Unul din cele 15 aparate ET austriece
Iar eu cel putin nu inteleg ce au astia in cap. Prin “astia” ma refer la natiunile care, pe diferite considerente doar de ele stiute, aleg pentru dotarea armiile lor mai multe tipuri de armament pe aceeasi “felie”, sa fie acolo, de toate pentru toata lumea.
Diversificarea surselor de aprovizionare pare a fi motto-ul mai multor natiuni suverane: India, Egiptul si mai nou Indonezia.
Astfel, dupa ce guvernul tarii asiatice a anuntat un program mamut de achizitie pe filiera franceza in valoare de 28 miliarde de dolari, program care include – printre altele – si 48 de aparate multirol Rafale.
Ok, daca tara o cere – si nevoile sale de securitate – o facem si pe-asta, doar ca Indonezia mai are in dotare si ceva Suhoi 27, Suhoi 30 plus destule F 16, totul ar culmina cu cele 48 de Rafale.
Doar ca daunazi guvernul indonezian ar fi facut o oferta Austriei cu privire la achizitionarea celor 15 Eurofighter Tranche 1. Sa spuie adica guvernul de la Viena cam cat ar vrea pe cele 15 zburatoare…
Si ramai crucit, iti adunci aminte cu cate lacrimi sincere stropeau austriecii asfaltul povestind ce rau i-au pacalit germanii cu ET si cat ii costa ora de zbor.
Conform cu lacrimilie austriecilor, un Eurofighter neaos cere cam 80 de mii de euro ca sa topaie o ora prin aer, iar daca ne gandim ca Typhoonul este un monstru de aparat si ca Austria este o tara cat 3-4 judete romanesti chiar nu intelegi logica acestei achizitii.
Iar pretul regesc per ora de zbor este confirmat si de britanici, care intr-un document din 2010 estimau ora de zbor la “doar” 73 de mii de lire sterline, dar vorba ceea: “ daca ai bani merita sa-i si cheltuiesti pe lucruri scumpe, da bune”.
Intrebarea mea este simpla si relativ retorica: ce sa faca Indonezia cu 15 aparate Eurofighter Typhoon Tranche 1 la 80 de mii de euro ora de zbor?!
Ministrul apararii indonezian – Prabowo Subianto – ne explica alegerea facuta: “As I was always impressed by European technologies and know-how, I would kindly ask your support for the following proposal, which hopefully leads to a mutual benefit for our two countries.”
Pai daca tot l-a impresionat tehnologia europeana nu putea si domnia-sa sa aleaga ceva mai ieftin? Un transportor blindat, un avion de antrenament, un Mercedes acolo, taman la Typhoon s-a oprit?
Dar de gustibus non est disputandum daca… sinu tenere.
Austriecii nu stiu ce sa faca, probabil ca au ramas si ei perplexi de asa propunere, mai ales daca ne aducem aminte ca au platit +2 miliarde de euro pe cele 15 aparate (avioane la mana a doua, cumparate prin 2002 de la verii lor germani) si acum se judeca cu Airbus sa recupreze circa 1,1 miliarde de euro, suma cu care urmasii lui Mozart pretind ca au fost pacaliti de verii din nord.
In acelasi timp, Indonezia este implicata din 2010 si in programul sud-corean KF-X cu 20% avand un angajament serios pentru achizitia a 48 de aparate. In acest caz, primul KF-X ar trebui sa vada lumina zilei prin 2022 iar productia de serie este asteptata sa demareze prin 2026-2028.
Asta pe langa faptul ca tot Indonezia batuse palma cu Moscova pentru 12 aparate Suhoi 35S, avioane ce urmau sa fie platite printr-un sistem de barter: avioane contra unor produse indigene. Dar aceasta din urma tranzactie a cam fost amanita/anulata pe motive de situatie economica cam precara pentru Indonezia.
Asadar, care sunt planurile de viitor: KF-X, impreuna cu Suhoi 27, Suhoi 30, Rafale si F 16?! Poate si Suhoi 35S intr-un tarziu, cand pretul uleiului de plamier va mai creste un pic? Si unde, in aceasta posibila poza de familie, are loc si Eurofighterul austriecilor?
PS Nus de ce da nu cred ca oferta indoneziana este serioasa. N-au cum sa fie atat de… moderati dpdv al capacitatilor cognitive.
GeorgeGMT