intre PNL si PNȚ. PNL-ul din acuzator principal devine partenerul de afaceri al uzinelor cehești nu doar confirmând contractul si plasând o comanda noua după 1935 cu compensarea pentru anumite echipamente considerate “neconforme”.
Pentru cei care au studiat afacerea Skoda, aș avea o remarcă cu privire la poziția lui I. Maniu. I s-a reproșat lui Maniu urgentarea acestui contract deoarece “dl Maniu se simțea amenințat de ruși”. Și acest aspect l-aș reține ca important, bagatelizarea tuturor amenințărilor concrete la care Romania a fost supusa in istorie și apoi repercusiunile acestei atitudini în raport cu siguranța națională
Sursele concluziilor de mai sus: Maner, Hans-Christian, Parlamentarismul în Romania (1930-1940), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004 ISBN 973-45-0483-5, paginile 288 – 322
Niciodată nu am oferit într-un articol păreri personale, ci v-am prezentat doar ce s-a putut proba prin documente. Nu voi face excepție de la această regulă a mea, și vă voi ruga doar să vă gândiți, dacă poate sau nu fi cumpărat un general care a dat sânge pe câmpul de luptă.
Generalul rămâne in serviciu public ca și consilier pe apărare celor doi Regi și miniștrilor apărării pană in 1942 când este trecut in retragere la limita de vârsta. In 1950 noua orânduire comunista îl arestează și îl închid la Sighet, fiind acuzat de colaborare cu elemente fasciste. Generalul in vârsta de aproape 80 de ani este ucis 11 zile mai târziu în bătaie în urma interogărilor.
Pe final încheiam și această scurtă și tristă istorie cu o poza monumentala. Vă povesteam acum ceva ani despre generalii Pop si Hanzu (uite ca au trecut ani deja), ambii sub comanda Feldmarschalleutnant-ul baron Ioan Boeriu, cel care a restabilit ordinea la Viena alături de locotenentul (rez) Maniu in 1918. Pe al nostru site nu am reluat subiectul Ioan Boeriu, găsind deja un articol-telegrafic semnat de RFI. Aș dori să menționez însă că Boeriu a fost chemat sub steagul romanesc cu cel mai mare grad militar posibil la vremea respectivă, general corp de armată, generalul de armată apărând mult-mult mai târziu, in 1940 iar mareșalul ca demnitate “acordabila” in afara Regelui in virtutea funcției de “cap al oștirii” apare doar in 1930. Din păcate o singură poză aveam cu generalul Ioan Boeriu, din 1917 și asta o găsiți pe toate site-urile inclusiv pe RuMil. Am rectificat problema, în poză, senatorul si generalul corp de armata (rez) Ioan Boeriu(dreapta) în superba uniformă militară românească interbelică, alături de unul din eroii de la Mărășești, general de corp de armata Herni Cihoski(centru).
Ma semnez al vostru lt(rez)
Bibliografie:
https://mausoleedinromania.ro/henri-cihoski-1871-1950/
http://www.acum100.ro/node/875
Generalul Henri Cihoski: un erou al României Mari – Dumitru Preda, Ed. Militara Bucuresti, 1996, cu reproduceri fotografice rare.
Maner, Hans-Christian, Parlamentarismul în Romania (1930-1940), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004 ISBN 973-45-0483-5
Sursa poza si ample mulțumiri ca de fiecare data: Arhivele Militare Naționale si revista lor, oamenilor care ne aduc săptămânal istoria in fata, o istorie pe care NU! avem voie sa o uitam sau sa o trunchiem.
Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929