In timp ce IAR XT si SC au dificultati in a fi acceptate ca si proiecte care sa se concretizeze si in productie sau care sa concureze pe piata externa, cum este cazul ofertarii Poloniei, “Avioane Craiova acumuleaza pierderi reparand cate doua IAR-99 Soim pe an.
Posibila varianta IAR-XT (varianta a proiectului initial) (sursa aici)
Din pacate, gura de oxigen oferita de MAPN cu cele 2 avioane trimise in reparatie si probabil inca 2 sau 4 trimise la anul este clar insuficienta pentru pastrarea competentelor si capacitatii de productie in uzina. Iar situatia se va perpetua atata timp cat se amana decizia de achizitie a multirolului pentru Fortele Aeriene Romane. Si asta in primul rand pentru ca design-ul noii cabine va depinde de cel al avionului multirol iar in al 2-lea rand pentru ca o achizitie insotita de offset, privatizari, parteneriate si infuzie de tehnologie ar putea impulsiona crearea unui avion mult mai performant decat facelift-ul propus azi, cu sanse mult mai mari de export in cazul unui parteneriat cu producatorul de avion multirol.
In plus, in urmatorii ani piata de avioane de antrenament subsonice si supersonice s-ar putea sa cunoasca un anumit reviriment dupa cei 5 ani de dificultati economice, iar un avion romanesc de antrenament si atac usor, cu parteneriatele de rigoare, si lansat in urmatorii 2-3 ani in productie ar putea gasi o nisa foarte profitabila . Si asta fie ca vorbim de un proiect supersonic similar F-20 Tigershark sau KAI T-50, fie ca avem in vedere un avion subsonic-transonic in genul Alenia M346 sau BAE Hawk, eu mizand pe un monomotor cu un concept deosebit, asa cum am incercat sa expun in materialul “Avionul de antrenament romanesc, un proiect imposibil?”.
Daca ne intoarcem in timp in 2008, ne dam seama ca Avioane Craiova au fost la un pas de preluarea de catre Saab, in contextul achizitiei de avioane JAS-39 Gripen de catre Romania, anumite etape din productia avioanelor urmand a se desfasura in tara.
Am gasit un mini-articol din 2008 care descria destul de sucint situatia de atunci, punctand insa foarte bine principalele elemente, articol din care voi extrage mai jos cateva citate si a carui adresa o gasiti la sfarsitul materialului.
Saab a propus initial, in 2007, o incredintare directa dupa modelul folosit la IAR Ghimbav de catre Eurocopter, insa AVAS a respins cererea: „Anterior lansării actualului proces de privatizare, Saab a propus AVAS o metodă de privatizare aplicată cu succes în alte ţări, şi anume o majorare de capital a societăţii, urmată de cumpărarea pachetului de acţiuni, care însă presupunea şi o încredinţare directă.
AVAS a explicat, şi partenerii suedezi au înţeles, că nu este posibilă privatizarea prin metoda încredinţării directe, fiind obligatorie respectarea legislaţiei româneşti în domeniu şi normelor europene privind libera concurenţă şi ajutoarele de stat”
Insa in 2008 s-a relansat privatizarea a 80,9% din Avioane Craiova, cu urmatoarele conditii cerute de Comisia Europeana pentru a nu genera suspiciuni de ajutor de stat, conditii impuse de AVAS:
“în evaluarea ofertelor depuse de investitori, 95% din punctajul final este reprezentat de preţul pe pachetul de acţiuni, 3% de investiţiile pentru dezvoltare şi 2% de capitalul de lucru. O altă condiţie obligatorie pentru participarea la negociere este Planul de afaceri al investitorului pe o perioadă de 3-5 ani, care trebuie să conţină sursele de finanţare şi planul de dezvoltare a producţiei de apărare.
Totodată, s-au inclus în proiectul cadru al contractului de vânzare-cumpărare clauze obligatorii şi nenegociabile referitoare la industria de apărare şi la pregătirea economiei naţionale.”
E interesant de retinut ca dintre cele 17 companii interesate, dintre care 10 erau romanesti, doar 11 companii au platit taxa de acces la camera de date, si anume:
Saab – AB- Linokoping – Suedia, Grampet Bucureşti, Aero Vodochody – Cehia, Lord Expert Consult România, INAV Bucureşti, IMA – Metav Bucureşti, Jafco Holding România, Pro Faur Invest România, Alenia Aeronautica – Italia, MBL Computers Bucureşti, Sabca – Belgia, Somaca-Gosselies – Belgia, SIF Oltenia, Safrom Trading Bucureşti, International Railways Systems – Luxemburg, UMEB Bucureşti şi Compass Pele – Coreea de Sud.
Saab au venit cu o oferta mai cuprinzatoare, in contextul competitiei de achizitie a avionului multirol, pentru cazul in care Romania ar fi decis in favoarea a 48 de aparate JAS-39 Gripen:
“Susţinând că sunt gata să acorde „cel puţin 100% din valoarea contractului ca offset pentru industria românească, oferind comenzi directe pentru industria aeronautică din România, precum şi programe pentru industria de apărare la energie, mediu şi chiar transporturi”, oficialii Saab au arătat că au în vedere „producţia de avioane Gripen (producţia de componente, asamblare, mentenanţă) în România, precum şi investiţii şi transfer de tehnologie în industriile militare şi civilă”.
„Saab va oferi oportunităţi de offset atât prin intermediul partenerilor săi din Suedia, companii precum ABB, Ericsson, Scania sau Electrolux, dar şi prin partenerii săi internaţionali, precum General Electric sau Honeywell”, a spus Orjan Borgefalk, Vice vicepreşedintele Saab Industrial Cooperation.
Oficialii Saab au precizat că avioanele JAS-39 pot fi vândute şi în leasing, cu o perioadă de graţie de până la 10 ani, timp în care să nu se facă plăţi.”
Daca imi amintesc bine,in 2008 au fost livrate ultimele 2 avioane modernizate IAR-99 Soim, deci uzina mai avea capacitate de modernizare si productie, dar de atunci nu s-a mai lucrat decat pe reparatii, deci s-a erodat serios capacitatea tehnica a personalului, in paralel cu imputinarea angajatilor.
Revenind la anul de gratie 2012, putem afirma acum fara a gresi prea mult ca s-a ratat o foarte buna oportunitate de a salva Avioane Craiova si linia de avioane de antrenament romanesti, situatia uzinei degradandu-se permanent din 2008 incoace, facilitatea pierzand din atractivitate la o eventuala privatizare. Iar multirolul bate si el pasul pe loc de aproape 5 ani, resursa de zbor si pregatirea pilotilor de lupta romani ducandu-se incet pe apa sambetei. In punctul in care suntem, coarda nu se mai poate intinde prea mult fara sa se rupa, asta insemnand inchiderea completa a uzinei sau schimbarea profilului de activitate prin privatizare.
Din punct de vedere al ofertelor de privatizare in cadrul offset-ului pentru avionul multirol , probabil cea mai castigata varianta pentru Avioane Craiova ar fi un parteneriat pentru un avion de antrenament la pachet cu multirolul JAS-39 al firmei Saab, care ar putea fi implicata si in inzestrarea aviatiei suedeze pe aceasta directie. Lockheed Martin are deja doua parteneriate, unul pentru KAI T-50 Golden Eagle, ca avion de antrenament supersonic avansat, si altul pentru L159 Alca, ca si avion de antrenament subsonic si politie aeriana. EADS cu al sau Eurofighter, prin apropiata fuziune cu BAE, este foarte probabil sa dea perspective foarte bune Hawk-ului, un design din anii ’70, dar care a trecut prin mai multe operatii de intinerire, ultima fiind Hawk T2 (si derivatul monoloc Hawk 2000), un avion de antrenament customizat pentru trecerea pe Typhoon. Raman semne de intrebare cu privire la inzestrarea Frantei si Germaniei, daca vor alege altceva decat BAE Hawk sau Alenia M346. Adevaratul proiect european de avion de antrenament supersonic avansat si multirol usor, Mako-Heat, a fost oprit de ani buni, din cauza problemele financiare. Vom vedea ce avion va umple acest gol, M346 fiind bimotor, putin cam scum psi doar usor supersonic iar concurenta ruseasca si chinezeasca nu cred ca va avea acces pe piata europeana.
Revenind la IAR99/XT, cat timp cat polonezii nu dau un comunicat oficial legat de competitia lor pentru avionul de antrenament, competitie care a mai fost odata anulata in 2011 si caietul de sarcini schimbat, si cat timp statul roman nu reuseste sa finalizeze procesul de achizitie al avionului multirol, o speranta minuscula inca mai exista si pentru Avioane Craiova.
Sursa: Curierul National
Marius Zgureanu
Citeste si:
„Dilema Avioane Craiova vs solutia pentru Fortele Aeriene Romane! O noua solutie pentru RoAF!”