Continuam povestile militarilor romani, continuam seria ofiterilor Leonidas Pop, David Urs, Ioan Boeriu, Alexandru Hanzu, Danila Pop cu generalul Gheorghe Domasneanu sau Georg Domschen asa cum apare in listele militarilor romani de exceptie absolventilor Academiei Militare Tereziene, institutie inca in functiune din 1752 si actual centru-partener in materie de formare initiala si continua NATO.
In acest articol poate gasim si o explicatie, dar nu unica, de ce prin 1929 orasul Timisoara era electrificat iar in unele orasele mici din Romania din prezent apa curenta este inca o problema.
Povestea generalului incepe in satul Mehadia, Caras-Severin tatal sau fiind soldat in trupele de graniceri banatene iar mama sa, fata unui taran avut, propietar. Gheorghe Domasnean urmeaza cursurile scolii inferioare militare Eisenstadt si scoala reala militara superioara din Biserica Alba, Banatul sarbesc de astazi pe care a absolvit-o in conditii foare bune. Rezultatele sale execeptionale in invatamantul militar capteaza atentia generalului roman din anturajul Imparatului Franz Josef, Traian Doda. Acesta il sponsorizeaza si este admis la academia miliatara tereziana de la Viena pe care romanul Domasneanu o termina ca sef de promotie.
La finalizarea studilor a fost trimis la regimentul 43 Infanterie Canansebes. Gradul de capitan il primeste in urma unei vizite la Viena si o data cu aceasta avansare solicitarea de a activa in cadrul statului major al armatei imperiale. Devine maior la Riva del Garda, provincia Trento. Se intoarce la Viena la ministerul de razboi de acesta data, proaspat locotenent-colonel. Primeste la exceptional gradul de colonel la un an si ceva dupa ultima avansare in grad si este decorat cu ordinul Leopold si Crucea de merit, de munca sa se leaga primul sistem de comunicatii integrate postal si telegrafic din cadrul ministerului de razboi austriac.
La inceputul razboiului generalul proarspat avansat, iarasi la exceptional, este seful de stat major al armatei a 10-a imperiale si angajat in luptele din Tirol. La finalul razboiului generalul solicita trecerea sa in rezerva.
Este rechemat in activitate de data asta sub steagul romanesc, in cadrul compartimentului militar al consiliului dirigent alaturi de Stefan Ciceo-Pop, Ioan Boeriu, Alexandru Hanzu, Danila Pop. In cadrul acestei structuri a activat la organizarea primelor divizii romanesti din Banat. Participa alaturi de generalul Ioan Boeriu in campania impotriva Ungariei bolsevice condusa de extremistul Bela Kun, la invazia trupelor maghiare generalul Domasneanu actioneaza decisiv si blocheaza avansul inamic. Este invitat la Bucuresti de catre generalul Cristescu, sef al marelui stat major la vremea respectiva pentru a deveni loctiitorul acestuia, fapt ce ar fi insemnat ca in scurt timp putea deveni sef al marelui stat major. Generalul refuza si solicita din nou iesirea la pensie, ramand pentru scurt timp la divizia 19 Banat pentru a preda functia. In 1920 generalul trece in rezerva cu toate onorurile cuvenite si este decorat cu Ordinul Coroana Romaniei in grad de comandor, de catre regele Ferdinand.
Desi pensionat, generalul este cooptat in mai multe institutii si asociatii din Banat de interes public, institutii care inping o agenda de modernizare a orasului Timisoara. Apogeul acestor activitati vine in 1929 cand generalul devine primar al orasului de pe Bega. De notat, in analele primariei Timisoara ramane mentionat faptul ca atat timp cat a fost primar nu a primit nici un leu, fiind multumit de pensia sa de general iar remuneratia specifica functiei de edil este directionata spre modernizarea orasului.
Anul 1931 aduce inca o distinctie primarului si generalului de divizie rezerva Domasneanu, respectiv regele Carol al II-lea considera necesar decorarea cu ordinul Ferdinand I in grad de comandor. De asemnea devine cetatean de onoare al Timisoarei. La 18 septembrie 1940 se stinge din viata la Timisoara si este inmormantat cu toate onorurile cuvenite.
O scurta trecere in revista a decoratilor acestui militar roman: Ordinul Coroana de Fier, Ordinul Imparatului Leopold cu insemne de razboi, Crucea Meritul Militar cu insemne de razboi, Crucea de Cavaler al Ordinului Franz Joseph, Ordinul de Merit „Signum Laudis”, ordinul Coroana Romaniei in grade de Comandor si ordinul Regal Ferdinand I in grad de comandor.
Ce subliniez prin aceste exemple de militari este standardul etic si profesional pe care il solicita functia publica in Romania acum 100 de ani. Din pacate a durat 30 de ani de la revolutie sa avem in functie un ministru al aprarii care sa fi fost militar de cariera recunoscut ca atare de aliatii nostrii si nu politruci, unii cu sange inca pe maini de la revolutie sau altii care poarta 4 stele pe umeri desi au fost paharnici la tot felul interlopi-lideri-sindicali prin anii 90. Ma repet, nu mai putem accepta nici un rabat de la standardele pe care generali precum Boeriu, Hanzu, Pop si multi multi altii ni le-au lasat.
Ma semnez al vostru lt(rez)
Dedic aceste scurte randuri Orasului Timisoara, in asteptarea sarbatoririi a 30 de ani de cand cu sange niste eroi au platit drepturile noastre si libertatile noastre!
Am onoarea!
Bibiografie:
http://archive.is/OA92V#selection-435.0-449.32
http://miles.ac.at/miles/news/2017/Hoher_NATO_Besuch.php
https://vesteademehadia.files.wordpress.com/2018/05/coperta-vestea-noua-2018-nov-2017-mart-20181.pdf
http://www.revista-studii-uvvg.ro/files/2017/27/Colocviu_europa.pdf
http://dspace.bcucluj.ro/bitstream/123456789/51746/1/BCUCLUJ_FP_280244_1941_007_001.pdf
Simpozion GENERAL GHEORGHE DOMĂŞNEANU: https://www.facebook.com/media/set/?set=a.1712047088870416.1073741829.828458937229240&type=3
https://www.europeana.eu/portal/en/record/9200291/BibliographicResource_3000073505754.html
România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929