Imginati-va ca Apple ar putea vinde telefoane iPhone in Brazilia numai daca ar investi 20% din incasarile estimate in firme de tehnologie locale. Suna absurd, dar acest lucru se intimpla cand multe guverne cumpara armament de la furnizori straini. In achizitile de armament a devenit un standard sa suplinesti tranzactia principala cu mulptile tranzactii separate, care de obicei nu sunt facute publice, si care schiteaza investitiile aditionale pe care castigatorul licitatiei trebuie sa le face in proiecte locale. Bine ati venit in lumea tulburata al „offset-ului.”
Aceaasta practica a fost promovata initial in Statele Unite in anii 1950, de catre Administratia Eisenhower, care a fortat Germania Federala sa cumpere armament de provenienta americana pentru a compensa costurile asociate cu stationarea de trupe americane pe teritoriul german. De atunci aceasta practica a crescut enorm si este acceptata de 120 de tari, avand in momentul de fata propriile organizatii de promovare care intretin un circuit al conferintelor cu subiectul „offset” la scara mondiala. Cu doar cateva saptamani in urma ultima conventie a fost sustinuta de Global Offset and Countertrade Association in Boca Raton, Florida, iar in audienta au fost prezenti executivi ai industriei de aparare, oficiali guvernamentali cat si „middlemen” care au vazut studii care prevad ca aceasta industrie de offset s-ar putea dubla ca valoare in urmatorii cinci ani.
Multi economisti si finantisti argumenteaza ca acesta structura de „offset” mascheaza o enorma crestere a obligatiilor financiare ale comerciantilor de armament, iar in acelasi timp incurajeaza coruptia, mai ales in tarile in curs de dezvoltare. McKinsey, o firma de consultanta, a calculat ca obligatiile de offset acumulate de industria de aparare si aerospatiala (investitii promise, dar nu inca facute) sunt in anul curent de $250 de miliarde si probabil ca or sa ajunga la $450 de miliarde pana in 2016. Estimarile industriei de aparare sunt ceva mai mici, dar ele confirma traiectoria de crestere calculata de McKinsey.
Offsetul este in general de doua tipuri.
Offsetul direct care necesita investitii in sau parteneriate cu companii de aparare locale. Idea aici este de a dezvolta auto-suficienta, iar Turcia este un exemplu foarte bune de urmarit. In momentul de fata Turcia isi furnizeaza local jumatate din cerintele de aparare, datorita acestor aranjamente de offset.
Offsetul indirect include aproape orice, de la finantarea de noi tehnologii, la crearea de parcuri industriale sau de „business”, constructia de hoteluri si mall-uri, donatii catre universitati, iar in cazul Tahilandei suport financiar pentru fabricantii de prezervative. Intentia acestui tip de offset este sa promoveze si sa obtina anumite beneficii economice si sociale de o natura generala. Amandoua tipurile de offset sunt foart controversate. Economistii in general le privesc ca instrumente care distortioneaza piata. Organizatia Mondiala a Comertului (World Trade Organization – WTO) interzice folosinta lor ca un criteriu pentru evaluare de contracte in toate industriile cu exceptia celei de aparare. Vehiculele de offset sunt de asemenea privite ca un fel ingenios de a da mita. Chiar daca in marea lor majoritate acest tip de contracte sunt „curate,” ele sunt considerate un fel de „dark art” chiar de multi dintre factorii decizionali din industria de aparare. Offset a devenit un cuvant murdar, iar industria de aparare prefera sa foloseasca eufemismul „participatie industriala.”
Economiile avansate ale lumii in general nu agreeza aceasta practica. Comisia Europeana incearca sa impuna o interdictie pe toate intelegerile de offset, intre entitati membre ale Uniunii Europene. Aceasta interdictie s-ar aplica si la offsetul indirect, cand furnizorul nu este o entitate care face parte din Uniunea Eurpeana. Cateva tari, precum Polonia, se opun acestei initiative, dar nu par a fi dornice sa-si incerce opozitia in fata unui tribunal. Oricum in contextul economic actual din Europa in care bugetele de aparare se micsoreaza simtitor, nu exista prea mult activitate economica in domeniul apararii.
Statele Unite oficial sunt impotriva offsetului de mult timp, dar practica ceva similar prin cadru legislativ, (Buy American Act of 1933) care cere furnizorilor straini de armament sa foloseasca contractori si sub-contractori locali pentru o buna parte din fabricatie. Furnizorii straini de obicei se sustrag de la aceasta legislatie prin formarea de parteneriate cu contractori americani, ca sa se califice ca furnizori locali. In tari in curs de dezvoltare unde cheltuielile pe aparare sunt in crestere, offsetul infloreste. Multe guverne sunt atrase de investitile compensatorii pentru ca sunt vazute ca o investie directa (foreign direct investment) care „lustruieste” increderea in abilitatile guvernului din punctul de vedere al administrarii economice.
Aceasta crestere in offset a dat nastere la o intreaga industrie care se ocupa cu crearea de proiecte, si de fapt au devenit noii „middlemen” ai industriei de aparare si in acelasi timp si cei mai infocati aparatori ai practicii de offset. In general sunt suporterii a ce se numeste „the beautiful solution” care sub egida de a promova „pace sociala” favorizeaza anumiti funizori locali (care de obicei nu au nimic de a face cu sectorul apararii) prin furnizarea de linii de credit pentru entitati care in general s-ar califica foarte greu pentru asa ceva. Offsetul i-a dus pe multi furnizori de tehnica militara pe drumuri mai putin circulate, cum ar fi cazul Raytheon in Arabia Saudita unde a finantat o ferma de creveti, dupa atribuirea unui contract pentru radare, numai sa vada treaba ferma respectiva a intrat in faliment din cauza lipsei de expertiza in domeniu al partenerului local.
Sunt si anumite povesti de succes cum ar fi transferurile de tehnologie din Rusia catre China, dar de obicei benficiile offset sunt evazive. Studii facute in Marea Britanie, la Universty of Bristol si in Statele Unite la Augusta State University, arata ca intelegeri/contracte pentru furnizarea de armament care au offset sunt de obicei mai scumpe decat achizitiile „ de pe raft” (off the shelf) si creaza foarte putine locuri de munca care sunt sustenabile pe terment lung. De exemplu contractele de armament semnate de Africa de Sud cu furnizori europeni la sfarsitul anilor 1990, ar fi creat 28.000 de locuri de munca, in conformitate cu datele furnizate de guvernul Sud-African. Chiar daca aceasta cifra este adevarate ea este cu mult sub cele 65.000 de locuri de munca care erau prevazute initial. In India Curtea de Conturi a conchis ca o buna parte din intelegerile de offset nu au produs absolut nicio valoare pentru tara.
O evaluare adevarata a performantei cotractelor de acest tip este in general destul de dificila din cauza faptului ca acest fel de contracte sunt in general sunt confidentiale. In momentul de fata ,la scara globala, mai putin de 30% din guvernele care folosesc contracte de tip „offset” folosesc audit sau „due dilligence” sa masoare performanta acestor contracte. Partea mult mai problematica este cea de contabilitate, unde actualul regulament de practici acceptate (generally accepted accounting practices – GAAP) nu au cerinte/conditii pentru dezvaluirea obligatiilor de „offset,” deci firmele pot sa aleaga cum sau daca sa plaseze aceste obligatii in bilantul lor. Atat in Satele Unite cat si in Uniunea Europeana firmele din domeniul apararii si aerospatial a facut un lobby de mare succes pentru a preveni dezvaluirea contractelor de offset, ele fiind in mare parte clasificate ca „proprietary data.” In Statele Unite Departamentul Comertului nici nu se mai oboseste sa faca publice obligatiile de offset ale contractorilor americani cu diferite guverne straine.
Aceasta „intunecime” ingreuneaza procesul de a determina cine plateste pentru „offset” in realitate. La prima vedere, evidenta sugereaza ca firmele platesc acest cost, dar (si aici vorbind din experienta personala) de multe ori costurile si preturile de obicei sunt „built in” raspunsul firmelor la caietul de sarcini. In marea lor majoritate atat politicienii cat si oficialii guvernamentali stiu ca ei platesc niste facturi la preturi supraevaluate, dar accepta aceasta practica pentru ca offsetul de obicei le da PR, la tot felul de proiecte grandioase, care in circumstante normale au potentialul sa devina elefanti albi (white elephants).
Un studiu publicat de Ministerul de Finante al Regatului Belgiei a ajuns la concluzia ca Belgia a platit cu 20%-30% mai mult pentru echipamentul militar acolo unde offsetul a fost o parte integrala a contractului. Daca aceste costuri sunt suportate in mare parte de platitorii de taxe, beneficiile acestor programe de offset revin unor indivizi si institutii care sunt favorizate de guvernul cumparator. Acesta este un vehicul foarte bun de a ascunde livrarea de subventii publice catre grupuri de interese aparte. Destul de multe acte de coruptie au fost expuse in contracte de aparare la scara mondiala. O comisie a guvernului Sud-African, imputernicita sa investigheze contactele de armament semnate la sfarsitul anilor 1990, a ajuns deja la concluzia ca creditele offset funizate de contractorii principali au schimbat mai multe maini si de fiecare data la preturi umflate.
Inca din 2006 procuratura portugheza investigheaza achizitia de submarine germane si offsetul aferent in urma unui contract de €1 miliard. Pana in prezent trei membri ai consiliului de administratie al firmei germane Ferrostaal si sapte oameni de afaceri portughezi au fost deferiti justitiei pentru frauda si falsificarea de documente oficiale. BAE Systems si Siemens au platit amenzi penale de mai bine de $1,1 miliarde guvernului american, in urma dezvaluirii platii de mita pentru contracte militare in Arabia Saudita si Turcia.
EADS este subiectul mai multor investigatii asupra contractului de achizitie a 15 avioane Eurofighter de catre Austria. Procurorii germani si austrieci investigheaza afirmatii conform carora mita a fost data prin firme offshore si tot felul de contracte adiacente, care sunt legate de intelegeri de offset de €3,5 miliarde, valoare dubla a contractului de achizitie. Deci EADS s-a angajat sa genereze 2 euro, prin afaceri pentru firme austriece, pentru ficare euro pe care l-a primit pentru avioane, o proportie destul de mare.
Procurorii,din Marea Britanie cat si din Italia, investigheza AugustaWestland (companie a grupului Finmeccanica) pentru afirmatii conform carora firma ar fi platit mita sa catige un contract pentru livrarea a 12 elicoptere catre India in 2010. Fostul director executiv al Finmeccanica si presedintele AugustaWestland vor fi judecati in Italia in aceasta luna. Documente furnizate de procuratura italiana arata ca o serie de plati suspicioase au fost facute prin contracte offset, prefacute pentru livrarea de solutii software de la parteneri indieni.
Industria de aparare se apara prin a scoate in evidenta faptul ca majoritatea acestor cazuri sunt mai vechi de cinci ani si ca este mai greu in momentul de fata sa subminezi contracte de offset, pentru ca legislatia anti-coruptie este mult mai dura, atat in Statele Unite cat si in Uniunea Europeana. Chiar daca coruptia descreste, offsetul este in continuare un subiect foarte complex care este guvernat de metode de contabilitate si administratie la fel de complexe. Guvernele cumparatoare nu ezita sa aplice „inmultitori” (multipliers) generoasi pentru a da credit aditional la proiecte care sunt vazute a fi benefice, in special daca doresc sa cumpere echipamentul respectiv. Acest lucru de obicei duce la o reducere a obligatiilor de offset ale furnizorilor, care de obicei sunt mai mici decat obligatiile nominale. Daca un contract are o valoare de $5 miliarde cu cerinte de offset brute de $4 miliarde, dupa aplicarea „inmultitorilor” obligatia de offset at putea costa nu mai mult de $500 milioane.
Aceste misculatii financiare explica de ce executivii din industriile de aparare si aerospatiale sunt dispusi sa negocieze intelegeri de tip offset, in domeniul privat mai de graba decat in domeniul public. In continuare marii jucatori din aceste doua industrii vad abilitatea lor de a construi pachete contractuale cu un offset atractiv ca o sursa care le da un avantaj competitiv.
Cele mai mari companii din domeniu au zeci de angajati care sunt specialisti in domeniul offsetului. Lockheed Martin are aproximativ 40 de acest fel de angajati (aproape un angajat pentru fiecare „business unit” care opereaza sub egida Lockheed Martin), care si ei au fost partasii unei afaceri cu creveti si pui congelati, dar de data asta in Tahilanda. Partea negativa pentru aceste companii este faptul ca trebuie sa poarte negocieri si tratative cu agentii nationale de offset, un proces care este frustrant si dominat de legi si regulamente care nu pot fi descrise decat ca fiind misterioase. Chiar daca obligatiile de offset sunt mai mari pe hartie decat in realitate, ele pot fi totusi descurajatoare. Aceste obligatii vor creste odata cu apetitul tarilor in curs de dezvoltare pentru armament de provenienta vestic, iar autoritatile locale care monitorizeaza activitatea de offset vor deveni mult mai stricte in aplicarea acestor contracte. Deja multe autoritati nationale au inceput sa aplice penalitati de ne-performanta si o buna parte au inceput sa ceara aplicarea de „titluri de performanta” (performance bonds) care sunt aplicate la bilanturile companiilor.
Cat va mai dura „boom-ul” de offset? Multi analisti speculeaza ca el va ajunge la un varf de performanta pana cand mai multe tarile in curs de dezvoltare devin auto suficiente in materie de echipament de aparare. Pe termen scurt, offsetul va fi stimulat de eforturile furnizorilor de armament americani si europeni sa vanda in afara pietelor interne, care sunt intr-un proces de micsorare. In afara de asta guvernele au inceput sa ceara offset la contracte de valuare mult mai mica, iar in tari cum ar fi Turcia principalul criteriu de evaluare este offset-ul, in detrimentul pretului sau al capabilitatilor tehnice. Contractele de offset foarte rar ies la lumina zilei, sunt negociate din umbra, dar cand ofertele sunt evaluate, ele sunt pe primul loc in logica factorilor decizionali.
Alex, ex-USMC
Surse:
Travis K. Taylor – „Countertrade Offsets in International Procurement: Theory and Evidence”
Paul Dunne, Professor University of Bristol – „Government Spending, Corruption and Economic Growth”
Jurgen Brauer, Professor Augusta State University – „Arms Trade Offsets: What Do We Know?”
Shana Marshall, Professor George Washington Universty – „Money for Nothing? Offsets in the US-Middle East Defense Trade.”
Ministry of Finance, Kingdom of Belgium – „Industrial Benefits in the Field of Defense Procurement”
The Economist
The Wall Street Journal