M1 Garand in tragere indirecta cu grenada de tip M9
Un subiect care pare sa tina mai mult de trecut decat de prezent si viitor. Asa sa fie?
Doctrina anilor ’60 ai secolului trecut cerea un numar minim de « grenadieri » in cadrul grupei de infanterie, termenul insemnand militar echipat cu lansator de grenade sau cu arma de asalt capabila sa lanseze grenade.
Grenada americana M31 HEAT (cal. 66mm) lansabila pe teava armei, folosita ca si complement la M-72LAW in Vietnam, ulterior inlocuita de lansatorul sub teava M203cal.40mm
Incepand cu al doilea razboi mondial, unele doctrine sustineau ca daca militarii grupei dotate cu un singur lansator de grenade dedicat erau izolati in timpul actiunii, se putea considera ca acesta modalitate de sprijin cu foc inceta sa mai existe. Pentru a evita o astfel de situatie s-a recurs in multe armate la echiparea armelor de asalt cu capacitatea de a lansa anumite tipuri de grenade, complementand sau inlocuind lansatorul dedicat. In plus, se dadea posibilitatea fiecarui soldat din grupa de a folosi munitie de calibru mai mare, penalizarea fiind greutatea suplimentara data de fiecare astfel de grenada, care in cazul munitiei franceze AC58 era echivalenta unui incarcator complet de M16, adica 0,5kg. Deci un soldat astfel echipat trebuia sa renunte la 1-2 incarcatoare pentru arma de asalt in schimbul unui numar echivalent de grenade.
FAL Imbel cu grenada antitanc AC M3 de 65mm – probabil cea mai mare grenada de acest tip
In comparatie cu o grenada de mana standard, lansatorul de grenade la gura tevii:
- Poate atinge distante mai mari, de peste 100m;
- Incarcatura de lupta mai mare si mai puternica;
- Poate folosi incarcaturi cumulative penetrante de blindaj;
- Detoneaza la impact;
- Mai precis;
- Necesita o arma pentru lansare;
- Mai complicat de folosit decat grenada;
- Mai mare si mai greu decat grenada;
- Recul ridicat la lansare;
In comparatie cu aruncatorul dedicat de grenade, lansatorul de grenade la gura tevii:
- Poate folosi o varietate de proiectile, cu incarcaturi si forme diferite;
- Poate fi lansat de pe majoritatea armelor, cu adaptarea de rigoare, practic fiecare infanterist putand folosi asa ceva;
- Poate atinge o cadenta de 20 lovituri pe minut pentru incapacitarea fortei fii si foc de acoperire, cu un incarcator adecvat si lansare cu cartus;
- Va face imposibila temporar folosirea armei in functia de baza;
- Lansatorul de grenade poate fi folosit de pe umar, cu recul mai redus fata de o grenada lansata pe teava armei.
- Un soldat echipat cu lansator, poate cara de 2-3 ori mai multa munitie fata de grenadierul cu arma de asalt.
- Lansatorul dedicat este mai precis;
In comparatie cu un lansator reactiv de grenade, lansatorul de grenade la gura tevii:
- Are traiectorie curba, putand atinge cu foc indirect tinte aflate dupa ziduri, cladiri sau acoperisuri;
- Mult mai usor si nu necesita transportarea tubului lansator;
- Lansatoarele de rachete au traiectorie mai plata si precisa;
- Rachetele lansate pot avea incarcaturi mai puternice;
- Rachetele lansate au raza de actiune mai mare;
Utilizatorii de astfel de sisteme sunt inca destul de raspanditi pe tot mapamondul, de la englezi si americani, la argentinieni, brazilieni, chinezi, francezi si japonezi.
Carabina poloneza lansatoare de grenade model 1960, bazata pe AK47
Inclusiv AK-47 a avut cateva variante cu lansator de grenade instalat la gura tevii, un prim exemplu fiind « Karabinek-granatnik wzór 1960 », adica o carabina poloneza model 1960 derivata din AK47, la care:
- lansatorul se insuruba si fixa in capatul tevii cu un piston cu arc,
- o valva fiind adaugata la blocul de gaze pentru a bloca recuperarea gazelor in cazul lansarii grenadelor ;
- pentru tragerea cu grenade se folosea un incarcator special cu doar 10 cartuse fara glont, incarcatorul avand un blocaj care impiedica incarcarea de cartuse obisnuite.
- Inaltatorul pentru tragerea cu grenade se afla la baza catarii spate.
- Baza patul armei era acoperita cu un invelis absorbant de recul din cauciuc.
Yugoslavii au avut un derivat asemanator pentru derivatul propriu al carabinei SKS:
Carabina Yugo M59/66 (SKS) cu lansator cal. 22mm
AK-47 putea fi dotat prin insurubare la gura tevii cu un lansator standard cupa/tromblon pentru grenada de mana sovietica RGD-5, cu o raza de actiune de pana la 150m, un sistem similar existand pentru M-16 in scopul lansarii de grenade de mana lacrimogene. O varianta pentru M-4 este SIMON, produs de Rafael.
Finlandezii, pe ultima lor versiune de AK-47, si anume RK-95 TP, folosesc o duza adaptata tragerii grenadelor la gura tevii.
Lansatorul AK standard cu cupa
Armata romana a avut in dotare ZB cu tromblon, transferat apoi garzilor patriotice, putand trimite grenade de mana pana la distante de 150 metri. Se introducea grenada in tromblon, se scotea splintul si se lansa cu un cartus special fara glont, asemanator cu cel de manevra dar cu incarcatura mai puternica.
ZB cu tromblon (revista « Pentru Patrie, anii ‘70)
Romania a mai avut in uz PM mod.1963/1965 cu tromblon si utilizare identica, fiind folosit de jandarmi si politie in 1999 la Costesti la batalia cu minerii pentru tragerea grenadelor lacrimogene de mana.
PM mod.1963 / 1965, cu tromblon (revista « Pentru Patrie, anii ‘90)
Tabela grenade lansabile la gura tevii (sursa Wiki):
| Nume | An | Lung | Masa | Exploziv | Penetrare | Dist. Max. | Dist. Ef. |
| No. 68 AT Grenade | 1940 | 178 mm | 894 g | 156 g Lyddite, Pentolite or RDX/Beeswax | 52 mm | ? m | 100 m |
| M17 rifle grenade | 1941 | 248 mm | 667 g | 57 g TNT | NA | 200 m | ? m |
| M9A1 HEAT anti-tank rifle grenade | 285 mm | 590 g | 158 g TNT | 100 mm | 285 m | 100 m | |
| ENERGA anti-tank rifle grenade | 1950s | 395 mm | 645 g | 331 g RDX & TNT | 200 mm | 300 m | 100 m |
| Super Energa | 425 mm | 765 g | 314 g PETN | 275 mm | 550 m | 200 m | |
| Denel R1M1 | 1970s | 425 mm | 720 g | ? g RDX & Wax | 275 mm | 375 m | 75 m |
| M31 HEAT rifle grenade | 1950s | 430 mm | 709 g | 254 g Composition B | 200 mm | 185 m | 115 m |
| AC58 | 380 mm | 500 g | ? g hexogen–tolite | 350 mm | ? m | ? m | |
| APAV40 | 1956 | 352 mm | 405 g | 80 g hexogen–tolite | 100 mm | 320 m | 170 m |
Grenada cal. 40mm APAV-40 pe FAMAS
Majoritatea tarilor renunta sau au renuntat deja la asa ceva, locul fiind luat de aruncatoarele cal.40mm exploziv montabile sub teava armei de asalt, iar in rol antitanc si cu raza mai lunga de 200m de catre lansatoare dedicate. Ramane totusi intrebarea daca nu ar trebui pastrata o varianta lansabila de la gura tevii si cu capacitati duale penetrare/exploziv, ceea ce ar da posibilitatea de a ataca cu tir direct/indirect puncte intarite sau vehicule blindate usoare si medii. Si, de ce nu, o grenada termobarica, daca tot au incercat AGI cu grenade cal.40mm ?!
Video lansare de grenada cu Famas, la minutul 7:31:
https://www.youtube.com/watch?v=Mh3Tq477dhw
Mai jos, cateva cazuri care contrazic tendinta generala…
Francezii inca folosesc pe FAMAS-ul lor un astfel de sistem, putand lansa:
- atat grenade cal. 40mm APAV-40 (405g, din care 80g exploziv), capabile sa strapunga 100mm de blindaj din otel laminat omogen cu distante de tragere directa pana la 100m si indirecta pana la 320m, ochirea facandu-se cu ajutorul catarii Alidade;
- dar si o grenada mai grea, de cal. 58mm, denumita AC-58: « Grenade à fusil antichar de 58 mm Mle F1 PAB ». Aceasta poate fi trasa de la gura tevii, cu ajutorul aceluiasi mecansim cu cartus orb in magazie, de pe capat de teava STANAG NATO standard. AC-58 cantareste 500g, are aripioare stabilizatoare de coada si detine un cap de lupta cumulativ cu detonare la impact, capabil sa penetreze pana 350mm de blindaj prin tragere directa la distante de 75-100m.
- Un cap de lupta similar, dar putin mai greu, la 615g, este folosit si pe lansatorul fara recul Luchaire Wasp 58 (Nexter), de doar 3kg, capabil sa traga din spatii inchise si eficient pana la 250m. Lansatorul sigilat, de unica folosinta, este din plastic intarit cu fibra de sticla si poate lansa cu viteza de 250m/s, fara recul (acesta fiind absorbit de fulgi de plastic expulzati in spate, pana la 1m distanta, permitand si tragerea din spatii inchise). Proiectilul are aripi pliabile, care se desfasoara dupa lansare, si poate strapunge pana la 400mm de otel laminat omogen sau 800mm de beton armat, cu probabilitate de lovire de peste 90%.
Si cu ce se mai lauda WASP 58 – alt prospect
Schema proiectilului AC-58 Pab F2
La intrarea in uz a noii lor arme de asalt HK-416F se pare ca fortele franceze vor perpetua solutia, gura tevii fiind special modificata pentru lansarea de grenade (pe langa posibilitatea de a instala sub teava un lansator de grenade cal. 40mm) iar vizorul rabatabil frontal fiind inlocuit de un lacas de fixare a baionetei.
HK416F – date, incluzand capacitatea de a lansa grenade la gura tevii
Variante HK-416F – varianta cu lansator de grenade (se observa gura tevii modificata)
Tot pe « contrasens » sunt si japonezii, care dupa analize in cadrul JGSDF Ground Research and Development Command au decis sa nu introduca M203 american, ci incepand din 2002 au dezvoltat propria solutie, intrata in uz in 2006: Type06.
Type 06 poate fi folosita cu o catare simplificata si este echipata cu incarcatura HEAT, capabila sa penetreze anumite blindaje, precum si cu detonator la contact dublat de unul de timp, in cazul in care cel de contact nu a functionat.
In inventarul SUA, trebuie mentionata RAW (arma de asalt a infanteristului/ Rifleman Assault Weapon) o grenada reactiva sferica cal. 140mm, dezvoltata incepand cu 1977 si introdusa limitat in uzul USMC in anii ’90. Este un sistem de sprijin apropiat cu uz multiplu, ideal in mediu de lupta urban, ce poate fi montat pe armele de asalt ArmaLite AR-15 / M16, cantarind cu tot cu arma echipata de tragere 4,7kg. Datorita incarcaturii explozive HESH de 1kg, este capabil sa creeze gauri de pana la 36cm diametru in beton de pana la 20cm grosime, sau sa loveasca vehicule usor protejate.
Se pare ca grenada a corespuns cerintelor, avand si o traiectorie plata pana la distante de 300m si o viteza de 173m/s (precum si o distanta maxima de tragere indirecta de 1,5km), ceea ce nu explica insa succesul limitat in ceea ce priveste comenzile. Cei de la Brunswick Corporation au dezvoltat si o versiune antitanc a grenadei, vanzand ulterior drepturile produsului celor de la KDI Precision Products (parte a L-3 Communications din 2001).
| Eficienta RAW vs alte sisteme in beton armat (Sursa Jane’s Infantry Weapons 1995–96, Jane’s Ammunition Handbook 1994) | ||
| Munitie | Penetrare in cm | Dist. eficienta in m |
| 140-mm RAW | 20 | 300 |
| Grenada 40-mm HEDP | ~ 15 | 400 |
| 83-mm Bunker Defeat Munition (SMAW-D) | 20 | 500 |
In consecinta, o versiune moderna a grenadierului, transportat cu un MLI, ar putea include o usoara redefinire a rolului sau: nu atat de a lupta antitanc cat de a proteja masina de lupta pe directiile expuse contra fortei vii si blindatelor usoare si medii inamice, in timp ce aceasta isi foloseste armamentul principal pentru a angaja tancurile si MLI-urile inamice. Ori aceasta ar insemna in principal dotarea grupei de 6-10 militari cu arme de asalt si mitraliere usoare, capabile sa lanseze si grenade usoare precum si lansatoare pentru o gama larga de proiectile pe distante de pana la 2km (AG-7/ AG-9/ Carl-Gustaf, etc.), prezenta unui lansator portabil antiaerian (categorie CA-94/ Stinger) fiind si ea de dorit. Prezenta unui lansator portabil antitanc ar constitui doar o optiune de dublare a puterii de foc existente pe masina de lupta, necesara doar ocazional, existand dezavantajul expunerii grupei de infanterie la riposta masinilor de lupta si infanteriei de insotire inamice.
Cu multumiri lui Nicusor pentru datele despre inventarul romanesc !
Marius Zgureanu
Surse :
https://aquellasarmasdeguerra.wordpress.com/2014/10/25/granadas-de-fusil-fragmentarias-y-antitanque/
https://en.wikipedia.org/wiki/Rifle_grenade
https://en.wikipedia.org/wiki/Type_06_rifle_grenade
https://en.wikipedia.org/wiki/AC58
https://en.wikipedia.org/wiki/Wasp_58
http://www.armyrecognition.com/forum/viewtopic.php?t=666
https://www.ar15.com/content/webPDF/AK47USArmyOperatorManual.pdf