Continuam seria ofiterilor romani de exceptie cu Hugo Schwab, general roman de orgine saseasca din Reghin.
Hugo Schwab s-a nascut in Reghin, Imperiul Austro Ungar 1887, intr-o familie de sasi. Tanarul Schwab devine absolvent al Scolii Militare de Ofiteri din Sibiu in anul 1905 si este repartizat la regimentul K.u.K. Nr. 5 Infanterie. Dovedind abilitati militare de exceptie chiar de tanar, este avansat la gradul de locotenent apoi, in 1915, la gradul de capitan. La inceputul primului razboi mondial, unitatea sa este trimisa pe frontul din Galitia unde este capturat de armata rusa unde ramane prizonier in conditii grele pana la sfarsitul razboiului, desi la 5 decembrie 1917 teoretic Rusia a semnat pacea cu Puterile Centrale.
In 1918 se intoarce in Transilvania cu trenul prizonierilor romani si este trecut in rezerva. Solicita activarea in cadrul Armatei Regale Romane in anul 1918 si primeste repartitie in cadrul Regimentului 82 infanterie. Desi la baza infanterist, se intereseaza de evolutia armei vanatori de munte si studiaza aceste unitati. In acest context il cunoaste pe generalul Hanzu, un strateg de exceptie si unul din cei care au organizat si format unitatile de vanatori de munte in perioada interbelica.
A participat la campania din Ungaria impotriva lui Bella Kun, avand calitatea de comandant de batalion si gradul de maior. Se distinge in cadrul acestor operatiuni militare unde blocheaza decisiv avansul unitatilor maghiare in zona de granita. In cadrul acestor operatiuni il cunoaste pe un alt expert al razboiului montan, locotenent colonelul Arthur Phleps, cel care avea sa devina generalul de divizie Phleps, profesor al Academiei Militare din Bucuresti. In anul 1923 este avasat la gradul de lt-colonel. In perioada urmatoare lt-colonelul Schwab participa activ la dezvoltarea strategica a armei vanatori de munte, alaturi de generalul Hanzu. Schwab socotea vanatorii de munte o arma de elita, pe buna dreptate, a armatei romane iar pe langa dezvoltarea acestei arme, sub planurile sale de pregatire tot mai multi militari din arme diferite, dar cu precadere infanterie, ajungeau sa faca varii stagii de pregatire in cadrul unor unitati de munte. Tot in scopul dezvoltarii acestei arme, vanatori de munte, Schwab a sustinut necesitatea maririi efectivlor pe cat de mult posibil bugetar. Era clar pentru el cat si pentru militarii cu viziune faptul ca la urmatorul conflict vanatorii de munte vor avea un rol decisiv.
Anii 1930 ii aduc colonelului Schwab o reputatie deosebita, a unui militar desavarsit ceea ce il plaseaza intr-o pozitie foarte buna pentru o functie politica. Acesta refuza ofertele, inclusiv ale regelui Carol al II-lea si doreste continuarea carierei militare. Anul 1935(1) aduce si epoletii de general de brigada, cu o tresa, cum era pe vremea respectiva, iar in urma manevrelor militare regale si dovedirii unei capacitati de strateg de exceptie, este decorat si preia comanda Diviziei 9 Infanterie. Devine prieten cu cel al carui nume a ramas sinonim cu vanatorii de munte, generalul roman de origine poloneza Leonard Mociulschi (Mociulski).
Anul 1939 il gaseste pe generalul Schwab la comanda Diviziei 9 Infanterie iar anul 1940 ii aduce decoratia Ordinul Coroana Romaniei in grad de Comandor.
La inceputul razboiului, generalul Schwab se distinge in cadrul ofensivei din est. Diviziiile 9 infanterie si 10 infanterie se implica decisiv in luptele pentru eliberarea Basarabiei si a nordului Bucovinei avand rezultate exceptionale pe campul de lupta. Drept urmare, Schwab este avansat, in 1942, la gradul de general de divizie, fiindu-i recunoscute astfel eforturile. In August 1944 generalul de divizie Schwab primeste comanda Corpului 7 Armata.
La fel ca majoritatea povestilor ofiterilor de exceptie din cel de-al doilea razboi mondial si povestea generalului Schwab se incheie tragic.
In mod teoretic, la data de 24 august 1944 Romania era in stare de armistitiu cu URSS. Era cunoscut faptul ca generalul Schwab practica conducerea trupelor din mijlocul lor, el asigurandu-se personal de manevrele batalionului 114 Vanatori de Munte care servea drept ariergarda Corpului 7 Armata aflat in retragere. La intoarcere masina generalului este atacata de unitati sovietice, dupa unele surse, de provenienta mongola. Desi soldatii rusi sunt somati sa nu mai traga asupra masinii generalului, acestia nu se opresc ranind unul din ofiterii din vehicul. In acel moment masina este oprita de rusi, generalul avand experienta conditilor extrem de grele ale prizonieratului, tot la rusi, alege sa-si ia viata cu arma de serviciu. Dupa relatarile ofiterilor romani care au asistat la incident, generalul Schwab era convins de faptul ca va fi interogat si pus in situatia dificila de a da detalii cu privire la manvrele unitatilor romane din aria sa de comanda. Corpul sau a fost abandonat pe margina drumului o perioada de timp, dupa care a fost inmormantat la manastirea Agapia avand o cruce de lemn simpla cu mentiunea: “general erou Hugo Schwab”.
Desi Romania a fost in alianta cu Germania la incepututul razboiului, as dori sa mentionez inaltul profesionalism al acestui militar, el nefacand nici o declaratie politica nici in sustinerea regimului german din acea perioada, dar nici contra. A trait si s-a stins ca un profesionist al armelor in slujba Armatei Regale Romane.
Din acesta serie, mi-a placut un comentariu postat de la un utilizator la unul dintre articole, acesta din urma mentionand faptul ca nu ii fac bine aceste evocari ale mele, fiind aproape imposibil de crezut ca astfel de oameni au avut functii de varf in Romania. Cu aceasta ocazie, il si salut pe utilizatorul respectiv si ii multumesc pentru perseverenta de a ma/ne citi.
Mentionez de asemenea, cand pun concluziile la articol, ca de astfel de exemple avem nevoie si o de privire critica in prezent, fundamentata pe un standard pe care l-am avut in trecut. Asadar, concluzionez prin a spune ca am acordat un onor inca unui ofiter roman care nu a fost de vanzare pentru nicio suma, pentru nicio functie, pentru nimic. Onoarea militara a primat in orice instanta in cazul acestui om deosebit.
Inchei cu o apreciere a generalului Schwab, asa cum am gasit-o intr-un articol pe site-ul ancmrr.ro:
“Din darea de seamă a Col. Lişcu, mai precizăm următoarele: „Într-o clipă, G-ralul Hugo Schwab, care probabil încă de mai înainte scosese revolverul din toc şi îl ţinea în mâna dreaptă, fără să îl observ eu, şi-a tras un singur glonte în tâmpla dreaptă, rămânând mort pe loc. De altfel, şi cei peste 130.000 de militari români făcuţi prizonieri, au murit în lagărele sovietice din Siberia. Doar câţiva prizonieri au reuşit să evadeze şi să povestească crimele din acele lagăre”. Am reprodus doar două din multele documente care au descris moartea dramatică a Generalului Hugo Schwab, un militar care şi-a dedicat întreaga viaţă Armatei şi cauzei pentru care a luptat, alegând acest mod de a-şi încheia viaţa.”
In completare, tot din darea de seama a colonelului Liscu(3), seful statului major al Corpului 7:
“am arătat acest detaliu pentru a nu plana nici o bănuială asupra memoriei generalului Schwab, care a înțeles să fie în serviciile Armatei Române până în ultimul moment al vieții sale.”
Ca de obicei, atunci cand vorbesc de vanatori pun punct astfel:
Cu inalta apreciere tuturor vanatorilor de munte, trecuti, prezenti si viitori.
Am onoarea!
Ma semnez, al vostru Lt(rez)
Informatii suplimentare:
(1) – evaluare a lui Hugo Schwab de catre superiorul sau: “ofiţer distins şi conştiincios, ordonat, capabil, disciplinat şi de multă încredere, bun camarad, cumpătat, trăieşte din soldă şi nu face datorii. I se poate încredinţa orice serviciu de încredere”
(2) – articol, 100 de ani de la infintarea trupelor de vanatori de munte, mentiune cu privire la comandantii de exceptie ai acestor unitati: “Între comandanţii de corp şi de divizii de vânători de munte care au scris istoria vie a acestora se numără generalul Virgil Bădulescu, generalii Iosif Iacobici, Mihai Todicescu, Gheorghe Avramescu, Hugo Schwab, Ion Dumitrache, Leonard Mociulschi…”
(3) – informatile sunt conforme jurnalului cpt. Theodor N. Lucian, ofiter de stat major in cadrul Corpului 7 Armata – 1944.
Surse:
https://www.ziartarguneamt.ro/comemorarea-gen-hugo-schwab
http://www.generals.dk/general/Schwab/Hugo/Romania.html
https://www.general.mociulschi.ro/
http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Doc_85_2019.pdf
http://ancmrr.ro/wp-content/uploads/2017/02/Revista-Rezerva-Ostirii-Romane-nr.2-35-decembrie-2016-1.pdf – articol cu privire la generalul Schwab realizat de col(r) V. Neghina.
http://amnr.defense.ro/app/webroot/fileslib/upload/files/Revista_Document/Doc_85_2019.pdf
Stanescu Manuel – Generalul Hugo Schwab simbol al demnitatii militare – articol revista arhivelor militare / 2(40)/2008
The Organization and Order Or Batte of Militaries in World War II – Charles D. Pettibone, Pagina 21, detalii cu privire la Corpul III de Armata.
Decretul Conducatorului Statului nr. 505 din 19 februarie 1942 pentru înaintări în Armata de Uscat, publicat in Monitorul Oficial, anul CX, nr. 44 din 20 februarie 1942, partea I-a, p. 1.157.
Decretul Regal nr. 1.906 din 8 iunie 1940 pentru numiri de membri ai ordinului „Coroana Romaniei”, publicat in Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.789.
http://presamil.ro/100-de-ani-de-la-crearea-trupelor-de-vanatori-de-munte/
Preluare imagini si poze cu mentionarea sursei:
http://www.ww2incolor.com/Romanian+Forces/kerch-peninsula-january-1944.html
https://www.ziartarguneamt.ro/comemorarea-gen-hugo-schwab
Nota seprata: In mai multe articole, fara surse, am gasit mentiunea avansarii in grad a generalului de divizie Schwab la gradul de general corp de armata. Nu am gasit niciun astfel de document oficial care sa-l mentioneze pe Hugo Schwab ca si general de corp de armata.