Că tot a fost luna generalilor, m-am gândit să va aduc in față stimați cititori portretul unui general de divizie, echivalentul Nord-Atlanticului general maior din prezent. Cum tresele s-au transformat in stele după 47, sa ne uitam și la fapte puțin și mai ales ecoul lor în prezent. Ce înseamnă si ce însemna pe vremuri epoletul de general. De asemenea în ajunul Zilei Naționale a României cred că este obligatoriu să ne amintim de cei care au luptat pentru Romania Mare în ambele conflagrații mondiale.
Gheorghe Manoliu s-a născut la 21 mai 1888 la Piatra Neamț într-o familie de funcționari. După ce a absolvit Liceul „Petru Rareș” din Piatra Neamț, Manoliu este admis la școala de ofițeri de infanterie din București. Devine absolvent al scolii in 1909 cu gradul de sublocotenent. Iși continua studiile la Școala Specială a Infanteriei si Școala de Trageri a Infanteriei.
Participă la al doilea Război Balcanic și este promovat la gradul de locotenent. La angajarea Romaniei în Primul Război Mondial căpitanul Manoliu se distinge în luptă, la Oituz și este avansat la gradul de maior și ulterior decorat.
După încheierea primului Război Mondial, maiorul Manoliu devine interesat de desfășurarea operațiunilor de infanterie în zone montane achiesând la ideea obligativității instruirii infanteriei clasice și in condiții de munte, idee susținuta deja a consacraților vânători de munte Alexandru Hanzu sau Hugo Schwab. Este admis la Școala Superioara de Război. După absolvirea cursurilor in 1921 solicită comanda unei unități de munte astfel că locotenent-colonelul Manoliu este numit comandant al Batalionului 12 Vânători de Munte. Urmează o perioadă de rotație la comanda unor unități de infanterie si vânători de munte încercând sa aducă tot mai mult din pregătirea operațiunilor montane și în pregătirea unor unități de infanterie. Promovat colonel plin în 1933 și apoi general de brigada in 1939 Manoliu primește comanda recent înființatei Brigăzi 4 Mixte Vânători de Munte, unitate nou înființată prin reorganizarea unor unități de infanterie. Pentru rezultatele obținute în dezvoltarea acestei arme de elită Regele Mihai, și el Vânător de Munte, îl decorează în data de 9 mai 1941 cu Ordinul Coroana Romaniei în grad de comandor.
Aici aș vrea să opresc puțin povestea, cercetarea persoanei generalului mi-a dat oportunitatea să adresez o meteahnă veche și nouă. Să insistăm puțin asupra dotării. În mod tradițional unitățile forțelor terestre din vremurile respective aveau ca mare unitate de bază divizia și nu brigada. Generalul este decorat pentru contribuția la dezvoltarea tactica a armei însă si acest aspect este limitat din perspectiva dotării. Brigada avea efective teoretice de divizie, la percepția din vremea respectiva a termenului, însă dotarea aducea capacitatea de luptă a unității doar la nivel de brigadă. Deși avea in compunere 2 grupuri de munte, a cate 3 batalioane fiecare la care se adaugă un grup de artilerie de munte ușoară cu două divizioane fiecare și un batalion de pionieri de munte, lipsa obuzierelor de munte aducea practic unitatea la capacitatea de luptă a unei brigăzi ușoare de infanterie specializată. Din păcate asta era si o practica a vremii, deoarece regăsim pana in 1942 o serie de brigăzi de munte si nu divizii de munte. Comparativ, sa spunem Divizia 21 Infanterie avea in compunere Regimentul 11 Dorobanți Siret , Regimentul 12 Dorobanți Cantemir, Regimentul VI Tecuci nr. 24, Regimentul 5 Artilerie și Regimentul 30 Artilerie.
Dacă aceste aspecte vi se par povești din vremuri apuse, vreau să vă raportez cu tristețe situații similare prin 2008/9. Efective de brigada, funcție de o stea și dotare poate la nivel de regiment. Repet și repet istoriile acestor oameni, poate-poate se prinde ceva din greșelile acelor vremuri și de deciziile eronate care ne-au adus pe marginea prăpastiei și 45 de ani de întuneric.
Revenind la povestea generalului, in 1941 la angajarea României în cel de-al Doilea Război Mondial, Brigada Mixta de Vânători de Munte dislocată în zona Sucevei trece în ofensiva în zona Cernăuți-Hotin. Ulterior în iulie traversează Nistrul și avansează spre Bug, înregistrând victorii în fața sovieticilor. Pentru victoriile în fața sovieticilor, superiori numeric, este decorat cu Ordinul Mihai Viteazul clasa a III-a.
În martie 1942, brigada primește întăriri în forma artileriei grele și brigada devine în sfârșit divizie, respectiv Divizia 4 de Munte. După această întărire, participă la asediul Sevastopolului și înregistrează o victorie categorică în fața sovieticilor. Proaspătul general de divizie este decorat cu Crucea de Cavaler a Crucii de fier.
În 1943 primește si Steaua Romaniei in grad de Ofițer.
După 23 august 1944 generalul este trecut în rezervă la 58 de ani, cu drept de pensie, servind 36(38 cu Școala de Ofițeri) de ani în calitate de militar activ, participând la toate conflagrațiile la care Romania a desfășurat operațiuni militare, comandând unități și mari unități pe front.
În mod previzibil generalul nu avea cum să fie pe placul noi orânduiri drept urmare, urmează o lungă serie de acuzații și arestări. Este încarcerat la Aiud.
De asemenea a fost încarcerată și soția generalului fără motiv temeinic. Pe motive medicale sunt eliberați în 1954 din închisoare.
Fără să pun o concluzie, vă las cu aprecierea generalului pe care putem să o găsim în documentele “Procesul Comunismului”, în probatoriu:
-g-ral Manoliu ,Gheorghe/Otilia-soţie /
N.în 1888 , la Piatra Neamţ.General al Diviziei „Vânători de Munte”
Cunoscut pentru omenia sa ( a hrănit copiii şi bătrânii înfometaţi ruşi, la cazanul trupei ) .
Decorat cu ordinul Mihai Viteazul şi Crucea de Fier.
Arestat în 1952, împreună cu soția. Condamnați la închisoare :el ,la Jilava , ea, la Ghencea.
Eliberați în 1954.
Ca de fiecare data când vorbesc de vânători de munte, închei astfel:
Cu înaltă apreciere tuturor vânătorilor de munte, trecuți, prezenți si viitori
Am onoarea!
Mă semnez al vostru
lt(rez)
Bibliografie:
Walther-Peer Fellgiebel – Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.
Dutu A., Dobre F., Loghin L. Armata Romana in al doilea razboi mondial (1941-1945) – Dictionar Enciclopedic, Editura Enciclopedica, 1999
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/cdandara/probatoriu2/4_06_militari.pdf
https://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Revista_001_1998.pdf
Veterani in Slujba Patriei Volumul II – Constantin Chiper, Editura Burationo 2005.
https://www.tracesofwar.com/persons/28145/Manoliu-Gheorghe.htm
https://adevarul.ro/locale/constanta/cum-si-a-batut-joc-romania-generalii-luptat-eroic-razboi-100-fost-intemnitati-jumatate-murit-inchisorile-comuniste-1_5d4a9f5c892c0bb0c64bbe1f/index.html