S-a nimerit să vizitez New York-ul anul acesta chiar de Memorial Day (29 mai). În toată această perioadă are loc Fleet Week (Săptămâna Flotei) prilej cu care US Navy și US Coast Guard aduc în Manhattan mai multe nave spre deliciul copiilor de toate vârstele (de la 4 la 70+ de ani). Astfel, la dana 88 au fost andocate USS Wasp (LHD-1) și HMS Scott iar la dana 90 era trasă o fregată de clasă FREMM italiană, aflată în SUA pentru exerciții cu US Navy (vorba ‘ceea, mult a fost, puțin a rămas până la lansarea USS Constellation, FFG-62).
Prin urmare, în dimineața zilei de 29 am pornit voinicește la pas de la hotel către dana 88 din vestul Manhattan-ului. Coada era măricică, dar într-o primă fază se mișca binișor. De notat că cetățenii străini erau primiți la bordul USS Wasp după o prealabilă re-verificare a pașaportului și o temeinică culegere a amprentelor.
Deși operează același tip de avioane ca portavioanele britanice, navele de asalt amfibiu, portavioanele ușoare americane nu sunt prevăzute cu acea trambulină specifică portavioanelor de tip STOVL sau STOBAR
Nava este enormă. Remarcați cordonul roșu din apă, plasat în jurul navei și opritoarele amplasate pe parâmele care leagă nava de cheu.
O dată intrat, coada a avansat ceva mai greu dar, în final, am izbândit. Fiind vorba de o navă activă a US Navy, accesul era restricționat la partea din pupa a hangarului și la cea din prova punții de zbor. De vizitat centrul de comandă nici nu putea fi vorba… 🙂 Aniuei…
USS Wasp a fost pusă pe cală în 30 mai 1985, lansată la apă pe 4 august 1987 și a intrat în serviciul US Navy pe 29 iulie 1989. Este o navă de asalt amfibiu (eng. amphibious assault ship), LHD-1 (Multi-Purpose Amphibious Assault Ship, cunoscută și sub denumirea de „Landing ship, Helicopter, Dock”), prima din clasa căreia i-a dat și numele și este a zecea navă care poartă numele acesta.
Distincții…
Deși datele tehnice detaliate sunt accesibile pe wikipedia (link aici), cred că merită menționate dimensiunile generale – lungimea de 253,2 m, lățimea de 31,8 m și pescajul de 8,1 m. Nava are un deplasament de 41.302 tone la încărcare maximă. Folosește propulsia cu abur fiind dotată cu două boilere și două turbine cu abur, două elice asigurând o viteză maximă de peste 22 Nd (41 km/h) și o rază de acțiune de 9.500 Mm (17.600 km) la viteza economică de 18 Nd (33 km/h).
Nava dispune de un doc de 81 pe 15,2 m, cu o înălțime de 8,5 m pe unde poate lansa la apă vehicule de desant amfibiu sau pe pernă de aer (Landing Craft Air Cushion – LCAC) și/sau transportoare blindate amfibii așa cum sunt noile ACV.
Docul uscat și un LCAC în doc
La bordul navei se află echipajul de 1070 de marinari și în jur de 1700 de pușcași marini. Dacă aglomerația sau lipsa de intimitate vă deranjează nu prea aveți ce căuta pe o astfel de navă…
Nava este dotată cu radare de cercetare aeriană și control al traficului aerian, de control al focului precum și alte sisteme care-i permit să opereze în siguranță aviația ambarcată și să se apere împotriva amenințărilor inamice. La bord se află două lansatoare RIM-116 Rolling Airframe Missile, două lansatoare RIM-7 Sea Sparrow și trei sisteme CIWS Phalanx. Eu am văzut câte una din fiecare dispuse în fața suprastructurii. Voi vedeți doar Phalanx-ul și o mică parte din Sparrow. Armamentul este completat de patru tunuri Mk 38 de 25 mm și de patru mitraliere de 12,7 mm pentru protecția apropiată.
Proporții și comparații. Unul din RIB-urile navei, un sponson cu tunul Mk 38 de 25mm și liftul cu care sunt mutate aeronavele din hangar pe puntea de zbor și viceversa
Osprey. Nu știu de ce dar mi-l închipuiam mai mare… Se vede și unul din Phalanx-uri în fața punții de comandă și mai spre prova, o parte din lansatorul de Sea Sparrow.
Harrier… Nu putea fi vizitat, era la pupa.
Sponsonul tunului rapid de 25mm, Mk 38. Observați bila optoelectronică…
Gruia RIB-ului
În funcție de misiune, nava poate opera un mix de aeronave cu aripă fixă sau cu aripă rotativă. În standard vine cu 6 avioane de atac AV-8B Harrier II sau 6 avioane de atac F-35B Lightning II, 4 elicoptere de atac AH-1W/Z Super Cobra/Viper, 12 aeronave de asalt MV-22B Osprey, 4 elicoptere grele de transport CH-53E Super Stallion și 3–4 elicoptere de transport UH-1Y Venom. Dacă este configurată pentru asalt amfibiu, atunci va fi dotată cu peste 22 de aeronave de asalt MV-22B Osprey iar dacă este configurată pentru misiuni aeriene, atunci va fi dotată fie cu 20 de aeronave AV-8B Harrier II, fie cu 20 de aeronave F-35B Lightning II și 6 elicoptere SH-60F/HH-60H ASW.
Cu 20 de avioane la bord, nava poate fi considerată un portavion ușor (concept reînviat recent, denumit „lightning carrier”) iar primele două unități ale clasei America prioritizează acest rol prin extinderea facilităților aviatice în detrimentul celor amfibii (USS America și USS Tripoli nu mai au doc uscat). USS Tripoli a plecat în cruciera inaugurală cu 16 F-35B la bord iar anul trecut a plecat în misiune cu 20 F-35B la bord întru testarea conceptului de portavion ușor.
Acest concept ar fi putut fi folosit de țările europene (Italia, Spania, Franța) care mai au astfel de capacități tehnico-tactice într-un program comun. Adoptarea propulsiei electrice (Integrate Electric Propulsion) și noile catapulte electromagnetice (EMALS) ar fi permis chiar și opțiunea unor versiuni CATOBAR pentru adepții acestui sistem (Franța, poate chiar și UK). Pe scurt, țările europene ar putea proiecta o platformă similară LHD-urilor americane, un portavion ușor mai pe românește, pe care să o producă în comun, fiecare țară urmând să-și instaleze mai departe propriile sisteme de comandă și control, comunicații etc
Osprey și subsemnatul, așa, pentru comparație la scară…
Nava în sine este impresionantă, cu atât mai mult cu cât este prima dată când mă urc pe așa ceva. Hangarul este enorm, la fel și puntea de zbor, mai ales așa pustie cum era când am vizitat-o, cu doar un Seahawk, un Osprey și un Harrier pe punte. Însă cred că în timpul operațiunilor aeriene, puntea aia de zbor se face mică dintr-o dată, ca să nu mai spun că devine un loc de muncă destul de periculos pentru cei care dirijează aeronavele.
La bord, americanii amenajaseră scurte prezentări ale armamentului individual (mitralieră, aruncătorul de 40 mm, Javelin) și ale transportorului blindat LAV. Nici un ACV la bord dat fiind că momentan sunt suspendate din cauza unor accidente. N-am mai apucat să le mai pozez și pe acelea.
În concluzie, nu realizezi cât de mare și de complexă este o astfel de navă până nu calci pe puntea uneia…