Obligatoriu să trecem în revista noastră de front pe generalul c. arm. Nicolae Ciuperca. De multe ori în această serie am dat din istorie un etalon pentru o anumită funcție, cea de șef de stat major sau inspector de armată (funcție dispărută actual), șef sau comandant de structuri centrale din minister, comandanți de unități și mari unități, prin urmare m-am gândit să aplicăm acest principiu și pentru cea dintâi funcție a sistemului militar, cea de ministru al apărării. Desigur discutăm de alte vremuri, vremuri în care această funcție putea fi ocupată de un cadru militar activ . Obligatoriu însă trebuie sa păstram numitorul comun al tuturor acestor evocări, respectiv militarul român de excepție.
Nicolae Ciupercă s-a născut în 1882 la Râmnicu Sărat într-o familie de funcționari. Este admis la liceul fiilor de ofițeri din Iași și în anul 1902 termină școala de ofițeri activi de infanterie ca șef de promoție cu gradul de sublocotenent. In 1907 devine locotenent și căpitan în 1911. Își perfecționează cunoștințele la Scoală Superioară de Război din Paris până în anul 1913, fiind un bun vorbitor de limba franceză. Intrarea Regatului României în Marele Război în 1916 îl găsește pe proaspătul maior Ciuperca șef birou operațiuni la comandamentul Armatei a II-a, sub comanda generalului Averescu. În acest context se întâlnește și devine prieten cu un alt maior, șef al biroului de operații al Armatei I, Ion Antonescu.
În Romania Mare colonelul Ciuperca ocupă mai multe funcții în eșaloanele superioare ale Armatei Regale Române iar anul 1930 ii aduce și avansarea la gradul de general de brigadă. Trei ani mai târziu este avansat la gardul de general de divizie. Abilitățile organizatorice și seriozitatea generalului este observată și de regele Carol al II-lea, acesta cooptându-l în funcția de Ministru de Război în 1938. Demisionează din această funcție în 1939 atrăgându-i atenția Regelui ca fondurile armatei erau deturnate. În anul 1939 este numit în funcția de Inspector General al Armatei iar în 1940 preia comanda Armatei a 4-a „Transilvania”.
Intrarea României în al doilea Război Mondial aduce și momentul de glorie al generalului Ciuperca la comanda armatei a 4-a. Participă decisiv ca mare unitate la eliberarea Basarabiei respingând Armata a 9-a sovietică din toate sectoarele de operații eliberând și ultima parcelă de pământ romanesc. La Nistru însă apare o mare disensiune cu Ion Antonescu în urma căreia generalul Ciuperca va demisiona.
În epoca în care ne rămân scrise vorbele lui Mihai Antonescu “ Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, generalul Ciuperca dă dovadă de echilibru și intră în conflict deschis cu Ion Antonescu, conducătorul statului, solicitându-i acestuia necontinuarea războiului după granițele naționale, la Nistru, așa cum a fost stabilite la 1918. Mai mult insistă spre consolidarea unei poziții pe aliniamentul frontierei de stat și a dezvoltării unor punctelor strategice de apărare. Este reținută intervenția sa din postura de comandant al Armatei a IV-a „Transilvania”, la întâlnirea din septembrie 1941 cu Ion Antonescu:
„Măi Ioane, noi nu avem ce căuta în Rusia. Ne-am luat înapoi moșia noastră, furată de sovietici și cu asta gata. Să procedăm și noi cum a procedat țăranul nostru întotdeauna. După ce a alungat animalele străine ce intraseră pe ogorul lui, gata, și-a văzut de treburile din propria lui gospodărie.”
Antonescu refuză vehement propunerea generalului Ciuperca. Accepta cu mari rezerve avansarea dupa granițele naționale însă ii propune lui Antonescu o altă variantă tactică pentru continuarea după Nistru, a operaților militare și atrage acestuia atenția privind cucerirea obiectivului Odessa, că este posibilă însă cu niște costuri umane extraordinare. Antonescu respinge din nou poziția generalului și acesta demisionează. Demisia generalului Ciuperca este primită de către Mihai Antonescu, președintele de facto al consiliului de miniștri și este trecut în rezervă începând cu 13 octombrie 1941. Generalul se retrage în orașul sau natal pentru perioada rămasă din război.
După cum era de așteptat, un general competent și decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” nu avea cum să fie pe placul comuniștilor cu atât mai mult cu cât nu s-a lăsat înduplecat nici de Regele Carol al II-lea și nici de mareșal, rămânând vertical în orice condiții. Cu atât mai puțin putea fi înduplecat de sovietici deși interpușii lor din România au încercat în repetate rânduri să-l racoleze. Mai mult, generalul s-a alăturat grupării anticomuniste „Graiul Sângelui”, drept urmare in 1948 este abandonată de către sovietici ideea aducerii în organele de conducere comuniste a generalului Ciuperca și este arestat la 12 septembrie sub acuzația de „complot și uneltire contra ordinii sociale”. Este încarcerat la penitenciarul Jilava și supus interogărilor și torturii specifice regimului de detenție din acea perioadă pentru elita conducătoare a Regatului României. Bolnav de mai multe boli printre care scleroza cerebrala și sindromul Parkinson, generalul se stinge din viată pe 25 mai 1950, la vârsta de 68 de ani, în penitenciarul Văcărești.
Aici se încheie tragic, injust și fundamental incorect povestea unui om vertical, militar de excepție, care nu a fost de vânzare sub niciun regim, pentru nicio sumă ori funcție, unul din cei mai decorați ofițeri romani de către toți cei patru Regi ai României si nu numai. Distincțiile generalului Ciuperca încep cu Medalia „Bărbăție si Credința” in 1914, Steaua României cu spade în grad de cavaler, Coroana României, Crucea de Război franceză și Ordinul Imperial rus „Sf. Ana”, clasa a II-a cu săbii câștigate in Marele Război, apoi în perioada dintre cele două războaie Ordinul „Polonia Restituita” în grad de comandor și „Steaua României” în grad de comandor cu însemne de pace iar în al II-lea Război Mondial, Ordinul „Coroana României” în grad de Mare Cruce, Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a și în final Ordinul „Coroana României” cu spade în grad de Mare Cruce cu panglică de Virtute Militara însumând 40 de ani de carieră militară.
Ca de obicei nu am căderea să pun concluzii, închei simplu cu nota oficială de decorare a generalului cu Ordinul „Mihai Viteazul”cl a III-a, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 248 din 18 octombrie 1941, partea I-a, de catre M.S. Regele Mihai, chiar după demisia sa:
„pentru devotamentul, abnegația și energia cu care a comandat în situații foarte grele, în intervalul dela 22 Iunie la 9 Septemvrie 1941”
Bibiografie:
Florica Dobre și Alesandru Duțu, Drama generalilor români, Editura Enciclopedică, București,
https://www.ligamilitarilor.ro/arc-peste-timp/general-de-corp-de-armata-nicolae-ciuperca/
https://infocultural.eu/ciuperca-nicolae-n-1882-d-1950/
Patca, Iulian; Tutula, Vasile, Comandanți ai Armatei a 4- a „Transilvania”. 1916-2001, Editura Casa Cărții de Știință, 2001
sursă foto: Florica Dobre și Alesandru Duțu, Drama generalilor români, Editura Enciclopedică, București,