Implicarea diplomaţiei româneşti în conflictul din Asia de Sud-Est, din anii ’60, a constituit unul dintre atuurile folosite frecvent de Nicolae Ceauşescu pentru afirmarea pe plan internaţional a politicii independente a României. Diferiţi diplomaţi români s-au referit de-a lungul anilor – atât înainte de 22 decembrie 1989, cât şi după această dată – la eforturile pe care autorităţile comuniste de la Bucureşti le-au făcut pentru găsirea unei soluţii politice acceptabile pentru toate părţile implicate în războiul din Indochina, în scopul reunificării paşnice a celor două state vietnameze. În acelaşi timp, problemele politice şi militare pe care le-au creat autorităţile române în Indochina nu au fost abordate în expunerile publice şi în mass media din România din perioada respectivă, precum şi în documentele cu caracter memorialistic la care am avut acces.
Pentru a se înţelege mai bine tema la care referim, ne-am propus să prezentăm pe scurt o situaţie militară generală a conflictului respectiv.
La 2 august 1964, distrugătorul american „Madox” – aflat într-o misiune de supraveghere în apele internaţionale ale golfului Tonkin – a intrat într-un schimb de focuri cu trei vedete torpiloare nord-vietnameze. Aflând despre incident, preşedintele S.U.A. a ordonat dublarea imediată a numărului de nave americane care patrulau în zonă şi asigurarea unei protecţii aeriene permanente pentru acestea.
Articolul domnului Petre Opriș poate fi citit integral pe Contributors.