Nu întâmplător fac aceasta evocare, recent am primit de la o cunoștință cartea domnului colonel (rtr) Macovei cu privire la acest ofițer de excepție al Armatei Regale Romane. Pe dl colonel Macovei l-am mai citat în diferite articole scrise de-a lungul timpului pe site si mă bucur că domnia-sa recidivează in a ne oferi cărți de o valoare istorica deosebita, documentări, fără de care nu putem pricepe complexitatea zilelor prezentului. Cine nu-si cunoaște istoria neromanțată, va fi obligat sa o retrăiască.
La fel va spun stimați cititori ca nu întâmplător îl evoc pe generalul Poetaș in această serie nu tocmai scurtă a personalităților militare române care mă simt obligat să vi le aduc in fata, ci văd că încetul cu încetul dispare o mențiune din istoria noastră: generalul Poetaș a fost primul ofițer superior roman ucis de bolșevici, 1919. Un fel de uvertură a ceea ce va urma, cei 45 de ani de întuneric.
Fac această afirmație din capul locului deoarece regăsesc tot mai multe, hai sa le spunem “analize” istorice, de o proveniență dubioasa, care ne plasează într-o relație excelentă cu URSS prin anii 30 si eventual o pledoarie spre opțiunea diplomatică a marelui Titulescu spre sfârșitul carierei sale. Categoric Titulescu a fost un mare om de stat, însă viziunea sa la momentul respectiv este greu de înțeles iar gâlceava noastră cu rușii nu a început in 1940. Relațiile au fost tensionate in toată perioada interbelica.
Cum nu acțiunea lui Titulescu face obiectul acestui articol să trecem în revista marilor personalități militare românești pe generalul Stan Poetaș.
Stan Poetaș s-a născut in 1870 in satul Ulmu, județul Brăila. Devine absolvent al scolii primare si apoi gimnaziale. Este admis la scoală de ofițeri si in urma absolvirii primește gradul de sublocotenent, activând in structura regimentului de Infanterie Nr 11, Râmnicu Sărat. Prima evaluare a țăranului ofițer prevede viitorul strălucit al acestuia, comandantul regimentului, col. Schaletti menționează ca este “character disciplinat, servește cu activitate, promite a fi bun ofițer”.
Parcurge toate treptele ierarhiei militare ofițerești pana la gradul de maior in 1913, fiind observat si notat inclusiv de Inspectorul General al Cavaleriei, Principele moștenitor Ferdinand, cel care istoria Romaniei il va retine ca Regele Ferdinand I Întregitorul.
Începutul Primului Război Mondial il găsește pe colonelul Poetaș la comanda regimentului 40 Infanterie “Călugăreni” si ulterior conduce bătălia de la Neajlov-Argeș, sau bătălia “Bucureștilor”, cum o mai găsim in literatura de specialitate unde in prima faza respinge atacul german. In 1917 îl găsim încă pe colonelul Poetaș unde altundeva decât la Mărășești, alături de Eremia Grigorescu, comandând Brigada 17 Infanterie. În fapt unul din artizanii punerii in opera a celebrului dicton “Pe aici nu se trece”. Pentru modul excepțional de conducere al oștilor pe câmpul de lupta, este avansat la gradul de general de brigada. Regele Ferdinand îl decorează de asemenea cu Ordinul Coroana Romaniei în grad de comandor cu panglica de Virtute Militara.
Bucuria este de scurtă durată deoarece aliatul rus al armatei române se dezintegrează. Urmând acțiunile revoluției din 1917 armata rusa se retrage. Obligați de circumstanțe si lipsiți de orice aliat, ostilitățile cu Puterile Centrale se încheie prin Pacea de la Buftea.
Desigur ca la scurt timp după semnarea Păcii de la Buftea, toamna anului 1918 înseamnă implicit si victoria Antantei in prima conflagrație mondiala. Din păcate aici se încheie istoria “main stream”, aia care nu caută nici oameni si nici fapte pre si post un eveniment. Mie personal aceste aspecte mi s-au părut istoricește vorbind cele mai importante, poate mai importante decât evenimentul in sine pentru ca ne explica circumstanțele si mecanismele cauzării unui eveniment istoric si apoi efectele sale.
Așadar revenim in 1919, iar ieșirea din joc a Rusiei din 1917 si apariția leninismului nu a fost un eveniment linear, liniștit. Ieșirea din conflagrație ar fi trebuit sa însemne revenirea unităților militare rusești pe teritoriul Rusiei si demobilizarea. Reținem desigur si faptul ca rușii, cel puțin in mod teoretic, erau aliații noștri, deci s-au retras de pe teritoriul unui stat aliat. Nu a fost așa, retragerea a fost una plina de jafuri, violuri, crime si toate lucrurile “bune” practicate de “aliații” noștri de la est spre sfârșitul primului război mondial. Nu doar aceste aspecte de o indisciplina militara ieșită din comun au caracterizat ieșirea Rusiei din război dar si ca in zonele de frontiera bande de bolșevici, unii foști militari combatanți, jefuiau la drumul mare ca in evul mediu.
Generalul Poetaș primește misiunea de a opri atacurile bandelor de bolșevici din zona Hotinului. Având o vasta experiență in lupta, generalul apreciază necesitatea întăririi frontierei de stat romanești, frontiera care era strict orientativa pentru cei care începuseră deja să achieseze la bolșevism, în fapt o forma de anarhie până la instaurarea regimului sovietelor. Regimentul 34 infanterie asigura această misiune si începe sa producă reale probleme bandelor rusești din zona. Întâlnind o situație strategica complexa, in care detașamentele romanești erau uneori atacate din spate din zonele unde existau sate majoritar rusești, generalul se încăpățânează sa conducă operațiunile din mijlocul militarilor, si din mijlocul zonelor de risc, așa cum făcuse toata cariera sa. In 18 Ianuarie 1919, generalul cu un detașament mic aflat in deplasare intre doua unități, este urmărit si prins într-o ambuscada, fiind împușcat in spate de către o banda de ruși. Corpul generalului a fost batjocorit intr-un mod barbar de-a dreptul fiind ulterior găsit de o patrula românească. Așa se încheie din păcate poveste unui erou, care a supraviețuit primei conflagrații mondiale si a contribuit decisiv la unul din momentele de glorie ale poporului roman.
Nu voi pune o concluzie la acest articol si închei povestea unui militar de excepție al Armatei Regale Romane cu un citat al celui pe care am avut onoarea sa vi-l prezint:
“Voi fi sau nu in viată, ultima mea dorința este Victoria” General Stan Poetaș
Mă semnez al vostru lt(rez)
Bibliografie:
Gusti, Dimitrie: Țara Românească, vol. II. 1938.
Dumitru Dan Crâșmarul, Elita militara românească in timpul lui Carol I (1866-1914) – Ed. Militara 2017
Col(r) Remus Macovei –Stan Poetaș – Generalul Nepereche – Cariera Militara si faptele de arme din Campania 1916-1919. – Ed. NB Constanta 2020
Revista Arhivelor Militare Naționale
Revista Gândirea Militara Românească.