FK-3, vehicul de lansare, in Serbia
Pe 9 aprilie sase aeronave de transport chinezesti Y 20 au livrat Belgradului cele trei sisteme antiaeriene FK-3 (varianta de export a HQ-22) comandate de Serbia in aprilie 2019.
FK-3/HQ-22 este un sistem anti-aerian cu raza lunga si poate angaja tinte pana la o distanta de 100km si o altitudine maxima de 27 km. Sistemul este dezvoltat in jurul unui radar de tip PESA (Passive Electronically Scanned Antenna). Lansatoarele au la baza camioane 8×8 cu cate patru rachete per masina.
Conform cu ce sustin chinezii, FK-3 poate duce lupta anti-aeriana cam impotriva la toate cele, de la avioane multirol si bombardiere cu raza lunga, pana la drone, elicoptere, rachete de croaziera etc.
O baterie HQ-22/FK-3 are in componenta un radar si trei masini-lansatoare, fiecare baterie putand angaja simultan pana la sase tinte, dar trebuie tinut cont de faptul ca FK-3 este o varianta mai slabuta a HQ-22, destinata doar exportului.
Si cu aceasta achizitie, sistemul anti-aerian sarbesc si-a cam facut planul, dupa achizitiile anterioare de Buk M1 si M2 din Rusia sau rachetele Mistral 3 din Franta, la care se adauga sase sisteme rusesti Pantsir achizitionate inca din 2020.
Acum, vorbeste lumea, Belgradul ar fi in discutii cu Franta pentru 12 aeronave Rafale sau chiar cu Marea Britanie pentru 12 Eurofighter Typhoon, desi aici lucrurile ar putea deveni sensibile pentru ca sarbii au declarat ca vor conditiona compania castigatoare de livrarea rachetelor aer-aer Meteor, ori asta ar insemna sa dai Meteorul direct pe mana rusilor, cu avionul lansator cu tot.
Belgradul nu a numit efectiv Meteorul dar a sustinut ca se asteapta ca aparatele sa vina cu rachete aer-aer cu o raza de 300km, asadar ce poate sa fie decat Meteor. Ori aici s-ar putea sa apara probleme mai ales daca tinem cont ca Serbia este un aliat de nadejde al Rusiei in Balcani, iar o livrare de Rafale/ET cu Meteor ar putea sa irite anumiti membri NATO/UE aflati prin zona.
Se poate observa cu ochiul liber ca in zona Balcanilor a inceput sa se desfasoare o mini-cursa a inarmarilor, cu Serbia si Ungaria in prim-plan, ambele tari avand programe de dotare ambitioase, poate un pic prea ambitioase fata de teritoriul lor si de situatia lor geopolitica.
Atrage atentia, in primul rand, Ungaria, o tara care la o armata relativ redusa investete masiv in MLI-uri (+200 Lynx), artilerie grea (20 de PzH 2000 + posibila achizitia a obuzierelor HX 3 de 155mm de la Rheinmetall), 12 aparate de antrenament avansat L 39NG din Cehia etc.
Ori in acest context, cam la ce se gandeste Bucurestiul? Ceva obuziere, drone cat mai multe, rachete AT cu raza scurta (netotilor, ati vazut cum se duce lupta anti-tanc in Ucraina? De la ce distante?), MLI-uri poate, tancuri, sistemul SHORAD care nu mai vine, sistemul VSHORAD care nu este nici macar in discutie?
Si apropo de Ungaria, tot respectul pentru modul cum fac ungurii contractele. Ati auzit voi de licitatii, caiete de sarcini, contestatii?! Nu, ungurii sondeaza piata, cauta informatii, se hotaresc si semneaza imediat, iar lucrurile demareaza in tromba.
La noi, in imbecilitatea sa seculara si proverbiala, MApN nu invata nimic din repetatele esecuri in privinta dotarii si tot lanseaza competitii, rezultatul fiind evident: cu rusii aproape de Sulina noi nu avem nave de lupta (tocmai ce am fost informatii ca mai pe la toamna, poate), aviatie, nu avem TAB-uri, MLI-uri moderne, artilerie, nu avem drone. Si cu toate acestea nimeni nu-i scoate pe imbecili din birourile pe care le ocupa, cu suturi in gura.
Si apropo, mai nerozilor de generali, Lynxul unguresc va avea in dotare un sistem activ de protectiv, noi pe Pirahna 5 n-avem nici macar rachete AT. Sesizati diferenta, dragi nerozi?
GeorgeGMT