Primul motiv ar fi ca E/F-ul suedezilor este un avion aproape gata dezvoltat (si cumparat de altcineva decat tara producatoare), pe cand F 16 Block 70 ar trebui dezvoltat pe banii indienilor (la fel ca si in cazul F 16 Block 60 pentru Emirate). Un al doilea motiv ar fi beleaua de LCA Tejas, belea pe care suedezii de la Saab s-au oferit mai din timp s-o repare, grupul european oferindu-si serviciile si tehnologia pentru dezvoltarea Tejas Mk II, inclusiv la nivel de avionica.
Un al treilea motiv ar fi ca desi India este gata sa semneze un super-contract – intre 200 si 300 de avioane achizitionate – conditia sine qua non este ca avionul sa fie efectiv contruit in India de catre HAL – Hindustan Aeronautics Ltd si vorbim aici nu doar de avion ci si de cam toate sistemele si sub-sistemele sale, plecand de la radare, sisteme de razboi electronic, navigatie si pana la arme si motor, ori este extrem de putin probabil ca guvernul Statelor Unite sa accepte vreodata asa ceva – de fapt nu cred ca exista vreun precedent in istorie.
Din aceasta cauza India nu s-a prea uitat la F 35.
Pe de alta parte – chiar ma intrebam in articolul anterior – semnarea acestui contract ar putea fi o lovitura zdravana pentru LCA Tejas, existand indicii puternice ca fortele aeriene nu prea ar mai avea de gand sa-l comande in numarul initial discutat, daca ar avea la dispozitie un avion matur si foarte performant, mai ales construit in India.
In privinta F 16, nimeni nu se indoieste de exceptionalitatea acestui proiect, poate cel mai bun avion de vanatoare – si mai apoi multirol – din secolul XX, opinie personala – cu atat mai mult cu cat F 16 Block 60/62, dezvoltat pentru Emirate, inglobeaza tehnologie de ultima oara; radar AESA – AN/APG 80, sistem JHMCS, etc, problema este insa cunoscuta, odata cu transformarea avionului din vanator usor in avion multirol (de la F 16 block 15 in sus) manevrabilitatea a scazut, desi motoarele au devenit si ele mai puternice, dar una peste alta indienii cred ca platforma F 16 si-ar cam fi atins pragul de modernizare si este greu sa operezi acest avion in urmatorii 40 de ani.
Argumentele nu mi se par chiar foarte la locul lor, nici Gripen nu-i nascut alaltaieri, dar asta e…
In acelasi timp Saab Gripen E/F este vazut ca o platforma mai noua si mai versatila, usor si ieftin de intretinut, mai ieftin de construit. De asemenea europeanul este apreciat si pentru sistemele care sunt deja implementate, cum ar fi sistemele de razboi electronic – i-au impresionat pe indieni, radarul AESA in standard, racheta aer-aer cu raza lunga Meteor, plus manevrabilitatea deosebita.
Indienii considera ca platforma suedeaza are o mai mare rezerva de modernizare decat F 16…
Cam asta ar fi discutia, dar daca citim printre randuri nu putem sa nu intelegem cateva lucruri simple: Primo – suedezii ofera se pare chiar totul, un avion cu totul de facut in India, fara restrictii la transferul de tehnologie, ca de la o tara neutra la o alta tara neutra, Secondo – pretul, suedezii vin se pare cu oferte mult mai omenesti fata de Lockheed, Tertio – indienii nu sunt inca convinsi sa se lege la cap cu americanii, cu atat mai mult cu cat nici americanii nu cred sa dea cep butoiului cu tehnologie catre India, acolo unde ivanii isi beau cotidian cafeaua cu hindusii, asadar Saab Gripen E/F ar putea sa fie favoritul.
In tot acest balet Brazilia sta si-si tine rasuflarea: are si ea de castigat, orice Gripen E/F vandut catre terti ii va aduce si ei ceva beneficii, locuri de munca, bani de buzunar.
In mod clar suedezilor le-ar pune mana Thor in cap cu un astfel de mega-contract si cred ca cu foarte mare greutate americanii li l-ar putea sufla, mai ales ca Washingtonul nu va da – in mod sigur – mana libera LM sa vanda tehnologia hindusilor, in timp din partea guvernului Majestatii Sale suedeze nu cred sa fie vreo problema.
GeorgeGMT