În luna lui Brumar am datoria morală să vă prezint în cadrul lungii noastre serii încă un vânător de munte, având în vedere ziua de 3 Noiembrie, zi în care sărbătorim transformarea școlii de schiori a Armatei în prima unitate de vânători de munte respectiv „Corpul Vânătorilor de Munte” compus din trei batalioane, fiecare având 3 companii.
Prin urmare a venit momentul să trecem în revista noastră de front încă un militar de excepție și cum ne apropiem de 1 Decembrie cu pași alergători trebuie să fie cineva legat de acel eveniment magistral din istoria poporului nostru.
Grigore Bălan s-a născut în satul Blăjenii de Sus în comitatul din acea perioadă al Bistrița-Năsăud în anul 1896. A urmat liceul din Năsăud iar mai apoi școala militara de ofițeri, arma infanterie, devenind sublocotenent al armatei cezaro-crăiești. La începutul Primului Război Mondial este trimis pe frontul din Italia unde se specializează în război montan. Este avansat locotenent și continua să servească alături de unitățile romanești cu rezultate remarcabile notate ca atare de comandanții săi. Este apreciat drept un ofițer de elită în cadrul armatei Austro-Ungare.
Tânărul urmaș al grănicerilor ardeleni se întoarce în Transilvania la finele Primului Război Mondial și se alătură Gărzilor Naționale din Ardeal, la Năsăud desfășurând activități organizatorice pentru ceea ce va fi fiind momentul astral al românilor, 1 Decembrie 1918.
După acest moment istoric tânărul locotenent Bălan primește În 4 decembrie 1918 Regimentul 15 Infanterie (format din Reg. 15.Dorobanti) în orașul Bistrița.
Ca urmare a Marii Uniri efectivele fostei armate austro-ungare de pe teritoriul României Mari au fost încadrate în rândul Armatei Regale Române. Locotenentul Bălan a fost repartizat la Regimentul 84 Infanterie Bistrița.
În 1923 este numit șef al biroului de adjutantură al unității și avansat la gradul de căpitan. La 10 mai 1929 este avansat la gradul de maior și solicită transferul în cadrul unei unități cu specific montan. Experiența sa de război în condiții de munte dublate de studiu al instrucției specifice unităților montante garantează aprobarea solicitării sale. Primește funcția de șef al Biroului Instrucție în cadrul Diviziei 2 Vânători de Munte în garnizoana Deva. Din 1932 conduce școala de instructori Vânători de Munte. Un an mai târziu în 1933 revine la Bistrița și preia comanda Batalionului 2 din cadrul Regimentului 84.
În 1936 este avansat la gradul de lt-colonel și este numit într-o funcție la Regimentul 88 din Carei. În primăvara lui 1939 este numit în funcția de comandant al Batalionului 8 Vânători de Munte, din Bistrița. Un an mai târziu, la data de 10 iunie 1940 este trimis la scoală de comandanți de regimente, avansat la gradul de colonel și primește comanda Grupului 5 Vânători de munte, din cadrul Brigăzii 2 Munte. Munca sa este apreciata atât de către Marele Sat Major al Armatei cât și de Regele Carol al II-lea care îl decorează pe viitorul general. Scurtă paranteză aici, din ceea ce am văzut prin documente regele favoriza vânătorii în raport cu alte unități ale armatei, ofițerii de vânători de munte având atenția regelui mai cu abitir decât alții. A fost bine sau rău, am văzut în război, într-o parte vânătorii au scris pagini de glorie pe câmpul de luptă însă imaginea de ansamblu ne-a readus la realitatea lipsurilor, a proastei echipări și mai apoi, a dramei de jumătate de secol cu ecouri inacceptabil de puternice chiar și în prezent, anno domini 2023.
Revenind în timp istoric, ca urmare a Dictatului de la Viena, Grupul 5 Munte s-a retras din Nordul Transilvaniei în orașul Hațeg.
La intrarea României în al II-lea Război Mondial, unitatea comandată de colonelul Bălan a participat la eliberarea Bucovinei. În 1941 înregistrează victorii categorice în fața inamicului însă înregistrează și pierderi însemnate. Sub comanda generalului Dumitrache superiorul colonelului Bălan dispozitivele de Vânători de Munte înregistrează succese în fața inamicului având un avans impresionant, trecând râul Prut, apoi Nistrul pana la Don în 1942. Meritele sale sunt recompensate desigur, cu ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a prin Înaltul decret regal 445/1942.
Fiind alături de oamenii săi pe front colonelul Bălan este rănit grav într-un atac inamic și este repatriat pentru spitalizare. După o lungă perioada de spitalizare și nerecuperat în totalitate colonelul Bălan acceptă comanda parții sedentare a Diviziei 2 Munte, formată din întărirea efectivelor brigăzii 2 munte având comandamentul tot la Deva.
În 1944 primește funcția de comandant secund al Diviziei 1 Munte, cu garnizoana la Sinaia și este avansat la gradul de general de brigadă. La scurt timp primește comanda nemijlocită a diviziei.
În perioada 4-6 septembrie 1944 în cadrul campaniei pentru eliberarea Transilvaniei generalul Bălan coordonează operațiunile din apropierea orașului Sf. Gheorghe cunoscut fiind pentru stilul său de conducere, din mijlocul oamenilor săi tot timpul aproape de linia frontului. În data de 7 septembrie generalul a comandat personal un atac al Vânătorilor de Munte alături de elemente ale Diviziei „Tudor Vladimirescu” aducând apropierea unităților romanești de orașul Sf. Gheorghe. În proximitatea podului de la Arcuș aflat lângă oraș, Batalionul 2 Vânători de Munte al diviziei având înfrunte chiar pe generalul Bălan este surprins de artilerie inamică iar un proiectil l-a rănit grav. Este evacuat de urgență la Brașov și tratat, pe cat s-a putut, la spitalul militar de campanie din Sinaia. La 13 septembrie 1944 generalul Bălan, ofițer participant la doua războaie mondiale, ofițer de excepție al armei vânători de munte se stinge din viată în urma rănilor suferite pe front.
Este decorat post-mortem de către Regele Mihai încă o data cu ordinul „Mihai Viteazul”, cu spade de data aceasta, intrând într-un grup extrem de mic de ofițeri români care au fost decorați în dublă partidă cu acest prestigios ordin de război.
Probabil unul din foarte puținele exemple de militari români căruia i s-a acordat respectul cuvenit, respectul datorat sacrificiului său. Așadar un militar de excepție decorat cu Ordinul „Coroana României” în grad de Comandor cu săbii, Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor cu săbii și ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a în doua rânduri.
Căzut pe front a însemnat măcar scutirea de închisorile comuniste, degradarea și umilința imposibil de înțeles la care marii noștri comandați de oști au fost supuși tot de către conaționalii de-ai lor, sub mână rusească, sub girul ocupantului sovietic. A însemnat și să nu vadă desființarea tot de către ocupantul sovietic a armei sale de suflet și elita Armatei, vânătorii de munte.
În onoarea sa vânătorii de munte bistrițeni i-au purtat numele, respectiv fosta Brigada 1 Vânători de munte desființată în anul 2000. În prezent Brigada 81 Infanterie mecanizată Bistrița păstrează vie memoria acestui erou.
Nu am ce concluzii să pun, mă gândesc în sinea mea ce forță interioară și ce putere i-a putut conduce pe acești oameni de onoare, mulți dintre ei făcând sacrificiul suprem pe câmpul de luptă. Mă uit la actuala Brigada de infanterie de la Bistrița și sper ca o parte din spiritul generalului să trăiască acolo pe veci și să insufle pe cei care au servit cândva, servesc acum sau vor servi în acea garnizoană.
Ca de fiecare data când vorbesc de vânători de munte, închei astfel:
Cu înaltă apreciere tuturor vânătorilor de munte, trecuți, prezenți și viitori!
Mă semnez al vostru lt(rez).
Bibliografie:
https://cjcbn.ro/pagini/grigore-balan/
https://cnamonline.ro/diverse/in-memoriam-general-grigore-balan/
https://mesageruldecovasna.ro/generalul-grigore-balan-eroul-dezrobirii-ardealului/
https://once.mapn.ro/heroes/102 – MApN – OFICIUL NAȚIONAL PENTRU CULTUL EROILOR
Suman Col. (r) Gh., Mociulschi Dr. A.-L., Generalul Leonard Mociulschi în conștiința romanilor, Editura Univers Științific, Bucuresti, 2008