Daca bascalia numita Tejas nu prea zboara sau daca ar zbura intr-un conflict real nu s-ar mai intoarce nu mai mira pe nimeni, daca T 90 fabricat in India cand functioneza cand nu, daca nu sunt in stare sa fabrice submarine cu toata documentatia pe masa si inginerii europenii langa ei, nici asta nu mai mira pe nimeni, insa faptul ca nu sunt capabili sa fabrice nici macar munitie este un lucru dincolo de jenant.
Fara legatura cu articolul: trenuri in India
Aceeasi comisie parlamentara care a aruncat Tejasul la gunoi face in continuare ravagii prin industria de aparare indiana si ne informeaza in mod oficial ca daca maine ar incepe un razboi, huindusii ar avea munitie pentru cel mult 20 de zile dupa care stop joc!
Astfel auditorii parlamentari au constat cu tristete ca armata indiana este in corzi cu munitia, chiar si stocurile de razboi (care trebuie sa asigure cel putin 40 de zile de lupte) sunt grav afectate, depozitele avand munitie doar pentru 20 de zile.
In total din 170 de sortimente de munitie, la 125 stau de la prost in jos, din punctul de vedere al cantitatilor din depozite!
Si ca balciul sa fie total nici calitatea munitiei fabricate in India nu-i cine stie ce calitate. Aflam din raport ca in tara hindusilor de fabricare munitiei se ocupa un conglomerat de firme de stat – Ordnance Factory Board (OFB) –si se mai si importa, in special din Rusia.
In aceasta debandada unii o duc mai bine, altii mai putin bine si tot auditul a descoperit ca pe zona munitiei pentru tancuri si pentru sistemele anti-aeriene se sta cel mai prost, in acest moment stocul de munitie pentru calibrele mari este cu 84% mai mic decat necesarul.
In zona munitiei pentru tancuri necazul a inceput in 2008 atunci cand compania israeliana Israel Military Industries (IMI) a fost trecuta pe lista neagra si s-au interupt toate contactele intre IMI si OFB-ul autohton pe motiv de mita.
„There is a shortage of specialized ammunition, like armor-piercing, fin-stabilized discarding sabot [APFSDS] rounds, owing to cancellation of the Israeli contract. These are made up by imports or through surge capacities of OFB”.
Asadar indienii au scos 450 milioane de dolari pentru achizitionarea din Rusia a 66000 de proiectile pentru tancurile sale T 90 si cum hindusii sunt dependenti de munitia ruseasca: “ Russia, which has a near monopoly in the supply of ammunition, has not fulfilled its commitment to set up ammunition factories with Ordnance Factories, especially for making ammunition for Smerch multibarrel rocket launchers and ammunition for T-90 tanks.”
Indienii se plang ca OFBul nu are capacitatea tehnologica pentru a asigura necesarul si calitatea munitiei cerute iar acest lucru ar fi tot din vina indienilor pentru ca atunci cand s-au cumparat tancurile T-72, T 90 si diferite sisteme de artilerie de camp sai AA, contractul nu a prevazut si transferul de tehnologie pentru fabricarea locala a munitiei, astfel ca rusii sunt intr-o pozitie cu adevart de invidiat: au vandut armele si acum indienii sunt obligati sa cumpere munitia de la ei!
Trebuie sa recunoastem, o astfel de afacere merita pusa in rama! “”While buying T-72 and T-90 series tanks from Russia, India got only the technology from Russia for making HE [high explosive] and HEAT [high explosive anti-tank] ammunition for the tank but did not obtain the technology for 125mm APFSDS ammunition, which is the most crucial ammunition for this tank,” zic indienii cu naduf nedisimulat…
Bineinteles ca intre timp ivanii si-au adus aminte brusc de nus ce costuri ascunse si au majorat dramatic (pentru indienii) preturile…
Mai aflam ca holdingul local care fabrica munitia (OFB) are el ceva capacitate de productie dar nu pentru munitia moderna de artilerie si pentru tancuri, astfel ca indienii au o problema.
Armata pe de alta parte comenteaza ca si in situatia ideala in care OFBul ar reusi sa obtina licenta pentru fabricarea munitiei de inalta tehnologie tot ar ramane eterna si fascinanta problema a calitati, problema care in industria indiana de aparare pare a nu se mai sfarsi.
GeorgeGMT