MAWS (Maritime Airborne Warfare System), desene animate din octombrie 2020
Ne referim aici strict la programele de dezvoltare pentru tehnica de lupta avansata si extrem de scumpa, programe in care Germania ori ca nu misca deloc, ori ca trage de timp, ori ca pur si simplu are alte planuri, diferite fata de cele din urma cu cativa ani.
Astfel, in programul pentru dezvoltarea si fabricare de drone europene de tip MALE (Medium Altitude Long Endurance), lucrurile abia, abia, ce s-au deblocat dupa o lunga perioada de stagnare. In acest program condus de Germania mai fac parte: Franta, Spania si Italia, insa lucrurile nu sunt foarte clare.
Programul pentru viitorul avion de generatia a VI – Future Air Combat System [SCAF] – bate cu tarie pasul pe loc datorita neintelegerilor cronice dintre Dassault Aviation si Airbus Defense & Space. Desi ambele parti zambesc si dau asigurari ca totul va fi bine, francezii au semnalizat deja ca daca nu se vor intelege cu germanii Rafale va avea parte de mai mult modernizari decat era preconizat (standardul F 5 se afla pe masa discutiilor si in presa se zvoneste despre F 6). Parisul nu vorbeste inca despre dezvoltarea prin propriile sale puteri a unui viitor aparat de generatia a VI, dar cel mai probabil ca achizitia de avioane F 35A de catre Berlin nu este tocmai incurajatoare.
In privina viitorului tanc european, am avut de curand un articol dedicat, francezii sustin ca cele doua companii germane nu s-ar intelege intre ele, dar se pare ca lucrurile sunt mai profunde decat atat. Un program care sta si el in cumpana.
Un alt program comun, franco-german, vizeaza (Parisul sustine ca viza) avioane pentru patrulare maritima. Programul MAWS (Maritime Airborne Warfare System) si-a luat insa una zdravana dupa ceafa (in opinia francezilor) cand germanii au batut palma cu Boeing pentru cinci avioane P-8A Poseidon. O solutie temporara de stop-gap, sustine Berlinul, dar francezii mai circumspecti nu par sa dea crezare spuselor vecinilor de la est, cu atat mai mult cu cat “solutia temporara” a ajuns de la cinci avioane comandate intial la inca trei care se negociaza acum (in total 8 Poseidon), asa ca…
Elicopterul de atac Tiger a ramas fara unul dintre parintii fondatori, Germania discuta cu Boeing pentru AH-64 Apache si nu a intrat in programul de modernizare al Tiger pentru standardul Mk III. Franta si Spania au ramas singure, dar un raspuns definiv al germanilor a fost asteptat pana la sfarsitul lunii iunie. Germanii nu au spus nimic, astfel incat Tiger va merge mai departe doar cu Spania si Franta.
Nu stiu, poate aparentele inseala in acest caz, dar odata ce a inceput razboiul din Ucraina si Berlinul a anuntat o crestere semnificativa a bugetului pentru aparare, lucrurile s-au miscat mai mai mult spre importuri din Statele Unite decat spre programe europene. Poate este doar o impresie, poate Germania nu mai are rabdare si doreste sa-si doteze fortele armate cu sisteme de armament gata de lupta, poate spera sa-si puna pe picioare propriile programe de cercetare-dezvoltare si sa numai depinda de nimeni.
Deocamdata Berlinul abia a inceput sa-si ridice capul, pentru prima oara dupa 1990, se discuta serios despre inarmare si s-ar putea sa avem surprize si programe considerate in urma cu doar cateva luni prioritare sa devina acum desuete pentru noile ambitii ale industriei de aparare germane.
PS Umitor sau nu, francezii colaboreaza ceva mai bine cu britanicii, acestia din urma urmand vechea sintagma: ce spune gura face si bugetul. Pe de alta parte cand Londra si Parisul au avut programe comune dar intr-un final fiecare a mers pe drumul sau, lucrurile au fost anuntate oficial si desi s-au despartit au ramas in prietenti. Germanii insa sunt mult mai sovaielnici, ca sa folosim un termen elegant.
GeorgeGMT