Portavionul Gorskov, probabil aşa cum ar trebui să arate, parerea indienilor…
Cu câteva zile înainte de Craciun un înalt oficial indian s-a dus si el cu treabă prin Rusia. Şi cum mergea el pe acolo ce-i văd ochii?! Rusii în neruşinarea lor, se pare că sunt în urmă bine cu portavionul sovietic pe care India l-a cumpărat şi pe care ruşii ar fi trebuit să-l pună pe picioare, adică pe apă!
Astfel se pare ca INS Vikramaditya, fostul tovarăs Gorshkov, ar avea niscai intârzieri după ce a avut niste depăşiri de costuri, pe care cu modestie le-am categorisi ca fiind pur şi simplu….uriaşe. Acum indienii sunt supăraţi pe motiv că deşi portavionul trebuia predat în martie 2012, şansele ca acest lucru să devină un eveniment fericit pentru marina indiană, s-ar putea să devină doar un nou eşec, o noua amânare!
…şi cum arată el de facto, din cauza ruşiilor! În mod clar nu prea pluteşte…
Motivele pentru care hinduşii nu sunt foarte încrezători în spusele ruşilor, sunt destule şi provin din lunga cooperere între cele doua ţări. Astfel in aprilie primii 152 de marinari indieni au sosit pe şantierul unde ruşii zic că repară la Vikramaditya, în ideea că aceşti 152 de oameni să inveţe totul despre navă, ca mai apoi să poată să instruiască întregul echipaj, estimat la peste 1200 de oameni.
O altă idee, mai complementară să zicem, era ca indienii să vadă la faţa locului starea lucrărilor, dar rapoartele trimise spre casă nu au avut darul sa-i liniştească prea mult pe verii noştri din îndepărtata Indie. Ruşii, în nemernicia lor 🙂 , au tot promis marea cu sarea, dar de la cuvânt la faptă…drumul este foarte lung în limba rusă.
Iar dacă privim în urmă vedem că întregul proiect este măcinat de întârzieri şi depăşiri ale costurilor cu 4 ani, respectiv 1,5 miliarde de dolărei, astfel “bucuria” cu care indienii intampină jurămintele ruşilor este de înteles.
Ruşii insă jură că toată ziua ciocănesc la el şi nu înţeleg supărarea indienilor!
Tămbălăul a ieşit de sub preş când s-a descoperit că oficiali ruşi de rang înalt îi mituiau pe alţi oficiali, de data asta indieni, pentru ca aceştia să accepte scuzele oferite de ruşi pentru întârzierile repetate. Aceste lucruri nu foarte plăcute pentru hinduşi, au ieşit la iveală acum 10 luni, când în urma unei investigaţii mai aprofundate s-a descoperit că ofiţerul indian insărcinat cu supravegherea reşapării lui Vikramadiya lua şpagă la greu. Domnul in cauză Sukhjinder Singh, pe numele său real, a fost dat afară din marină şi pentru că a fost prins având o …afacere mai amoroasă cu o superbă rusoaică, membră sau măcar simpatizantă a FSB, zic şi eu nu ştiu sigur, dar degeaba…problema apăruse şi acum nu prea mai aveau ce face, decât să inghită cacialmaua rusească.
Astfel cu doi ani în urmă, India a fost de acord să plătească Rusiei incă 1,3 miliarde de dolari, pe lângă preţul iniţial, pentru ca Rusia să aducă portavionul la capacitate de navigaţie. Negocierile pentru suma adiţională au durat nu mai puţin de cinci ani.
Suma iniţială a fost de un miliard de dolari, dar imediat ce ruşii s-au apucat de treabă cifrele au început să crească, şi să crească, şi iar să crească…
Câteva comparaţii intre principalele tipuri de portavioane operaţionale astazi
DAR şi incompetenţa, faimoasă de altfel, a indienilor a lovit din nou, năucitor aş spune 🙂 . Astfel la inspecţia facută de indieni în 2004, multe sisteme, mai ales cele electrice şi mecanice înglobate în structura navei, au fost considerate ca fiind apte de serviciu, ele nefiind de fapt nici macar vazute, darăminte inspectate.
Şi cum aceste sisteme au trebuit să fie înlocuite pe bani foarte buni, costurile au expoldat pe drept cuvânt, ruşii neavând aici nici o vină. Dar au avut ceva vină, nu multă însă, când au ascuns schiţele originale ale navei şi au prezentat indienilor altele, ca apoi să-şi recunoască, spăşiţi, greşeala şi să ceară mai mulţi….dinero 🙂 🙂 . Practic au făcut tot ce au putut să-i prindă pe hinduşi, subevaluând dramatic costurile, iar India după ce a băgat deja peste un miliard în navă, nu prea îşi mai permite să dea înapoi. Deştepţi ruşii aştia, cu adevarat deştepţi, ceva de speriat! 🙂 Aşa ca relaţia de dragoste-ură, ruso-indiană continuă. Blestemele si acuzele de o parte şi de alta vis-a-vis de T-90, de motoarele MIG-35 s.a.m.d vor continua spre bucuria frenetică a nebunilor! A noastră adică… 🙂
Capacitatea de transport aeronave pe principalele tipuri de portavioane
Sursa: strategypage
surse poze: intrepidearth.net
www.naval.com.br
military-today.com