Grup = wing sau altfel zis echivalentul regimentului de aviatie.
BoPi=bombardiere in picaj
Grupul 8 era dotat cu IAR 81 pina afost transformat in Grupul I Asalt.
Henschel-129B2, sursa : worldwar2.ro
Si…
Intr-o dimineata oaresicare o escadrila a grupului a primit vizita unor confrati sovietici: bombe, mitralieri la sol, deh tacam complet. Da la sfarsit, avionul comandant al ciolovecilor mai face o trecere si le arunca o cizma plina cu cacat. Asta i-a hotarit sa restituie cizma, ca altfel ar fi lasat-o moarta. Pun problema la serviciul de informatii, afla cui se datoreaza “placerea” si in prima zi de vanatoare libera, isi viziteaza amicii: bombe, mitralieri la sol, tot tacamul plus una cizma plina cu flori de camp (in zona neexistind florarii din indolenta intendentei), plus o carte de vizita a cpt ing. av.Ion Cara, comandantul escadrilei. Toate bune si frumoase, dar a fost si-o urmare inedita, pe linga Budapesta. Comandamentul sovietic a solicitat un atac al aviatiei de asalt si lt comandor ing av Ion Cara era ofiterul de legatura. Se prezinta la generalul sovietic de aviatie, care nici una nici doua: “Ati comandat escarila aia (numarul l-am uitat, scuze)? Da! Sa vina maiorul…ivici!” Si a venit maiorul sovietic si generalul face prezentarile, apoi catre roman: “Domnule(gaspadin), va multumesc ca ati aratat necivilizatului (neculturmai) asta cum trebuie sa se poarte un aviator!” Si catre maior “Afara, nesimtitule!” Ati ghicit, maiorul fusese ala de initiase schimbul de cizme! (sa ne intelegem, era vorba despre aviatori! care se pretind a fi crema).
Ordin sa doboare cosul de fum al uzinei de tractoare (sau locomotive? N-are importanta ca oricum productia normala era aia de tancuri!!), Cara in calitate de comandant era primul. Inclina aripa, intra in picaj, lanseaza bomba de 250, trage de mansa, iese din picaj… Si aude in radio “felicitari domnule da acum ce mai bombardam?” Soc! “De ce nu ati aruncat ma?!” si apoi se lamureste – el lovise din prima la “radacina” iar ceilalti s-au gandit sa faca economie la bugetul de razboi. Asa ca au trebuit sa atace alta tinta si el sa plonjeze fara bomba ca deh sefu’ era primu’.
Mascota grupului era un caine de talie mica, care facea „echipaj” cu Cara. Bubico era si util, statea cu nasu-n gemul din spate si cum vedea stele rosii incepea sa latre furios, iar pilotu’ degaja imediat. Da odata a dat peste un Ivan mai insistent si mai pregatit care s-a tinut de coada lui si i-a umplut tartita gugustiucului cu plumbi ca atunci cand a aterizat IARul era sub forma de ciur. Si observa careva: “dom’le unde ti-e copilotu’?!” In carlinga sange – da Cara era intreg. S-a gasit o “tabachera” (adica unu pe la 1,50m si 52-53 kile) care a reusit sa ajunga pina in coada avionului si sa extraga mascota, ranita si in plus cu limba bifurcata de un glonţ sau o schija. Medicu’ grupului n-a facut nazuri si a trecut imediat la ingrijirea combatantului. Peste ceva vreme se lasa cu decoratii si la chef, unu mai cu chef: “ba, da Bubi e si el combatant si ranit in lupta!” Si e pus Bubi pe masa si i se atarna de zgada o cruce de fier si toti toasteaza in cinstea eroului canin. Da na belea apare un ofiter geman de legatura (venit sa-si felicite camarazii), iar cand vede decoratu’ incepe sa urle Gestapo si alte prostii. Asa ca neamtu’ e imobilizat si primu’ schnaps i se toarna pe gat.
Pe urmatoarele le-a baut singur. Si inainte de a cadea lat neamtu’ nost’ a mai apucat sa prezinte onoru’ la Herr Flugkapitan Bubico. Asa ca a doua zi, cand se trezi neamtu’ care avea dificultati in a-si aminti numele Fuhrerului s-a banuit de delirium tremens si s-a jurat sa nu mai bea cu romanii! Iar Bubico a fost trimis la vatra dupa 23 August, ca in continuare cand vedea stele rosii turba.
Si acu’ una ciudata rau, lt comandor Cara a fost retras din zbor si fiindca stia bine rusa a fost trecut la informatii sa interogheze aviatorii sovietici. Si-i pica in vara lu’ “44 un maior rus, ciudat rau. Ciudat fiindca dracu stie de ce a intrat ca prostu’ in spatiul romanesc si a zburat pina i s-a terminat benzina (pe vremea aia avioanele erau PE benzina). Si a sarit cu parasuta, in uniforma – deci nu misiune de infiltrare, da nici nebun nu parea. De gavarit nu gavarea decat fleacuri. Cand sa-l timita la lagar (de prizonieri, va rog) maioru rus: “dom’le stai linistit ca in scurt timp veti lupta alaturi de noi!” Cara imediat face raport, ba mai pune in garda special superiori de-ai sai. Urmeaza 23 August. Dupa vreo luna, cand a fost mai linistit (intre timp coloana lu’ Gernsterberg reusise sa-l doboare) Cara se intereseaza de maiorul cel ciudat, si afla o alta ciudatenie: pai ala fusese cautat nominal. Au venit 4 sovietici c-o masina, ofiterul comandant l-a scos din lagar, l-a pus cu spatele la primul zid si cei 2 pistolari de-l insoteau l-au plumbuit pe maior de l-au facut sita! Si cu asta basta. Da’ a ramas o nedumerire: ce naiba a fost? Unde n-a ajuns impuscatu’?!
Daca stiti pe unde sa cautati veti gasi numele lt cdr ing av Ion Cara, ultimul comandant al Grupului 8 si primul comandant al Grupului 1 Asalt.
Ghita Bizonu