Hărțuitorul
Singurul angajat al Forţelor Spaţiale americane – John William „Jay” Raymond a început deja să facă „vâlvă” în căutare de fonduri. Până una alta, Forţelor Spaţiale americane nu le-ar strica nişte angajaţi. Cineva interesat? Se pare că salariile sunt în zona 120 000 USD pe an, aș zice că nu-i rău deloc!
Dar despre ce este vorba? Generalul a devoalat un caz de… ”hărţuire”, nu suntem siguri încă de care: un satelit de spionaj american este realmente „hărţuit” de doi sateliţi ruseşti construiţi special în acest scop. Pentru o ţară care este departe de capabilităţile spaţiale ale URSS, Rusia pare să fi abordat un nou joc: „inspectează” sateliţii americani de spionaj.
Se pare că, în noiembrie 2019, ruşii ar fi lansat un satelit care, după ce a ajuns pe orbită, a dat “naştere” unui al doilea satelit. Ulterior “naşterii”, cei doi sateliţi ruseşti s-ar fi apropiat la circa 160 km de un satelit american de spionaj.
„We view this behavior as unusual and disturbing,” a declarat Raymond revistei Time. „It has the potential to create a dangerous situation in space.”
Cred că este clar pentru toată lumea de ce SUA nu vede cu ochi buni astfel de manevre în spaţiu… Se pare că sateliţii au fost zăriţi pentru prima dată de un entuziast al fenomenului, Michael Thompson. Acesta a postat pe Twitter:
„Something to potentially watch: Cosmos 2542, a Russian inspection satellite, has recently synchronized its orbit with USA 245, an NRO KH11,” a spus Thompson pe Twitter. This is all circumstantial evidence, but there are a hell of a lot of circumstances that make it look like a known Russian inspection satellite is currently inspecting a known U.S. spy satellite,” a mai adăugat Thompson.
Pentru prima dată, armata SUA a făcut public un astfel de incident, unul care probabil că era la ordinea zilei în timpul Războiului Rece, poate şi pentru că nou înfiinţata Forţă Spaţială are nevoie de propriul buget, separat de cel al aviației. Pentru nou creata Forță Spațială se vehiculează un buget de 15,4 miliarde USD în 2021.
Nu știu cu ce se ocupă USA 245, dar este suficient de interesant pentru ruși astfel încât să ardă gazul ca să-l ”inspecteze” mai bine. Într-o situație geopolitică mai tensionată o astfel de acțiune ar putea fi chiar interpretată ca o declarație de… război.
Mecanicul
Continuăm în aceeași notă. Pentagonul plănuieşte să producă şi să trimită în spațiu sateliți-roboţi care să realimenteze şi să repare sateliţii săi militari. Se pare că SUA are mai mult de 400 de sateliţi pe o orbită geosincronă, la o altitudine de aproximativ 35 000 km. De obicei, în momentul în care se strică, acești sateliți sunt abandonați, fiind parcați pe o orbită adiacentă. De obicei locurile de parcare au tendința să devină supra-aglomerate. În aceste condiții, utilitatea acestui demers devine absolut evidentă.
Prin urmare, DARPA consideră că un astfel de “service” spaţial ar putea fi o idee bună ajutând la economisirea unor sume importante şi contribuind la decongenstionarea spaţiului din apropierea Pământului. De asemenea, existenţa unui astfel de ”service” ar putea contribui şi la ieftinirea sateliţilor ce lucrează la altitudini mari și care în prezent sunt construiţi cu numeroase sisteme de back-up, ceea ce-i face mai grei, mai complecși dar şi mai scumpi.
Programul se numeşte Robotic Servicing of Geosynchronous Satellites, iar DARPA se va asocia cu mai multe companii care vor construi atât roboţii, cât şi navele care-i vor plimba prin spaţiu.
Un fel de R2-D2…
Un prim pas în direcția acestei idei a fost făcut deja de Northrop Grumman și Intelsat care, pe 25 februarie, au reușit prima andocare a unor sateliți comerciali, un prim pas în direcția programului de mai sus. Mission Extension Vehicle-1 (MEV-1) al subsidiarei Space Logistics LLC a Northrop Grumman s-a cuplat cu Intelsat IS-901, un satelit de telecomunicații aflat la sfârșitul vieții și parcat pe o orbită geosincronă. Manevra de cuplare a avut loc la o altitudine de 35 786 km, unde IS-901 fusese ”parcat” în așteptarea lui MEV-1.
După cuplare, MEV-1 va desfășura un diagnostic al sistemelor lui IS-901 urmând să-l insereze pe o orbită geosincronă către sfârșitul lui martie 2020. Explicația și în imagini mai jos.
O contribuţie importantă la construcţia acestor ”mecanici spaţiali” și nu numai şi-ar putea-o aduce şi noul reactor nuclear cu aplicaţii spaţiale dezvoltat de experții de la Los Alamos. Kilopower, așa cum a fost botezat, are dimensiunea unei role de servețele de bucătărie și cântărește aproximativ 400 kg putând produce 1 kw/h, suficient pentru a susține operațiunile unui rover marțian precum Opportunity. Minunea se bazează pe o tehnologie din anii 1958.
Nicolae
Surse: