Situatia actuala a mentenatei si a reparatiilor Stabilizatoarelor. Ce a facut Uzina Mecanica Bucuresti si ce au facut responsabilii din structurile Armatei pentru mentinerea in stare de operativitate a tancurilor TR-85 M1
In anul 2009 partenerul francez (devenit SAGEM si facand parte din grupul industrial francez SAFRAN) a anuntat in scris ca Stabilizatorul cu actionare electrica al tancului francez LECLERC si stabilizatorul derivat din acesta SAE-85 care echipeaza TR-85 M1, se scoate din fabricatie, si ca atare recomanda Armatei Romane sa comande loturi de reparatii si, in plus, propune negocierea cu partenerii francezi (in special cu Kollmorgen-Artus) pentru ca partea romana sa intre in posesia pregatirii de fabricatie dezvoltata special pentru proiectul romanesc. Partea romana nu a raspuns in niciun fel, contractul intre parti finalizandu-se fara alte obligatii postvanzare.
In 2010 Armata Romana initiaza, negociaza si semneaza un Acord Cadru cu Uzina Mecanica Bucuresti pentru reparatii si mentenanta pentru TR-85 M1,care prevede pentru Stabilizatorul SAE-85 doar interventii pentru identificarea blocurilor electronice defecte (un SAE are in compunere aprox.16 blocuri) si inlocuirea acestora cu blocuri din lotul de rezerva. Astfel ca pana in 2013 majoritatea blocurilor electronice din lotul de rezerva erau deja utilizate, ba mai mult, unele sortimente erau defecte si pe tancurile din dotare.
In 2013, ca urmare a situatiei financiare dezastruoase a Uzinei Mecanice Bucuresti, este numit ca director general domnul Gheorghe IOANA, fost director general adjunct in CN ROMARM, fost consilier al Secretarului de Stat pentru Industria de Aparare, care dovedise autoritate, eficienta, initiativa si buna organizare in Ministerul Economiei si in CN ROMARM.
Gheorghe IOANA imbunatateste rapid relatiile de colaborare cu structurile MapN, atat in domeniul noilor proiecte (TR-85 M2-varianta actualizata de modernizare, proiect pentru un tanc nou, revitalizarea tancurilor T-72 aflate in custodia UMB de multi ani, DUSTER militar, mentenata pentru GEPARD, mentenanta pentru TR-85 standard si altele) cat si in ceea ce priveste prestatiile pentru mentenanta si reparatiile aferente TR-85 M1 aflate in exploatare. Prima actiune in acest sens a fost verificarea la unitatea militara din Galati, pe cheltuiala UMB, a tuturor TR-85 M1 pentru sistemele: SAE-85, SCF Ciclop, AONP-I, SAILR, camere termale si generatoare electrice. Aceasta actiune s-a facut cu acceptul Statului Major al Fortelor Terestre iar rezultatul (destul de ingrijorator, doar un produs avea toate sistemele complet functionate) a fost adus la cunostiinta tuturor structurilor decidente din cadrul MApN (Statul Major General, Statul Major al Fortelor Terestre, Departamentul pentru Armamente, Unitaea Militara care are tancurile in exploatare).
Urmarea a fost ca Uzina Mecanica Bucuresti a fost autorizata sa sorteze un numar de 14 produse care sa parcurga operatiuni contractuale de mentananta uzinala, produse destinate sa participe la o aplicatie NATO intertari, in poligoanele din Germania, in primavara anului 2014. Se parea ca MApN a luat in serios situatia tehnica a echipamentelor care echipeaza TR-85 M1, dar suma alocata pentru verificari, constatari, reparatii, mentenanta, nu acoperea decat partial prestatiile necesare pentru ca cele 14 produse sa fie complet functionale si cu un aspect corespunzator.
Directorul general Gheorghe IOANA a prezentat situatia cu necesarul financiar care sa acopere nevoile de interventie si de reparatii pentru cele 14 produse, a decis interventii unitare pentru partea de mobilitate, siguranta deplasarii, ergonomie si aspect si a solicitat Ministerului Economiei initierea unei Hotarari de Guvern prin care sa se suplimenteze fondurile alocate acestei actiuni externe de mare importanta (pentru prima data tancurile romanesti ieseau din tara si urmau sa actioneze cu alte forte NATO). Ministerul Economiei a initiat Hotararea de Guvern care, surprinzator, a fost rejectata de reprezentantii MApN (!). Informatii colaterale („din piata”) confirmau ca tancurile trebuiau aduse in Uzina producatoare pentru reparatii si mentenanta, avand alocata o suma minimala insuficienta, operatiune care sa justifice iminenta comportare dezastruoasa in poligoanele germane, aceasta conducand la decizia importului imediat de tehnica blindata „second-hand”de la aliatii NATO care, in urma tratatelor internationale, au excedent.
Dar Gheorghe IOANA a decis constatari uzinale si interventii tehnice „ca la carte” pentru cele 14 tancuri, astfel ca un produs a ramas in Uzina avand teava de tun fisurata, toate celelalte au fost pregatite unitar din punct de vedere ergonomic (al aspectului), toate au fost aduse in parametrii privind mobilitatea si securitatea deplasarii (agregate, frane, senile, galeti, suspensii), toate sistemele au fost verificate si, partial reparate. S-a constatat ca 8 stabilizatoare nu pot fi aduse in parametrii prin utilizarea blocurilor de rezerva, pentru ca nu mai existau cateva sortimente de blocuri functionale. Uzina Mecanica Bucuresti a instiintat decidentii din MApN (SMFT-comandantul, adica actualul Sef al SMG, generalul CIUCA dar si alte cateva directii din SMFT, Departamentul pentru Armamente, ROMTEHNICA) atentionand ca este necesar ca MApN sa reia contactul cu firma SAGEM, sa initieze o relatie oficiala (contractuala) prin care SAGEM sa solutioneza reparatia celor 8 stabilizatoare, UMB prestand toate activitatile conexe (constatari, demontari, transport, integrare pe produs, teste, acceptanta).
MApN nu a contactat partenerul extern. Uzina Mecanica Bucuresti a contactat atunci direct firma SAGEM, solicitandu-i sprijin. Aceasta dupa ce a solicitat plata deplasarii si a constatarilor directe (plata refuzata de UMB iar francezii au acceptat, in final, sa-si suporte deplasarea), a trimis in Romania 2 reprezentanti (seful departamentului mentenanta si servicii postvanzare si un sef de colectiv tehnic), numai dupa ce UMB a luat acceptul ca reprezentanti ai MApN si ai Romtehnicii vor discuta viitorul relatiilor tehnico-comerciale.
Dupa discutiile tehnice privind defectele celor 8 stabilizatoare purtate la sediul UMB, a urmat intalnirea la sediul ROMTEHNICA, la care au participat reprezentanti ai SMFT, Romtehnica, CN ROMARM, UMB. Reprezentantii francezi au prezentat oferta pentru reparatii (in scris si pe suport electronic), reprezentantii MApN promitind ca vor formula un punct de vedere si vor transmite, prin operatorul Romtehnica, un set de propuneri pentru cooperarea viitoare. MApN nu a formulat niciodata un punct de vedere si nu a mai contactat SAGEM. Ulterior SAGEM a comunicat cu UMB (pentru problemele tehnice – tipurile de defect, aplicarea unor proceduri de verificare) si cu Romtehnica, careia i-a solicitat un punct de vedere, retransmitand, de mai multe ori, oferte complete (inclusiv pentru mentenanta pe 4 ani din noul Acord Cadru de reparatii si mentenanta care se negogia intre UMB si MApN, pentru perioada 2014-2018).
In acest nou Acord Cadru reprezentantii unitatii militare negociatoare (din garnizoana Roman), desi aveau cunostiinta si au fost informati despre toate aspectele tehnice, juridice si comerciale privind reparatiile SAE-85, au insistat sa negocieze cu UMB (ca producator si integrator al tuturor sistemelor de pe TR-85 M1) si reparatiile pentru SAE-85, timpul fiind un element de presiune pentru incheierea si semnarea Acordului Cadru. SAGEM a detaliat oferta, in mai multe etape, trimitand-o catre Romtehnica si UMB, a mai deplasat inca o data seful departamentul mentenanta la Bucuresti pentru discutii tehnice pe blocuri (cu UMB) si comerciale (cu Romtehnica), pentru a ajunge la semnarea unui contract cadru de reparatii si mentenanta pe 4 ani pentru SAE-85, generatoare electrice, camere termale, periscoape sef de tanc, instalatii stins incendiu. MApN (SMFT) desi a fost instiintat nu a luat nicio decizie. Noul Acord Cadru, sub presiunea timpului, s-a negociat si s-a semnat intre MApN si UMB incluzand si pozitii pentru reparatii ale SAE-85 (stabilizator, motorizare, calculator TBKS), ale camerelor termale (ALIS si MATISE), generatoare electrice (prin inlocuire) si electronica instalatiilor de stins incendiu. Sumele negociate au fost net inferioare fata de propunerile SAGEM, termenele fiind de max. 90 de zile (francezii avand propuneri de 6-18 luni), termene impuse de MApN in absolut toate contractele subsecvente de reparatii. UMB sperase in incheierea unui contract cu SAGEM iar aprecierea valorilor pentru reparatii (inspectie, demontare, reparatii, verificare, integrare, testare, predare la receptie) au tinut seama si de valoarea de achizitie initiala si de reglementarile legale privind procentul din valoare pentru reparatii medii/capitale.
Intre timp cele 13 tancuri TR-85 M1, reparate in Uzina Mecanica Bucuresti, au participat la aplicatiile din Germania cu rezultate excelente, apreciate de partenerii americani, care au propus chiar o permanentizare a unui numar de tancuri TR-85 M1 in poligoanele germane, pentru aplicatii si instruire in comun. Generalul Ciuca a confirmat aceste aprecieri (document).
Urmarea si a acestei activitati de succes, MApN incheie cu UMB un contract subsecvent, in sept 2014, aferent noului Acord Cadru, pentru 16 tancuri, fara a avea finantarea asigurata, dar cu termen de livrare luna noiembrie(!), si avand ca pozitii (printre multe altele destul de complexe si de complicate, ca motoare, hidrotransmisii) si 15 sisteme SAE-85 si 2 camere termale care au facut parte din furnitura SAGEM. UMB s-a trezit in situatia de a putea valorifica priceperea si experienta in cadrul unui contract mare, dar fara ca acesta sa fie cert finantat, sa nu aibe resurse financiare pentru demararea activitatilor, sa aibe presiunea de-a dreptul imorala si atehnica a termenului de finalizare si sa nu aibe alaturi, pentru diverse sisteme mari si importante (hidrotransmisii, SAE-85, agregate, camere termale, si altele), proiectantii si producatorii initiali. Si totusi directorul general Gheorghe IOANA si-a asumat riscul demararii activitatilor de reparatii si mentenanta, convingand o banca romaneasca (CEC bank) sa acorde un credit de productie de 7 milioane ron si solicitand colaborari cu firme romanesti pentru problemele tehnice pentru care UMB nu avea competente.
Mai multe firme romanesti, de stat si private, au refuzat sa participe, impreuna cu UMB, la reparatiile pentru SAE-85 si pentru camerele termale. Firma care a acceptat a fost OPTOTECHNOLOGIES care mai derulase contracte asemanatoare cu Politia de Frontiera (camere termale) si cu CN ROMARM (telemetre cu laseri repetitivi, camere termale), avand certificare OMCAS si autorizare ANCEX, fiind in evidenta Ministerului Economiei ca operator economic roman din sectorul industriei de aparare. Dar ceea ce a fost determinant a fost personalul angajat, care este reprezentat de ingineri specialisti cu competente in domeniu, fiind candva angajati ai unor companii de stat care prestau activitati in domeniul echipamentelor opto-electronice si de automatizari in domeniul militar (IFTAR DSL, Electromagnetrica, IOT Timisoara). Cativa dintre angajati au fost printre primii ingineri din Electromagnetica participanti la proiectarea si integrarea SAE-85 si a SCF Ciclop-M. In incinta UMB s-a construit un stand de verificare si testare SAE-85 si s-au amenajat posturile de lucru pentru reparatii blocuri. Receptiile stabilizatoarelor ca sistem integrat s-au efectuat pe standul de verificare de catre inspectia calitatii a UMB si de catre reprezentantii militari (e adevarat ca aceasta receptie a constituit o noutate pentru acestia dar buna functionare, dupa reparatii, conform procedurii scrisa de francezi a constituit o dovada de necontestat a reparatiilor). Integrarea pe turele (conform altei proceduri) si receptia finala pe produs au fost activitati demonstrate fata de receptionerii militari si fata de membrii echipajelor de exploatare. In final toate cele 16 stabilizatoare au parcurs etapele de reparatii, testare si reintegrare si in plus, fara plata suplimentara, si alte blocuri electronice ale SAE-85 din lotul de reparatii, defecte fiind, au fost reparate.
Se poate stabili cert ca acest efort pentru acceptarea reparatiilor SAE-85, cu rezultatele concrete, autorizate de reprezentantii militari si de membrii echipajelor de exploatare, reprezinta COMPETENTA si IMPLICARE. Care este valoarea la care se pot evalua acestea ? Oare valoarea negociata in Contractul Cadru este acceptabila si legala? Sau suma valorilor propuse de SAGEM este cea legala si trebuia acceptata si platita de MApN? Diferenta valorii negociate cu UMB este de cel putin 5-6 ori mai mica, iar termenul a fost pe deplin respectat. Dar, dupa ce s-au vazut cu stabilizatoarele reparate si receptionate, reprezentanti ai MApN (nespecialisti in sisteme opto-electronice si de automatizari), doresc sa li se demonstreze in amanunt (de ce oare, caci partenerilor straini nu li s-a cerut nici macar ceea ce era obligatoriu in contract si bine platit, cum ar fi soft-ul sursa pentru calculatorul de stabilizare) activitatea inginereasca pe care tot militari decidenti, altadata, au anulat-o (transfer de fabricatie si de documentatii) pentru motive obscure (avantaje personale directe si PROSTIE sau necunoastere), actiune care se incadreaza si se dovedeste abia acum ca a fost TRADAREA INTERESELOR ARMATEI ROMANE. In plus modul in care MApN in general (dar de fapt decidenti cu functii de raspundere si de comanda, cu grade dintre cele mai mari sau destul de mari) a tratat atentionarile repetate ale UMB (ale producatorului de tanc) privind lipsa de continuitate a raporturilor tehnico-comerciale ale MApN cu furnizorul SAGEM, reprezinta exact trinomul din titlu: PROSTIE, HOTIE, MINCIUNA. Si constatam, cu regret, ca MApN persista in aceasta atitudine de eliminare a industriasilor romani, de ascundere a adevarurilor privind starea tehnicii din dotare, netinand seama de conditiile contractuale in favoarea partii romane, fara compensatii (desi exista legea OFF-SET-ului).
Si parca pentru a sustine ceea ce am demonstrat mai sus, s-a gasit in SMFT un „instelat” care pretinde ca poate face reparatiile si mentenanta intr-o baza militara al carui sef a fost (care pana acum nu a prestat decat vopsitorie si ceva reparatii de tapiterie). In consecinta face eforturi sa anuleze ACORDUL CADRU pe 4 ani cu UMB (producatorul care detine pentru tanc, ca producator si integrator, documentatii si tehnologie) ordonand sa nu se mai contracteze cu UMB activitatile stipulate in Acord. Mai mult a facut oferte de angajare si a angajat la baza de reparatii aprox. 10 muncitori calificati din UMB. E adevarat ca rezolva in acest fel operatiuni mecanice aferente sasiului dar nu rezolva mai nimic din ceea ce reprezinta sistemele si nici operatiuni complexe care necesita proceduri, bancuri si scule specializate. Aceasta HOTIE si PROSTIE greveaza interesele Armatei Romane. Se contribuie la devalizarea producatorului pentru o improvizatie fara fundament tehnic si tehnologic si fara viitor!!
Dovada cea mai evidenta ca militari cu grade si functii chiar saboteaza industria romaneasca, din PROSTIE in prinul rand, dar, la o analiza corecta, se constata ca si din HOTIE, este faptul ca d-na general Floarea SERBAN (ce mari merite o fi avut, in afara de un traseu de ofiter instructor pentru studente!) a ajuns director general al CN ROMARM, neavand niciun fel de pregatire si experienta de specialitate (diploma de jurist este un paleativ la cariera), ajutata evident de un grup de generali rezervisti (cu aceleasi mari merite ca si d-na), desi era judecata intr-un proces penal si era obligata sa restituie Armatei Romane o suma de peste 140 000 ron pentru o locuinta insusita ilegal. In postura de director general, in loc sa stabileasca relatii de cooperare cu Armata, a tensionat relatiile cu SMFT in dauna intereselor filialelor CN ROMARM, iar pentru UMB, pentru care directorul general Gheorghe IOANA reusise sa castige increderea SMFT si incepuse sa promoveze o politica de cooperare pentru dezvoltarea unor proiecte (TR-85 M2, tanc nou, mentenanta pentru TR-85 standard, DUSTER militarizat, cooperare cu RENAULT TRUCK DEFENSE pentru asamblare camioane militare, etc), d-na Floarea SERBAN a impus Consiliului de Administratie sa nu mai prelungeasca contractul de mandat al d-lui Gheorghe IOANA, desi rezultatele pentru UMB, in perioada de 2 ani ai mandatului, au fost EXCEPTIONALE. In acest context SMFT a agresat UMB incepand sa-i transfere specialistii si sa forteze anularea Acordului Cadru.
Ulterior (in 2016) a ajuns director general la CN ROMARM un alt general controversat (protagonistul celebrului caz CIOROGARLA), generalul in rezerva CROITORU, lipsit de experienta si pregatire in domeniul industrial si managerial aferent sectorului productiv (ce fel de tehnocrat este ?!?). Oare cum o fi obtinut aviz ORNISS avand de justificat povestea cu armele de la Ciorogarla?! Intre timp Uzina Mecanica Bucuresti este in pragul falimentului (e normal, are o suprafata de 10 hectare, este in Bucuresti la Poarta 4 Faur, terenul are utilitati, deja s-au construit blocuri de locuinte noi in fosta zona de protectie), si, datorita militarilor (asa cum am prezentat), industria autohtona va pierde si capacitatea de a mai fabrica tancuri, exact in aceasta perioada cu controversate situatii geo-politice. Acest film a mai rulat in Romania si inainte de a doua conflagratie mondiala.
Este hilar sa vezi la unul dintre posturile de televiziune efortul lingvistic si de prezentare (complet de „casa pionierilor”) facut de cativa decidenti ai SMFT, in prezentarea „capabilitatilor”bazei de reparatii completata cu personal fost angajat la UMB. Se prezinta „vopsirea”ca fiind o mare operatie de mentenanta iar interventiile la motoare ca fiind suprema actiune care asigura eficienta masinii de lupta, evitand, din PROSTIE sau MINCIUNA, sa constientizeze ca aceasta arma (tancul) are rol de interventie directa si eficienta in lupta si aceste caracteristici au nevoie de sistemele opto-electronice si de automatizari pe care cei cativa montatori si mecanici nu le pot solutiona. Doar abordarea industriala inginereasca mai poate solutiona aceste reparatii si mentenanta.
Sigur ca unii dintre cei care se simt vizati in vreun fel de acest articol vor dori dovezi, ca atitudine de „a goni musca de pe caciula”. Asa ca va informam ca pentru ceea ce este scris in acest articol exista suficiente documente care sa sustina si sa dovedeasca mai mult decat afirmatiile facute, iar in plus, va instiintam ca vom continua devoalarea si a altor „vrajitorii”in ale achizitiilor Armatei Romane.
Suntem constienti de impactul mediatic si de opozitia activa a celor implicati. Nu ar fi prima data, dar s-ar putea ca acum sa fie momentul in care societatea si statul de drept sa reactioneze.
PS Va rog sa remarcati ca in spatele „eforturilor” MApN de a-si intretine singur tehnica de lupta nu se afla nimic altceva decat o incercare mascata de a falimenta si ceea ce a mai ramas din industria nationala de aparare. Pe siteul RoMilitary am scris de multe ori despre aceasta asa-zisa „autogospodarire” ca nefiind nimic decat o ultima lovitura pe care o parte din conducerea MApNului o da industriei militare romanesti.
Pe langa faptul ca armata nu are cum sa-si intretina tehnica la un nivel corespunzator, pe langa faptul ca in general nici o armata normala nu face asa ceva, se pierde din vedere faptul ca prin acest sistem se distruge orice sansa pentru dezvoltarea/modernizarea de noi produse militare si ajungem cu cercetarea-dezvoltarea pe zero si cu mana intinsa spre importuri…
GeorgeGMT