Mai multe documente descoperite recent arată că, după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, mai mulţi membri ai Wermachtului (armata nazistă între 1935 şi 1945) şi ai Waffen-SS (ramura militară a organizaţiei paramilitare Schutzstaffel) au creat o ”armată secretă”, pentru a proteja Germania de sovietici, scrie Der Spiegel.
Cele 321 de pagini de documente, desecretizate după şase decenii, arată că 2.000 de foşti ofiţeri din Wehrmarcht şi Waffen-SS au decis să înfiinţeze, în 1949, o ”armată din umbră”, în Germania de Vest. Planul, născut în Stuttgart, a fost pus în aplicare fără un mandat din partea guvernului sau Parlamentului german şi fără ştiinţa trupelor aliate de ocupaţie, care staţionau în Germania după încheierea războiului.
Scopul noii armate era, conform Der Spiegel, de a apăra noul stat german de Vest, care pe atunci se afla în formare şi nu avea armată, împotriva forţelor sovietice, la începutul Războiului Rece. În plus, armata secretă se pregătea pentru posibilitatea unui război civil, susţinut de comuniştii germani.
Armata secretă a strâns date despre politicienii de stânga şi a spionat studenţi care ulterior au devenit oficiali de rang înalt la ambasada Germaniei de Vest la Moscova.
Conform documentelor, descoperite întâmplător de un istoric care investiga istoria timpurie a Serviciului german de informaţii externe, cancelarul de la acea vreme, Konrad Adenauer, a aflat de armata secretă abia în 1951, când a luat decizia de a nu o dizolva, cel mai probabil pentru a evita un conflict cu veteranii Wehrmarcht şi Waffen-SS.
Documentele arată faptul că, în cazul izbucnirii unui război, armata secretă ar fi strâns 40.000 de membri, printre care Albert Schnez, care a fost colonel în cel de-al Doilea Război Mondial, iar mai apoi membru al Bundeswehr, armata germană. Un alt adept al ideii de a forma o armată secretă era Hans Spiedel, care în 1957 avea să devină Comandantul suprem al forţelor aliate ale NATO, dar şi Adolf Heusinger, care avea să devină primul inspector general al Bundeswehrului.
Der Spiegel scrie că, în 2015, va fi publicat un studiu cuprinzător despre armata din umbră, realizat chiar de istoricul care a descoperit documentele.
Documentele arată că Schnez şi apropiaţii săi au luat în considerare posibilitatea declanşării unui război de gherilă, după cel de-al doilea Război Mondial, dar şi posibilitatea ca, în cazul unui atac al sovieticilor, să se retragă în afara ţării şi să continue lupte împotriva comuniştilor. Der Spiegel scrie că Schnez, fiul unui oficial guvernamental şvab, a încălcat flagrant legea Aliaţilor, conform căreia organizaţiile militare de orice fel erau complet interzise, iar cei care aderau la acestea riscau închisoarea pe viaţă. Cu toate acestea, Schnez a devenit extrem de simpatizat, iar mai mulţi oameni de afaceri au început să doneze pentru înfiinţarea armatei secrete.
De altfel, dintre membrii armatei din umbră făceau parte, conform documentelor, atât oameni de afaceri, cât şi avocaţi şi chiar şi un primar, toţi uniţi de ideea de a lupta împotriva comunismului. În total, erau 10.000 de membri, dintre care 2.000 se antrenau sub comanda lui Schnez, iar ceilalţi urmau să se alăture în cazul unei acţiuni de amploare.
Der Spiegel mai scrie că Adenauer, deşi a luat decizia de a nu dizolva armata secretă, i-a înştiinţat totuşi pe membrii opoziţiei, dar şi pe aliaţii americani, de existenţa acesteia, pentru a nu fi ulterior acuzat. Schnez a murit în 2007, fără a vorbi vreodată public despre armata din umbră, motiv pentru care soarta acesteia nu este clară. Cert este că, în 1955, lua naştere Bundeswehrul, armata vest-germană, formată iniţial din 101 voluntari.