Va spuneam in seria de articole „generale” cu privire la războiul hibrid ca noi, romanii, si Romania suntem deja angajați pe un front de război hibrid, cel puțin un element al războiului hibrid respectiv cel informațional.
Va semnalam serii si serii de narative introduse in Romania si piața media din Romania cu asa numite puncte de pivotare ideologica susținute de vectori de comunicare din societate si va spuneam de asemenea ca putem estima un rezultat dorit de ruși. Pregătirea terenului pentru o amenințare asimetrica militara.
Am greșit. Nu este vorba de nicio amenințare asimetrica ci de o amenințare clasica in definiția războiului clasic de ocupare. Nici in cele mai urate coșmaruri nu m-am gândit ca mai este posibil așa ceva însă acel dement de la Kremlin ne-a demonstrat nu doar ca este posibil dar si ca se poate întâmpla oricând si oricum in afara oricărei logici.
Dintre multe narative pe care le-am combătut pe acest site nu consider ca exista una mai periculoasa decât cea a așa numite „neutralități”. In mintea unor oameni diabolici prezentând aceleași trăsături de caracter cu activiștii comuniști ai anilor 1930 din Romania, in special Pauker as spune, acest narativ ar asigura ferirea Romaniei de eventuale repercusiuni ale războiului din Ucraina. „Eliberarea” de sub garanțiile NATO si UE ar însemna pentru Romania desigur si „buna înțelegere cu vecinul rus”.
In spatele acestui narativ găsesc doua tipuri de persoane. Cei pe care i-as denumi „paukeristi”, după cum argumentam mai sus, si cei de o naivitate debordantă. Pe „paukeristi” nu avem ce argumente sa le aducem, dezideratul lor rămâne o revenire la sfere de influenta si o societate sovietizata cu nomenclatura si tot tacâmul. Numirea in funcții publice intr-un sistem similar rusesc unde nomenclaturistul este deasupra oricăror legi sau reguli. Numiri pe viată, președinți pe viată sistem represiv la comanda si după cum va spuneam in general „pax sovietica post 45”. Aici situația este clara spun eu, nu are rost sa insistam. Al doilea tip de persoane, de partea acestui narativ vad atrasi tot felul oameni cu o pregătire școlara medie dar nu numai, fără a înțelege ce înseamnă de fapt acesta „neutralitate”, daca ea este real posibila sau istoric ce a însemnat neutralitatea Romaniei fata de Rusia in formele ei statale. Aici este in fapt pericolul, dar si precizia tactica a acestei arme. Atragerea unor oameni loviți greu de nevoie si neajunsurile oricărui stat democratic, lipsiți de o pregătire temeinica in sfera de susținere a unui stat agresor cum spațiul european nu a mai văzut de 80 de ani.
Ca sa clarific pe cat se poate acest narativ al „neutralității”, as dori sa fac un apel la istorie si evenimente pe care vi le-am mai prezentat pe acest site. Ne-am oprit in trecut prin mai multe articole asupra poziției guvernului Romaniei si a Regelui Carol al II-lea in 1939/40. Ca urmare a Consiliului de Coroana din 6 septembrie 1939 si a sfatului tuturor membrilor, România s-a declarat neutră în urma declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale și și-a dat acordul de principiu pentru trecerea pe teritoriul său a materialului de război destinat ajutării Poloniei.”
Am insistat atunci asupra momentului istoric 1939/40 si contextului respectiv chiar daca comentariile pe acest subiect s-au dus in mai multe direcții. Faptul ca Romania a încercat sa se excludă de la orice conflict si a abordat o politica neutra trebuie reținut de asemenea si rezultatul acestei politici. Desigur neutralitatea a fost una impusa de căderea sistemului de alianțe la care Romania era parte in acel moment istoric. Dar, trebuie reținut faptul ca neutralitatea in lipsa garanțiilor nu a existat de fapt niciodată in ochii unui stat precum URSS. Neutri fiind, neangajați in nicio forma de conflict cu Rusia/URSS, ne-am trezit cu ultimatumul sovietic din 26 iunie 1940.
Revenind, narativul continua desigur cu exemple argumentative total irelevante precum Austria, Elveția, Suedia, Finlanda. Nu contează in acesta propaganda ruseasca desigur ca unele sunt membre UE si ca atunci când te învecinezi cu tari occidentale posibilitatea unui conflict armat sau invazie este inexistenta post 1945. Logica fragmentară nu contează ci aceste narative sunt împinse puternic, observ eu in ultima vreme, tocmai pentru a crea acea masa de persoane filoruse mizând pe educația si instruirea precara a unei parți din societate.
Rețineți va rog acel moment istoric de atunci si faptul ca si in prezent suntem in fata unui alt moment istoric. In egala măsura dragi cititori, va rog rețineți epocalul moment 2014 si poziția in care se afla Ucraina pana Rusia, după bunul plac, a tăiat cu flexul o bucata dintr-o tara independenta suverana si… neutra. Da, Ucraina pana in 2014, beneficiind de garanțiile de securitate rusești prin tratatul de la Budapesta, era neutra. ( https://www.rferl.org/a/ukraine-parliament-abandons-neutrality/26758725.html ) .
Rețineți va rog in acest context pericolul narativului „neutralitate” politico-militara si faptul ca Historia magistra vitae est:
Ministrul Casei Regale face cunoscut:
- Maiestatea Sa regele, convocând consilierii regali, şedinţa a avut loc astăzi 6 septembrie, ora 16, la palatul Cotroceni.
- După expunerea preşedintelui Consiliului de Miniştri, ministru al apărării naţionale, şi a ministrului afacerilor străine asupra politicii externe a guvernului faţă de evenimentele internaţionale în curs, Consiliul în unanimitate a aprobat acţiunea diplomatică urmată şi măsurile militare luate pentru apărarea fruntarii lor.
- Consiliul, în unanimitate, a hotărât observarea strictă a regulilor neutralităţii stabilite prin convenţiunile internaţionale faţă de beligeranţii din actualul conflict.
- Au luat parte:
Domnii: Armand Călinescu, preşedintele Consiliului de Miniştri;
General Arthur Văitoianu, consilier regal;
Dr. Al. Vaida-Voevod, consilier regal;
Gh. Gh. Mironescu, consilier regal;
Prof. N. Iorga, consilier regal;
Dr. C. Angelescu, consilier regal;
Gh. Tătărescu, consilier regal;
C.Argetoianu, consilier regal;
General adj. E. Ballif, consilier regal;
Gr. Gafencu, ministru al afacerilor străine.
Sursa – Arhivele Naționale, comunicatul din 6 septembrie 1939 cu privire la poziția Romaniei la începerea celui de-al doilea Război Mondial.
Mă semnez al vostru lt(rez), la datorie pe frontul informațional.