HIMARS…bine-ai venit! De acum trecem la vedeta noastra pe care o asteptam cu nerabdare s-apara fizic in dotarea armatei noastre. Pana atunci insa ne pregatim prin cunoastere. Deci, sa facem cunostinta!
M-142 High Mobility Artillery Rocket System/HIMARS e ultima gaselnita americana in materie de MLRS, lansator pe roti dezvoltat de catre Lockheed Martin Missiles and Fire Control in cadrul programului Advanced Concept Demonstration Technology/ACDT, dezvoltare debutata in 1996 (programul a fost initiat de Pentagon in 1994 -22 de proiecte aprobate, suma alocata 4 miliarde de dolari. A fost o provocare lansata principalilor producatori de tehnologie militara din SUA si viza realizarea/obtinerea multor “bunatati” –UAV/mica/medie/mare altitudine, protectie individuala, arme inteligente, rachete de croaziera, elicoptere de atac). Lansatorul e dispus pe camion 6×6 fiind bineinteles, mai usor si mai mobil decat M-270 MLRS. Platforma de transport HIMARS e camionul M-1140, platforma de 5 tone ce face parte din Family of Medium Tactical Vehicles/FMTV/Familie de Vehicule Tactice Medii si foloseste aceeasi munitie ca M-270A1 (interschimbabila. FMTV are astazi 16 variante de vehicule tactice pe roti, acestea producandu-se la fabrica din Sealy/sud-estul Texas. In 2010-2012 ritmul de productie era de 38/50 de vehicule pe zi, la acea vreme considerate a fi cea mai mare rata de productie din lume. Pana astazi s-au produs cateva zeci de mii de vehicule din gama FMTV, peste 4500 dintre ele ajungand in Afganistan si Irak cu US Army –vehicule 4×4 si 6×6). HIMARS e aerotransportabil cu aeronave C-130 (o masina de lupta)/5/17.
Platforma de transport a fost produsa de catre BAE Systems Mobility&Protection Systems in Houston/Texas/SUA (fosta Armor Holdings Aerospace and Defense Group Tactical Vehicle Systems Division, BAE platind pentru ea 4,5 miliarde de dolari. Alte surse, Armor Holdings Inc, fost producator american de echipamente/sisteme militare de protectie pentru personal, vehicule terestre sau aeriene.A fost achizitionata de BAE pe 31 iulie 2007, redenumita BAE Systems Mobility&Protection Systems si inclusa in BAE Systems Land and Armaments. Armor Holdings a fost fondata in 1969 in Jacksonville/Florida, initial purtand numele de American Body Armor and Equipment Inc. Din 21 august 1996 a purtat numele de Armor Holdings Inc, producand scaune blindate/antisoc pentru elicoptere Blackhawk si Apache, iar in 2006 au obtinut primul contract din partea US Army/649 milioane de dolari in vederea cresterii nivelului de protectie pentru vehicule tactice –camioane si HMMWV).
Familia FMTV dispune de Low Signature Armored Cab/LSAC/Cabina Blindata cu Profil Redus, un kit de blindaj produs la fabrica companiei din Fairfield/Ohio, montajul “capsulei blindate” facandu-se la fabrica din Sealy. Nu se stie cate kit-uri de blindaj produc pentru FMTV si HMMWV (Frag Kit 5), se vehiculeaza intre 800-1000 lunar, inclusiv pentru export…Cert e faptul ca produc doar o singura varianta de kit de blindaj destinat FMTV, aceasta fiind cunoscuta drept LSAC si, foarte probabil, s-au produs pana astazi 3890 de kit-uri. Ei bine, aceste kit-uri de blindaj au fost proiectate de catre US Army Tank-Automotive Research, Development and Engineering Center/US TARDEC, primele 35 de unitati fiind produse aici –Warren/Michigan (infiintat in 1946. Foarte probabil, cercetarile au debutat in ianuarie 1996 in cadrul programului Tactical Wheeled Vehicle Crew Protection Kits). In martie 2003 datorita faptului ca TARDEC n-avea posibilitate de productie extinsa, US Army a selectat doua companii, Radian Inc (Alexandria/Virginia) si Steward&Stevenson Inc (pentru FMTV si vehicule din familia camioanelor M-939/5 tone/6×6 –varianta cu cabina blindata M-923A1/AC –Armored Cab. Din 2005, aceasta companie a fost achizitionata de catre Armor Holdings Inc). In februarie 2004, Radian Inc primeste un contract in vederea realizarii a 270 de kit-uri de blindaj, acestea fiind cunoscute drept Radian Armor Crew Kit/RACK. Steward&Stevenson produc si ei acest kit de blindaj cabina sub numele de Low Signature Armored Cab/LSAC, acesta fiind modificat sa reziste la DEI din octombrie 2004 pe baza experientei US Army in Irak (primul contract de modificare s-a ridicat la 385 de kit-uri LSAC).
Se stie ca o prima cerinta pentru 1150 kit-uri LSAC destinate FMTV a fost emisa in noiembrie 2003, numarul acestora urmand a ajunge la 3337 pana in septembrie 2005 (planificate). Insa pana in septembrie 2005 doar 3053 de kit-uri RACK si LSAC au fost montate pe platforme, cu 324 mai putine decat cantitatea necesara estimata initial (3337 kit-uri). Foarte probabil, un kit LSAC costa in decembrie 2005 suma de 51.603$ insa sursele sunt ambigue, unele vehiculand o suma mai mica, 45.271$ (eeee, diferenta de 6322$ per kit nu e tocmai insignifianta!). Oricum, oficial, pe 24 iulie 2008, BAE primeste din partea US Army suma de 71 milioane de dolari pentru kit-uri LSAC destinate FMTV, la acea data peste 48.000 de camioane din familia FMTV aflandu-se in dotarea armatei americane. In martie 2007, presedintele BAE de atunci, Chris Chambers declara unei publicatii cu tematica militara, citez: “Cabinele LSAC au avut mare succes protejand militarii nostri in lupta, si asta fara a afecta performantele vehiculului”. Conform BAE SUA, un kit LSAC se monteaza pe cabina standard a FMTV in doar 8 ore, asigurand protectie la proiectile de 7,62 mm, schije de artilerie/mortier/mine de teren sau dispozitive DEI. Exista varianta 2 a LSAC numita B-Kit dezvoltata in 2006 in cadrul programului Long-Term Armor Strategy/LTAS, foarte probabil acesta fiind kit-ul LSAC modificat de catre Steward&Stevenson Inc sa reziste la DEI. Acesta echipeaza cu certitudine M-1220 Caiman/6×6 MRAP/podea in V –deriva din FMTV si Caiman Light/4×4 MRAP/podea in V –deriva din LMTV.
HIMARS are cabina blindata cunoscuta drept LSAC-H, vehicule operate de US Army si US Marines, fiind vazute pentru prima data in Irak –cabina rezista si la grenade reactive/RPG. HIMARS a intrat in productie in iunie 2005, initial fara cabina blindata. Din cate se cunoaste, US Army intentiona sa cumpere 450 de lansatoare/21 batalioane/21 lansatoare per batalion, iar US Marines, 40 de lansatoare/2 batalioane/20 de lansatoare per batalion. Platformele lansatoarelor sunt M-1140 A1/A1R din familia FMTV. Dar haideti sa vedem cum s-a nascut FMTV…
Ei bine, FMTV are doua ramuri distincte numite Light Medium Tactical Vehicle/LMTV-4×4 si Medium Tactical Vehicle/MTV-6×6, si deriva din camionul Steyr 12M18/4×4 produs de catre compania Steyr-Daimler-Puch/SDP (Steyr-Austria), platforma fiind substantial modificata pentru a satisface cerintele US Army (cel putin 50% din componente fiind fabricate in SUA astazi).
SDP a fost fondata in 1864 sub numele de Josef und Franz Werndl and Company, producand pusti pentru Kaiserlich-Konigliche Armee/Armata Imperiala-Regala, din 1867, Landstreitkrafte Osterreich-Ungarns/Armata Austro-Ungara (mdaaa, terciul ala de Dubla Monarhie, apogeul istoric al Ungariei. Daaa…si la care inca viseaza unii din Buda si Har-Cov -ungurica mare. “Mare” n-o sa mai fie in veci! Nici n-a fost vreodata…). Primul lor automobil a aparut in 1920 fiind proiectat de catre Hans Ledwinka, Steyr Type II “12/40”, 6 cilindri. Pinzgauer 4×4/6×6 a fost o mare realizare, un vehicul tot-teren exceptional, bun la toate (din tot Pactul de la Varsovia, iugoslavii au fost singurii care l-au avut in dotare in ambele variante, 3975 de exemplare!!!). In 2003, divizia produse militare a SDP numita Steyr-Daimler-Puch Spezialfahrzeug GmbH/SSF a fost vanduta companiei General Dynamics/SUA.
Steyr 12M18 produs intre 1986-2003 a fost un vehicul 4×4 reusit, capacitate de incarcare 5,20 tone/18 soldati complet echipati/177 CP (asta e alt articol). M-1078 LMTV deriva din Steyr 12M18 si a fost dezvoltat de catre companiile Steyr si Steward&Stevenson Inc pentru US Army, platforma fiind substantial modificata, intrand in serviciu din 1996.
Povestea sa incepe la inceputul anilor *80/sec.XX cand US Army intentiona sa inlocuiasca flota existenta imbatranita de camioane punand accent pe fiabilitate, eficienta si costuri de exploatare reduse. Concret si pe scurt, in 1983, US Army Training and Doctrine Command/TRADOC emite o cerinta pentru Medium Tactical Truck/MTT/Camion Tactic Mediu ce urma a inlocui in serviciu vechile camioane de 2,50 tone, AM General M-35/6×6 (in serviciul US Army din 1949). Insa in iulie 1984, in urma unui studiu de fezabilitate facut de expertii TRADOC, s-a ajuns la concluzia ca ar fi oportuna si inlocuirea camioanelor de 5 tone odata cu cele de 2,50 tone, pentru costuri reduse trebuind sa existe comonalitate intre acestea, fiind avute in vedere si modelele M-809/5 tone/6×6 (in serviciul US Army din 1970) si M-939/5 tone/6×6 (in serviciul US Army din 1982). Astfel, in octombrie 1984, US Army demareaza programul FMTV lansand cererea de propunere (Request For Proposals/RFP) pentru camioane de 2,50 si 5 tone la inceputul lui 1988, vizand achizitia a aproximativ 120.000 de platforme 4×4/6×6 pe parcursul unui contract intins pe 5 ani.
PROTOTIP STEWARD&STEVENSON
Au existat propuneri din partea mai multor producatori selectia durand mai multe luni. Intr-un final, in octombrie 1988, US Army TRADOC atribuie trei contracte in vederea realizarii a cate 15 prototipuri FMTV (camioane)+5 semi-trailere (cap tractor)+semi-remorci (M-1095) companiilor Stewart&Stevenson, Tactical Truck Corporation/TTC (la acea vreme un joint venture, 50/50% , intre General Motors Military Vehicles si BMY Divizia Vehicule pe Roti din cadrul HARSCO Corporation) si Teledyne Continental Motors Inc, vehiculele prototip trebuind sa fie finalizate pana cel tarziu in ianuarie 1991, evaluarea acestora urmand a dura 6 luni, castigatorul fiind anuntat in octombrie 1991 (surse independente sustin ca contractul a fost atribuit mult mai tarziu, in ianuarie 1990, testarea prototipurilor debutand in decembrie, acelasi an). Ca fapt divers, General Motors/GM producea pentru US Army vehicule din gama Commercial Utility Cargo Vehicles/CUCV inca din anii *70, acestea fiind la baza vehicule civile 4×4, iar Teledyne Continental Motors Inc participase la competitia pentru HMMWY (prototip XR-311). In sfarsit, prototipurile celor trei companii au fost testate la Fort Steward/Georgia, castigatoare fiind desemnata compania Stewart&Stevenson in octombrie 1991, prototipul acesteia bazandu-se, asa cum mentionam anterior, pe camionul austriac Steyr 12M18/12M18 Antriebstechnik (exista surse care sustin ca, de fapt, Stewart&Stevenson/S&S a venit cu 15 prototipuri, toate fiind asamblate in Austria dar cu componente esentiale americane –motor diesel Caterpillar, transmisie automata Allison, sasiu si punti spate Meritor, doar cabina fiind cea de pe Steyr 12M18. E foarte probabil sa fie asa, prototipul S&S fiind cu siguranta asamblat in Austria, incert fiind doar numarul acestora).
FMTV A1R
Drept urmare, Stewart&Stevenson primeste contractul pe 5 ani si 1,20 miliarde de dolari pentru 10.343 de camioane, primele FMTV ajungand la US Army in ianuarie 1996. In octombrie 1998 primesc cel de-al doilea contract, 8000 de camioane+1500 semitrailere+semiremorci pentru 1,40 miliarde de dolari. Se stie ca in perioada septembrie 1999-octombrie 2004, US Army a primit 11.491 de camioane si 2292 semi-trailere. FMTV a fost fabricat de catre aceasta companie in perioada 1996-2006, ulterior fiind inghitita de catre Armor Holdings care a continuat sa le produca pana in 2007 cand sunt, la randul lor, cumparati de catre BAE Systems Platforms&Services. Din 2011-2012, FMTV sunt produse de catre Oshkosh Truck/Ohkosh Corporation. Comonalitatea intre LMTV si MTV e, conform Oshkosh, de peste 90%, ceea ce e absolut remarcabil (cabina, motor, roti, suspensia fata, osiile, etc)! Exista astazi doua variante MTV numite A1 (produs de Stewart&Stevenson, model aparut in septembrie 1999) si A1R (R-Rebuy. Mai e cunoscut drept A1 Competitive Rebuy. Acesta e produs de Oshkosh in urma unei licitatii castigata in aprilie 2003. Oshkosh a livrat pana in februarie 2019 cel putin 38.100 de FMTV in mai multe variante).
M-1078 LMTV
Primul vehicul din gama LMTV a fost vehiculul de transport M-1078 avand urmatoarele caracteristici: LMTV, 4×4, aparut in 1996; echipaj 2 in cabina, initial neblindata. Exista si variante cu cabina blindata LSAC (majoritare) si cabina RACK (numar redus. Au fost vazute in Irak); greutate gol 7,31-7,48 tone; sarcina cargo 2,27 tone; lungime 6,40 m; latime 2,43 m; inaltime 2,84 m. Cu turela deasupra cabinei 3,18 m; motor Caterpillar 3115 ATAAC, turbodiesel, 6,60 L, 225/250 CP. Motorul mai e cunoscut drept Caterpillar C6; transmisie automata; viteza maxima pe sosea 94 kmh; autonomie pe sosea 645 km; urca rampe de 60◦; trece pante laterale de 30◦; trece obstacole verticale de 40 cm; trece santuri de 50 cm latime; trece vaduri adanci de 90 cm; sistem de umflare a rotilor in mers CTIS; are mai multe variante –transport trupe si marfa, cap tractor, port-container, gunoiera, furgon. Totusi, in cadrul familiei LMTV sunt majoritare vehiculele M-1083 avand urmatoarele caracteristici: MTV, 6×6, aparut in 1996; echipaj 3 in cabina, initial neblindata. Exista si variante cu cabina blindata LSAC (majoritare) si cabina RACK (numar redus. Au fost vazute in Irak); greutate gol 8,71 tone; sarcina cargo 4,53 tone; lungime 6,93 m; latime 2,40 m; inaltime 3,18 m; motor Caterpillar 3115/3126 ATAAC, turbodiesel, 6,60 L, 225/290 CP. Exista si motorizare Caterpillar C7/330 CP; transmisie automata; viteza maxima pe sosea 89 kmh; autonomie pe sosea 480-500 km; urca rampe de 60◦; trece pante laterale de 30◦; trece obstacole verticale de 50 cm; trece santuri de 60 cm latime; trece vaduri adanci de 90 cm; sistem de umflare a rotilor in mers CTIS; are mai multe variante –transport trupe si marfa/M-1085-1086, cap tractor/M-1088, port-container/M-1093, gunoiera/M-1090, furgon, wrecker/M-1089/1999, cisterna combustibil sau apa/M-1091/5678 L.
M-1083 MTV
Ei bine, M-1140 A1/A1R e platforma alocata M-142 HIMARS avand urmatoarele caracteristici: 6×6, aparut in 2005. Platforma de transport e produsa de Oshkosh iar lansatorul de LM; echipaj 3 in cabina, initial neblindata. Astazi are cabina blindata LSAC; greutate totala 10,88 tone; lungime 5,04 m; latime 2,16 m; inaltime 2,25 m; motor Caterpillar 3135 ATAAC, turbodiesel, 6,60 L, 290 CP. Exista si motorizare Caterpillar C7/330 CP/7,2 L/6 cilindri; racit cu apa; transmisie automata Allison 3700SP, 7 viteze; viteza maxima pe sosea 85 kmh; autonomie pe sosea 480-500 km; rezervor de combustibil de 212 L; urca rampe de 60◦; trece pante laterale de 30◦; trece obstacole verticale de 50 cm; trece santuri de 1m latime; trece vaduri adanci de 90 cm; sistem de umflare a rotilor in mers CTIS; lansatorul poate duce un container cu 6 rachete calibrul 227 mm sau un container cu o racheta calibrul 610 mm (ATACMS), munitia fiind aceeasi cu cea utilizata de M-270A1. HIMARS e gata de tragere in mai putin de 20 de secunde de la alarmare, o salva completa de 6 rachete calibrul 227 mm fiind trasa in maxim 45 de secunde.
M-1078&CABINA RACK
Prima unitate US Army dotata cu M-142 HIMARS a fost Brigada 18 Artilerie de Camp din cadrul Diviziei 18 Aeropurtate/Fort Bragg, Carolina de Nord (au doua batalioane de HIMARS la Regimentul 321 Artilerie de Camp si Regimentul 27 Artilerie de Camp). Astazi, US Army are 3 Brigazi de HIMARS (17, 18 si 24. Se stie ca pana in septembrie 2011, LM livrase 400 de exemplare M-142 HIMARS catre US Army), Garda Nationala are 7 Regimente iar US Marines 2 batalioane –Batalionul 5 HIMARS in cadrul Regimentului 11 Marina (4 baterii, Bateria Q/Quebec, Bateria R/Romeo, Bateria S/Sierra si Bateria T/Tango. Au fost in Irak/2003 si Afganistan/2010-2014) si Regimentului 14 Infanterie Marina (Batalionul 2 HIMARS, cartier general Grand Prairie/Texas avand 3 baterii –Bateria D/Delta –El Paso, Texas; Bateria F/Fox –Oklahoma City, Oklahoma; Bateria K/Kilo –Huntsville, Alabama. Au fost in Irak si Afganistan, 1990, 1991, 2001, 2003, 2004). Foarte probabil, US Marines a cumparat 40 de lansatoare HIMARS in 2002, insa in martie 2018 a aparut in presa informatia ca detin 9 baterii, fiecare avand cate 6 instalatii/masini de lupta. Cert e faptul ca US Marines a crescut cheltuielile cu HIMARS, de la 68 de milioane de dolari in 2017, la 134 milioane de dolari in 2018, o crestere substantiala de 66 milioane de dolari. Intelegem fiecare ce putem! Ba chiar luau in considerare in 2019 adaptarea rachetei antinava Raytheon Naval Strike Missiles/NSM pentru HIMARS –racheta a aparut in 2012, raza maxima de actiune 185 km, subsonica -0,9 M, ogiva HE-Frag de 125 kg, greutate totala 407-410 kg, lungime 3,95 m, GPS-INS. Numa’ buna, potrivita HIMARS-ului! Heeeiii, alooo, MApN-ule, ia cascati ochii, poate va faceti si cu bateriile de coasta!
M-1078& CABINA LSAC
HIMARS -CABINA NEBLINDATA
Ei bine, prima baterie de M-142 HIMARS din dotarea Armatei Romane, 18 instalatii/masini de lupta, va ajunge la Batalionul 96 LAROM “Mircea Voievod”din Ploiesti, unitatea facand parte din Brigada 8 LAROM “Alexandru Ioan Cuza” cu sediul in Focsani (se preconizeaza ca in 2021, unitatea sa fie operationala. Pentru aceste prime 18 unitati, conform LM, Romania a platit 218 milioane de dolari. Tot conform LM, data finalizarii e 30 decembrie 2020. Asta inseamna ca e putin probabil sa vedem M-142 HIMARS cu cocarde tricolore pe 1 Decembrie, zic eu, dar sper sa ma insel! Chiar vreau sa ma insel! Ale noastre, conform Departamentului pentru Armamente din cadrul MApN, vor avea statii radio Harris). Contractul pentru 3 baterii HIMARS/54 lansatoare fiind semnat in februarie 2018 si se ridica la 1,50 miliarde de dolari (toate hangaralele) –pentru o instalatie/masina de lupta HIMARS am platit/platim 5,10 milioane de dolari (275,40 milioane de dolari in total). Da, HIMARS e super ok, US Army fiind extrem de multumiti de el, in ianuarie 2016 anuntand oficial ca sistemul a acumulat 1 milion de ore operationale, rata disponibilitatii fiind de 99%! Uauuu, daca-i asa! Oricum, HIMARS ramane in uz pana dupa anul 2050 fiind avut in vedere pentru modernizare. Asa, ca fapt divers, HIMARS-urile noastre, conform unei surse independente americane, sunt in lucru la fabrica LM din Camden/Arkansas, locul de nastere al tuturor exemplarelor produse. Sa ne fie cu noroc, zic eu!
Va urma.
WW
SURSE DATE SI POZE: Wikipedia, Enciclopedia Libera, Internet.
https://nationalinterest.org › blog › the-ultimate-c…
https://theamericans.fandom.com › wiki › Stealth…
www.thisdayinaviation.com › tag › nell
www.spectroom.com › 1022705295-t40-whi…
www.militaryfactory.com › armor › detail
nationalinterest.org › blog › buzz › steel-rain-…
www.darpa.mil › About Us
fas.org › man › dod-101 › sys › land › atacm…
www.forecastinternational.com › disp_pdf
www.hdtglobal.com › product › m13a1-filter…
www.military-today.com › Trucks
www.fundinguniverse.com › company-histories
itstillruns.com › Engines oshkoshdefense.com › vehicles › m985a4-car…
missilethreat.csis.org › missile › atacms
asc.army.mil › web › portfolio-item › atacms
www.defense-aerospace.com › release › mlrs…
www.leberry.fr › bourges-18000 › actualites
www.defenseindustrydaily.com › gbu44-vip…
www.army-guide.com › eng › firm2944
www.bloomberg.com › profile › company
www.fi-aeroweb.com › Defense › HIMARS
www.mindef.gov.sg › web › portal › mindef
defence-blog.com › army › lockheed-martin…