Am avut plăcerea de a vizita din nou MBDA în săptămâna 18-22 martie 2024, la invitația grupului european. Cititorii mai vechi ai site-ului știu că Romania Military (prin subsemnatul) a mai participat la o vizită similară și în 2017. De data aceasta, vizita nu a avut loc doar la fabricile din Franța ci și la cele din Italia și din Marea Britanie. A fost un adevărat tur de forță, trei țări în cinci zile dar, ca de obicei, a meritat efortul.
Pentru prima dată am perceput MBDA ca fiind o companie europeană, nu doar una franceză, chiar dacă „sucursala” franceză este cea mai „mare” dintre ele. Evident, s-a vorbit foarte mult despre situația geopolitică din Europa – avem din nou război în Europa, și despre cum poate MBDA să treacă de la producția specifică unei lungi perioade de pace la una adaptată unor vremuri… tulburi, ca să nu spun de „război”.
Cifrele MBDA arată destul de bine. Compania a avut în 2023 o cifră de afaceri de 4,5 miliarde de Euro și, doar anul trecut a primit comenzi în valoare de 9,9 miliarde de Euro, o binemeritată gură de oxigen. În total, firma are comenzi nelivrate în valoare de 28 miliarde de Euro, așa că viitorul sună bine pentru cel mai mare producător european de rachete.
La nivel de grup, sunt planificate investiții semnificative, 2,4 miliarde de Euro din 2023 până în 2028. Pentru accelerarea și creșterea ratei de producție, în 2024 vor fi angajați mai mult de 2.600 de oameni iar fabricile vor fi extinse cu noi hale de asamblare și/sau producție. Chiar dacă pare simplu, nu este. Cei de la MBDA ne spuneau că, în ciuda numeroaselor investiții în automatizare, încă sunt multe operațiuni executate de muncitori (extrem de) calificați – asamblarea finală de exemplu, iar școlarizarea și instruirea lor la nivelul cerut de fișa postului poate dura până la doi ani. După cum ne spunea cineva, o rachetă stă 10 ani într-un container și este folosită o singură dată, moment în care trebuie să funcționeze ireproșabil și să-și îndeplinească misiunea.
O bună parte din componentele și subansamblele sistemelor MBDA sunt construite intern. Această atitudine este preferată mai ales de sucursala franceză pentru motive care țin de cerințele ridicate de calitate și, uneori, de imposibilitatea de a găsi contractori capabili să producă astfel de subansamble la nivelul de calitate cerut. Și, aș mai adăuga eu, capacitatea de a produce totul intern reduce dependența de alte companii sau chiar țări (care ar putea avea la un moment dat alte interese geopolitice) și scurtează foarte mult lanțul logistic, un aspect important care și-a arătat limitele în contextul pandemiei COVID-19 sau, mai recent, în cursul crizei din Marea Roșie. Că tot vorbim de logistică, primele luni după Brexit au ridicat numeroase probleme în ceea ce privește transferul unor subansamble de la fabricile din UE la cele din Marea Britanie (pentru că dacă vă imaginați că doar în România există birocrație vă înșelați amarnic…).
Foarte recent, Ministrul Apărării francez, Sébastien Lecornu, a avut o „ieșire” destul de radicală vis-a-vis de termenele lungi de livrare ale echipamentelor militare. Și a fost dat exemplul rachetei Aster unde MBDA este în proces de reducere a termenului de livrare de la 42 de luni înainte de 2022 până la 18 luni în 2026. Nu este vorba doar de MBDA, ci de toți producătorii francezi de armament. Iată câteva din declarațiile ministrului, traduse cu Deepl:
Pentru prima dată, nu exclud să folosesc ceea ce legea permite ministrului și Direcției Generale pentru Armament să facă, și anume, dacă lucrurile nu ar merge conform planului în ceea ce privește rata de producție și termenele de execuție, să rechiziționeze sau să invoce dreptul de prioritizare, dacă este necesar. Să cerem subcontractanților MBDA să acorde prioritate comenzilor militare în detrimentul celor civile pentru a crește producția de Aster este în mod evident ceva ce nu putem ignora.
Este clar că, dacă rata de producție este uneori prea lentă, aceasta se datorează faptului că există tentația de a lucra „just-in-time” și de a nu avea suficiente stocuri de materii prime sau de componente.
Este, de asemenea, un semnal de alarmă pentru noi toți să înțelegem că acum avem clienți care se grăbesc.
Domnul Lecornu este politician și, ca toți politicienii, tinde să aibă o memorie scurtă și/sau selectivă. Astfel, MBDA a crescut stocurile de materii prime de la 4 – 5 tone la 80 de tone iar stocurile de titan au crescut și ele corespunzător pentru a permite construirea câtorva mii de rachete, în timp ce, mai multe componente electronice sunt, de asemenea, stocate. (Sursa și mai multe detalii aici)
Și ca să ne facem o idee despre ce înseamnă să produci rachete performante, iată mai jos o declarație a CEO-ului MBDA, Eric Beranger, într-un interviu acordat publicației Aviation Week, tradus de asemenea cu Deepl:
Este lanțul dumneavoastră de aprovizionare pregătit pentru aceste creșteri ale producției și ale vitezei de producție? Suntem în strânsă coordonare, discuții și colaborare cu lanțul nostru de aprovizionare. Avem aproximativ 1600 de furnizori și avem o relație strânsă cu aceștia. MBDA este un integrator. O rachetă este alcătuită, de obicei, din aproximativ 10.000 de piese, astfel încât cheia este de a avea toate aceste piese disponibile la timp pentru integrare, testare etc. Pentru a putea crește producția înseamnă că nu mai poți fi doar la timp în planificarea ta. Trebuie să aveți stocuri, dar nu de rachete – aceasta este o problemă pentru guverne. Mă refer la a avea spațiu de manevră în ceea ce privește componentele și subsistemele, iar aceasta este o discuție periodică cu furnizorii. Acesta este motivul pentru care anul trecut am decis să ne creștem capacitatea de a crea stocuri pentru componente în valoare de peste 200 de milioane de euro [215 milioane de dolari]. Acesta este tipul de decizie pe care o luăm pentru a ne crește agilitatea, capacitatea și reactivitatea. De asemenea, din 2018, am făcut investiții în echipamentele noastre de producție. Am investit peste 300 de milioane de euro pentru a ne moderniza echipamentele de producție, iar în următorii cinci ani plănuim să investim peste 500 de milioane de euro.
După cum vedeți, lucrurile nu se pot face peste noapte, oricât de mulți bani ai aloca în acest scop. Și nu, nu sunt puțini bani…
Și ca să închei cu politicienii, ce-ar dori ei să se întâmple după 30 de ani de reduceri bugetare, amânări sau chiar anulări ale unor programe de înzestrare și o reducere majoră a comenzilor date industriei de apărare? De pildă, exemplul Royal Navy este unul de „manual”… Europa și-a distrus realmente armatele, reducându-le la niște palide umbre ale armatelor pe care le aveau în timpul Războiului Rece, au redus comenzile la minim iar acum se așteaptă ca industria de armament să treacă brusc de la o economie de „pace” la una de „război”… Prin natura produselor sale, regulile obișnuite de concurență și productivitate se aplică limitat industriei de armament. Da, trebuie încurajată concurența dintre fabricile producătoare de armament dar, totodată, în vremuri de pace, acestea trebuie realmente să fie ajutate de stat, cu comenzi constante. Iar americanii sunt un bun exemplu în acest sens.
Se investește destul de mult și în identificarea și implementarea unor noi metode de instruire și întreținere a echipamentelor produse cu ajutorul realității virtuale.
Am asistat la punerea în bătaie a unui sistem sol aer în spațiul virtual, util pentru orice utilizator întrucât permite instruirea fără a utiliza efectiv fizic sistemul, toate operațiunile fiind reproduse cu ajutorul unor căști și mănuși speciale (puteam încerca și noi, eu am ezitat să o fac din cauza experiențelor mele anterioare cu realitatea virtuală) și am avut ocazia să utilizăm un simulator simplificat al sistemului anti-aerian Mistral 3 care permite instruirea viitorilor clienți fără a lansa efectiv racheta către țintă (am înțeles că-l vor aduce și anul acesta la BSDA 2024).
Bineînțeles, lansările cu muniție de război au importanța lor, dar până la ele, clientul poate fi instruit în mod realist cu ajutorul acestui simulator fără a lansa efectiv o rachetă, fapt de natură a permite instruirea cu costuri semnificativ reduse. După cum spuneam și în 2017, Mistral este un sistem ușor de utilizat, chiar și de către un civil. L-am folosit și eu (simulatorul, ca să nu fie nici un dubiu) reușind să dobor UAV-uri, elicoptere sau avioane. Am încercat să dobor și o rachetă de croazieră (subsonică) dar este mult mai complicat decât pare la prima vedere, cu atât mai mult de admirat performanțele soldaților ucraineni care au reușit să doboare Kalibr cu sisteme antiaeriene de tip MANPAD.
Ca să rămân la Mistral, s-a discutat foarte mult despre EDIRPA – European Defence Industry Reinforcement through Common Procurement Act, un program de achiziție a sistemului antiaerian cu rază foarte scurtă de acțiune sol-aer Mistral 3, program condus de Franța și la care s-au mai alăturat și Ungaria, Belgia, Cipru și Estonia. Conform celor de la Defense News, se pare că la un moment dat – septembrie 2023, România și-ar fi manifestat și ea interesul de a participa. În cazul în care ar mai fi încă interesată, România ar putea adera la acest program în următoarele două luni. Pe acest subiect, avem mai jos, direct în engleză, declarația Vicepreședintelui MBDA Europa, Arnaud Rousset, declarație care ne-a fost dată cu ocazia vizitei:
Romania is the perfect candidate to enter into the Mistral 3 joint procurement programme, to which 5 European countries, including France, Belgium, Hungary, Estonia and Cyprus have already joined so far. MBDA has from the onset supported Romania’s participation to this mechanism which would benefit the Romanian Armed Forces.
Led by the French Ministry of the Armed Forces, with full support from MBDA, it allows the partners and Romania to benefit from optimized and secured procurement conditions as well as the contractual framework of the French Direction Générale de l’Armement (DGA).
MBDA is proud to be the industrial partner of this joint acquisition initiative, supporting the European defence agenda.
The joint acquisition is an opportunity to develop interoperability between Member States while reinforcing, through cooperation, the European Defence Technological and Industrial Base competitiveness and readiness.
Achiziția de sisteme MANPADS a făcut obiectul unei licitații lansate de Romtehnica în 2022, licitație în care, conform răspunsului MApN transmis publicației online Umbrela Strategică, nu mai rămăsese în cursă decât MBDA cu sistemul Mistral 3. În final, și această licitație a avut soarta atâtor alte licitații pentru achiziția de armament: a fost anulată. Oficial, nu știm exact de ce. Dar se poate să fi avut de-a face cu termenul de livrare.
Oricum ar fi, pentru că situația devenea „urgentă”, la sfârșitului lui 2023 sau la începutul lui 2024, MApN și agenția guvernamentală sud-coreeană KOTRA au semnat un contract G2G de aproape 100 de milioane de dolari pentru cumpărarea un pachet compus din 54 de sisteme de tip MANPAD – CHIRON, rachetele aferente, suportul logistic inițial, instruirea personalului, echipamente de sprijin, manuale, documentație și asistență tehnică. Și când te gândești că vorbim despre VShorad / Shorad încă din 2017 când programul a fost aprobat de Parlament (sursa aici) timp în care nu s-a făcut nimic ca mai apoi totul să devină „urgent”…
În acest context, luând în considerare și licitația pentru sisteme VShorad / Shorad aflată în prezent în desfășurare, etapa de pre-calificare fiind deja încheiată, mă îndoiesc că România mai este interesată să participe la programul de achiziție comună de Mistral 3 lansat și condus de Direcția Generală de Armament din Franța. Dar cu ai noștri nu se știe niciodată…
Este evident că MBDA a participat și ea la această licitație alături de majoritatea producătorilor relevanți (Diehl cu IrisT, Kongsberg/Raytheon cu NASAMS, Rafael cu Spyder, Hanwha cu M-SAM etc șamd), chiar dacă nu am avut o confirmare oficială din partea lor. Așa că o să intru pe tărâmul speculațiilor și voi afirma că, cel mai probabil, MBDA a participat cu sistemul sol aer VL Mica pentru Shorad și cu sistemul Mistral 3 pentru VShorad. Despre ambele sisteme am scris articole exhaustive în 2017 (aici, aici și aici) și, în general, s-a tot scris despre ele pe Romania Military așa că nu mai reiau.
Mă voi limita să observ că valoarea acestei licitații va depăși 1 miliard de Euro dacă România va achiziționa toate sistemele. De remarcat faptul că, de data aceasta, criteriul de atribuire este „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic” unde domeniul tehnic are o pondere de 50%, cel financiar are o pondere de 30% iar termenul de livrare are o pondere de 20%.
Unul din punctele forte ale sistemului VL Mica (dedus din cerințele noastre pentru sistemele Shorad) prin comparație cu potențialii săi competitori este capacitatea sa de a lansa atât rachete echipate cu cap de autodirijare în radiofrecvență (RF) cât și rachete echipate cu cap de autodirijare în infraroșu (IR). Astfel, oferta care include ambele tipuri de rachete va primi punctajul maxim, 12,5 puncte, oferta care include doar rachete cu dirijare în radiofrecvență va primi doar 10 puncte în timp ce oferta care include doar rachete cu dirijare în infraroșu va primi doar 2,5 puncte, ceea ce ne arată cât se poate de evident că armata română preferă rachetele cu autodirijare în radiofrecvență (RF) precum și faptul că, cel puțin din acest punct de vedere, sistemul celor de la Diehl, bazat pe IrisT va fi dezavantajat prin comparație cu NASAMS (bazat pe racheta Amraam cu cap de dirijare în radiofrecvență) sau cu VL Mica, sistemul francez avându-le pe amândouă.
Nu mă voi hazarda să fac mai multe speculații, ai noștri sunt extrem de imprevizibili și, adeseori, alegerile noastre vădesc o lipsă evidentă de logică. Pe de altă parte, ponderea criteriului de atribuire – termenul de livrare, este de 20% și cred că va conta foarte mult în economia licitației.
Nu am discutat despre transfer de tehnologie în materie de construcție rachete. Văzând cam ce înseamnă dezvoltarea și construcția unor rachete antiaeriene moderne realizez că nici nu poate fi vorba de așa ceva având în vedere nivelul industriei autohtone de profil. Nu că MBDA nu ar putea face așa ceva în condițiile unei comenzi semnificative, avem cel mai recent exemplu în Polonia unde MBDA a încheiat un contract pentru dotarea armatei poloneze cu sisteme Shorad bazate pe racheta CAMM, CAMM ER și chiar dezvoltarea unei noi versiuni cu rază și mai lungă de acțiune, CAMM MR. Ceea ce cred că ar fi realist în condițiile noastre specifice (subfinanțarea cronică a industriei de armament) ar fi un transfer complet de tehnologie în vederea întreținerii curente a rachetelor pe parcursul duratei de viață precum și, poate, drepturile de proprietate intelectuală asupra sistemului de comandă și control ceea ce ne-ar permite modificarea și modernizarea sa ulterioară. Bineînțeles, dacă greșesc, vă rog să mă contraziceți cu argumente.
Cu ocazia vizitei am mai discutat, evident, și despre ce se întâmplă prin Marea Roșie. Astfel, două rachete Sea Ceptor au fost utilizate pentru prima dată în luptă fiind folosite pentru a distruge două UAV-uri kamikaze lansate de rebelii houthi în timp ce, în premieră, trei rachete balistice anti-navă trase de aceeași rebeli au fost doborâte cu ajutorul rachetelor Aster, rachetă care, cel puțin teoretic nu deține astfel de capacități tehnico-tactice, o nouă versiune dedicată fiind în curs de dezvoltare. Dar despre acestea din urmă precum și despre posibilitatea echipării fregatelor T22R cu rachete Sea Ceptor și vizita la La Spezia, fabrica unde se produce racheta Marte ER voi vorbi într-un articol separat.