Intre timp, ieri, Congresul SUA a votat legea bugetului apararii – am mai vorbit desprea ea – si odata cu aceasta lege Turcia ramane fara F 35 pana cand se ragandeste in privinta S 400. Dar cum in cazul S 400 Triumf au dat si banii inainte, rusii s-au apucat sa mestereasca la sistemele destinate Ankarei si cum relatiile dintre Erdogan si Washington se deterioreaza rapid, putem spune simplu: Turcia a ramas fara F 35.
Mai este nevoie, evident, ca presedintele Trump sa promulge legea, dar nimeni nu vede aici vreo problema, toti analistii fiind siguri ca o va semna.
Cu ceva timp in urma privind situatia din Turcia, am scris mult despre noul dictator de la Ankara, inca de pe cand se facea ca armata „a incercat” sa-l dea jos. Circ si motivarea oficiala pentru ca Erdogan si clanul sau sa puna mana pe putere in Turcia.
Au urmat, cum bine stiti, valuri peste valuri de epurari politice: politisti, magistrati, generali si alti ofiteri superiori, ba chiar si piloti militari au fost remaniati, astfel incat partidul-stat condus de marele lider sa atinga masa critica pentru a detine puterea totala.
Si chiar asta s-a intamplat, iar rezultatele se vad cu ochiul liber: scaderea economica, inflatie, prabusirea modenei nationale, rezultatele jenante ale armatei turce in Siria.
Poate ca nu as mai fi dat atentie situatiei din Turcia, insa doua au fost motivele pentru care m-am intors din nou cu fata catre Ankara: situatia din Romania, unde un alt grup infractional, dominant de analfabeti si imbecili incearca exact aceeasi reteta cu exact aceleasi rezultate: inflatie, blocarea investitiilor, scaderea leului, deficit imens de cont curent, deficit bugetar etc.
Al doilea motiv este Erdogan insusi, care a facut apel catre populatie sa-si doneze practic statului intreaga valuta detinuta si aurul, pentru ca in fata prabusirii lirei turcesti (moneda aflata in vrie de ceva timp) n-a gasit alta solutie decat sa ceara oamenilor sa-i dea bani.
Dar razboiul economic impotriva Turciei a fost declansat chiar de clanul infractional prezidential…
De la inceputul anului lira turceasca a scazut cu peste 40% fata de dolar, atat din cauze interne (numirea de catre Erdogan a ginerelui sau in functia de ministru de finante – lira se prabuseste cu 3%), cat si datorita tensiunilor dintre Statele Unite si Ankara, americanii anuntand taxarea importurilor de otel si aluminiu – deprecierea lirei 13,5%.
Problema deprecierii lirei turcesti nu sta insa in showul pe care Erdogan il are cu Washingtonul (procurorii turcii au incercat sa aresteze cativa – mai multi – ofiteri americani stationati la Incirlik) ci in degringolanda economica in care Erdogan a impins Turcia, in coruptia institutionalizata, in aducerea in functii de conducere a membrilor partidului lui Erdogan, in deciziile proaste ale clanului conducator.
Cresterea preturilor este imensa, rata inflatiei din luna iunie a fost de +15%, in mai de 12,15%, aprilie 10,85%. In disperare de cauza banca centrala a majorat dobanda de referinta la 17,75%, un procent nemaiauzit in Europa zilelor noastre, in conditiile in care Banca Nationala a Romaniei are o dobanda de referinta de 2,5%.
Dar interventia bancii centrale turce n-a adus nici un folos, daca in iunie lira era la o paritate de 4,47, astazi a ajuns la aproximativ 6,5 lire per dolar, iar deprecierea nu da semne ca s-ar opri.
Problema de fond rezida in lipsa increderii investitorilor in politiciile familiei Erdogan, dar cum economia Turciei este una maricica cu o valoare de 850 miliarde de dolari in 2017, asta nu explica chiar tot, secretul pare a fi lipsa increderii populatiei turce in propria lor lira si de aici necazul, plus inflatia, pentru ca la o inflatie de 15% cum sa nu se deprecieze moneda nationala?!
Astfel, desi Turcia a inregistrat o crestere economica in 2017 de 7,4%, aceasta nu s-a vazut deloc in cresterea nivelului de trai datorita problemelor structurale interne si prabusirii puterii de cumparare a populatiei prin deprecierea lirei si a inflatiei gigantice.
Asadar, doar o alta crestere economica doar pe hartie (ca si la noi), erodata de inflatie si deprecierea monedei, adica, in termeni simpli, o scadere economica.
De bagat la cap pentru noi, dragnea si ai lui incearca sa urmeze cam aceeasi reteta si au cam aceleasi rezultate: inflatie, deprecierea leului, angajarea si promovarea in posturi publice a rudelor, neamurilor, amicilor (majoritatea idioti demni de snoavele populare), colegilor de partid.
Noi trebuie sa privim spre Turcia si sa tragem invatamintele de rigoare.
La final nu pot decat sa constat ca Erdogan le cere turcilor sa-si doneze practic valuta si aurul ca sa-l tina pe el la putere. Lasand la o parte ca o astfel de cerere nu se va bucura de prea mare succes si oricum n-ar avea efect, urmatoarea miscare ar putea fi chiar confiscarea valutei/aurului, prin conversie fortata la un curs impus de stat, cum s-a intamplat si la noi cu ceva ani in urma pe vremea lui Stolojan.
Bineinteles ca acest apel „patriotic” va induce si mai multa teama si va contribui la o si mai mare depreciere a lirei in fata dolarului, pentru ca daca seful statului plange de mila lirei e clar ca situatia este macar periculoasa.
Erdogan si clanul sau sunt extrem de nocivi pentru Turcia si o vor duce probabil din ce in ce mai departe de Europa, saracind-o. Sper eu ca Romania va scapa cat mai curand de gasca de infractori analfabeti.
GeorgeGMT