Continuam seria militarilor romani de exceptie cu Generalul Cena si o personalitate remarcabila pe doua planuri, ambele atat de apropiate sufletului meu. Nicolae Cena s-a nascut la 1844 in satul Mehadia, din Caras-Severin dintr-o familie instarita, tatal sau, Nistor Cena fiind ofiter de graniceri in armata austriaca si mama sa fiica unui proprietar de pamanturi roman, dupa unele surse, dupa altele fata unui taran simplu roman.
Tanarul Nicolae Cena urmeaza o cariera militara dupa pasii tatalui sau, devenind absolvent al scolii militare de pionieri de la Tulln. Se remarca in razboiul austro-prusac, mai exact in batalia de la Königgratz din 3 iulie 1866, desi fortele austriece au suferit o infrangere categorica. Tanarul capitan Cena revine in Banat, la Timisoara, unde ocupa functia de profesor la liceul militar din oras. La ordinul Imparatului este trimis ca si atasat militar la Curtea Marelui Duce Adolf de Luxembourg iar la revenirea la Viena primeste comanda mai multor regimente, cel mai reputat fiind regimentul Freiherr (Baron) von Bouvard nr 74 din Galitia. La scurt timp devine colonel, apoi la exceptional general de brigada.
In anul 1908 Feldmarschall-leutannant-ul Nicolae Cena solicita trecerea in rezerva pe motive medicale. Cu ceva timp inainte generalul a suferit un accident grav de calarie fapt ce l-a imobilizat la pat o perioada considerabila. Avand pe piept Ordinul Coroanei de Fier, Crucea de Cavaler al ordinului Franz Joseph I, Crucea de Merit Militara clasa a III-a precum si medalia Signum Laudis solicitarea este apobata de indata si i se multumeste, de catre Imparat in persoana, o onoare destul de rar intalnita in vremurile respective.
Dupa pensionarea din armata, generalul Cena isi revine din punct de vedere fizic si se dedica integral pasiunii sale, respectiv cercetarea istorica arheologica. Sub organizarea si coordonarea sa desfasurandu-se o serie de cercetari cu privire la originea poporului roman, cele mai ample sapaturi la castrul roman Pretorium/Ad Mediam fiind facute sub indrumarea sa. Rezultatul amplelor cercetari este publicat la Academia de Stiinte din Viena si facute disponibile in limbile germana si romana si au certificat fara echivoc prezenta imperiului roman in zona Bailor Herculane. Mai important certifica prezenta romaneasca in aceea zona neintrerupta de aproape 2000 de ani.
La inceputul razboiului intra in conflict cu maresalul von Hötzendorf si asta ii atrage o serie de repercusiuni, inclusiv faptul ca nu poate ocupa o functie activa la mobilizare asa cum era obisnuit pentru generalii in rezerva. Din cauza opiniilor sale si convingerii ca este un colaborator al armatei romane autoritatile maghiare il retin. Este eliberat in scurt timp prin interventia autoritatilor centrale austriece dar si a prietenului sau Generalul Domasneanu, seful statului major al armatei a 10-a. Autoritatile austriece l-au tinut la Viena in speranta ca eventuale repercusiuni din partea autoritatilor ungare sa fie evitate. Meritele sale militare exceptionale din razboiul austro-prusac nu erau ceva ce putea fi trecut cu vederea si nici faptul ca generalul era respectat de “vechea garda”, inclusiv Imparatul. Este trecut la serviciu militar activ de catre Imparat si se ocupa de inspectie la ministerul de razboi din Viena. Functiile de inspectie de regula erau atribuite celor cu rang nobiliar, generalul roman Cena fiind o exceptie.
Dupa razboi este incadrat in armata romana cu gradul de general de divizie si ajuta la organizarea primelor unitati militare romanesti din Banat alaturi de generalii Domasneanu, Pop si altii in cadrul Consiliului Dirigent al lui Maniu. Ulterior devine senator in Senatul Romaniei Mari. De asemenea devine primul director roman a statiunii Baile Herculane, statiune ce sub administrarea sa devine o destinatie exceptionala a turismului romanesc interbelic. In tot acest timp isi continua cercetarile istorice si pune bazele muzeului de istorie din Baile Herculane, cel care ii va purta si numele peste ani.
Pentru meritele sale deosebite Regele Ferdinand il decoreaza cu ordinul Coroana Romaniei in grad de Mare Ofiter.
In 1922, generalul Cena se stinge din viata iar bunurile sale, respectiv lucrarile de cercetare, obiectele scoase din pamant cu prilejul cercetarilor de la castrul roman Pretorium sunt donate statului roman prin vointa sa testamentara. Colectiile sale de carti istorice sunt donate liceelor banatene pe care inca din timpul vietii le-a sponsorizat substantial din pensia de general.
Ca de obicei pun concluzia uitandu-ma spre ce a construit generalul Cena in timpul vietii si ce a lasat in urma. Ma intreb cati din mai marii doctori au contribuit stiintific in orice domeniu, cu atat mai mult la dovedirea continuitatii poporului roman pe aceste meleaguri si cati au sustinut invatamantul din propriul buzunar. Cati au platit tot din propriul buzunar activitati de cercetare arheologica si cati si-au publicat lucrarile de cercetare la cele mai inalte foruri europene. Cati si-au lasat dupa moarte bunurile scolii romanesti si generatiilor viitoare asta dupa ce au avut o cariera de exceptie militara, servind acolo unde i s-a cerut de pe linia frontului pana la biroul garnizoanei.
In poza, general de divizie roman si istoric-arheolog Nicolae Cena.
Ma semnez al vostru lt(rez)
Bibliografia:
Irina Marin, Dr. Dennis Deletant (Sup.): “The Formation and Allegiance of the Romanian Military Elite Originating from the Banat Military Border”, University College London,
World War One and Internal Repression: The Case of Major General Nikolaus Cena, Austrian History Yearbook, vol. 44, Viena 2013, p. 195-208
Coriolan I. Buracu: „Muzeul General Nicolae Cena în Băile Herculane și cronica Mehadiei”, Editura Ramuri, Turnu Severin 1924
https://statiuneaherculane.ro/muzeul-de-istorie-nicolae-cena-din-baile-herculane/
https://www.banatulazi.ro/cum-a-devenit-targul-mehadiei-locul-de-nastere-al-arheologiei-banatene/