…da s-au plictisit sa se tot planga, ca si daca se plang tot cu belelele pe cap raman, asa ca – barbateste – si-au zis probabil ca odata si odata trebuie sa se termine si cu blestemul portavionului rusesc. Doar ca, parsiv am zice noi, ghinionul sau calitatea slaba a lucrarilor zic indienii – a lovit din nou.
In drumul sau spre casa INS Vikramaditya a avut parte iarasi de nacazuri. Intai si-ntai i-a bubuit unul dintre cele opt boilere care asigura aburul sub presiune pentru turbine, dar indienii sunt multumiti; pai unul din opt e parfum de primavara, data trecuta cand l-au scos la probe si i-au dat talpa au crapat sapte din opt, asadar deocamdata stau bine.
“Stau bine” daca nu luam in consideare si faptul, iar aici ivanii n-au nici o vina, ca alimentarea pe mare a navei s-a dovedit imposibil de efectuat din cauza lipsei de experienta a ambelor echipaje: atat cel al portavionului cat si cel al petrolierului, dar pana la urma nava a ajuns cu bine in port, iar primul MIG-29K a efectuat o decolare-aterizare de la bordul navei.
In alta ordine de idei cu portavionul indienii se descurca inca foarte bine, fata de pataniile acelorasi hindusi cu submarinele, aici unde comanda flotei intra in fibrilatie de cate ori un sub propriu iese in larg sau macar in rada portului.
Astfel dupa ce au ramas pagubasi de un Kilo prospat modernizat, care a explodat in portul Mumbai in urma cu sapte luni si s-a dus dracului de tot, dupa ce saptamana trecuta un alt Kilo – si asta proaspat iesit din reparatii – a luat foc, omorand doi ofiterii, aflam astazi ca pe 17 ianuarie un alt submarin Kilo al Marinei Indiene a avut alte necazuri, de aceasta data dea dreptul jenante.
Astfel in data susmentionata un Kilo indian venea acasa – in portul Mumbai – dupa o scurta plimbare de instructie cand s-a pomenit esuat pe un banc de nisip chiar la intrarea in port. In sine nava scapat cu bine si fara avarii, comisia de ancheta ajungand la concluzia ca datorita vitezei mici avariile sunt cu totul nesemnificative, intrebarea care a ramas insa pe buzele tuturor fiind cum de s-a intamplat beleaua?
Pai s-a intmaplat din cauza faptului ca ofiterul navigant si comandantul navei ori se gandeau la altceva ori nu stau foarte bine cu calculele matematice. Mai exact submarinul era programat sa intre in port la ora 1600, dar din motive doar de ei stiute, nava a intarziat cam 90 de minute si astfel cand a dat sa treaca de pragul de nisip, capitanul navei, si o data cu el intreaga conducere a a Marinei Indiene a aflat ca in Oceanul Indian este mare diferenta intre nivelul apei la flux si reflux 🙂 .
Adica ofiterii navei nu s-au prins ca o intarziere de 90 de minute va avea consecinte asupra nivelului marii la intrarea in port si astfel au dat cu nava in nispi la reflux, atunci cand adancimea apei nu permite unui Kilo sa treaca. Evident ca respectiva zona ar fi trebuit dragata, doar ca in iuresul masurilor anti-coruptie este tot mai dificil pentru autoritatile indinene sa semneze contracte cu parteneri civili in timp util.
Acum bine ca totul este ok, dar ne putem intreba cum de comnadantul navei si ofiterul sau navigant nu stiau aceste lucruri simple, ca doar Mumbaiul este port militar de ceva vreme…
Pe de alta parte India si Romania sunt destul de asemanatoare: noi putem decola cu Pumele doar pe lumina si vant slab, indienii pot iesi cu submarinele la razboi doar pe flux, astfel ca daca “amici” lor chinezi afla acest lucru simplu si incep razboiul la reflux, vor face praf toat submarinele indiene, care aliniate cuminti vor astepta sa vina fluxul…
GeorgeGMT