Akashul s-a dorit sa fie un sistem dezvoltat de indieni, pentru indieni si fabricat de indieni, copiat dupa rusi, un sistem AA cu raza medie, mobil, modern si – evident – foarte functional. Ca de obicei povestea, in cutuma locului, Akashului incepe unde in negura istoriei, pe la anul 1983 si are la baza mai cunoscutul noua SA-6 KUB.
KUB stramosesc pe care-l avem si noi
Asadar dupa ce au inceput ”dezvoltarea” prin 1983, pe cand URSSul era inca mare si puternic, prin 2002 Defence Research and Development Organisation (DRDO) – un fel de ACTTM local – a anuntat ca totul este ok, Akashul este gata de productia de serie, dupa ‘numa” aproape 20 de ani, desi nu plecasera la drum cu mana goala ci cu SA-6 sovietic drept model.
Ei bine daca in 1983 au inceput dezvoltarea, in 2002 au spus ca-i gata de productie, prin 2012 a fost testat cu succes intr-un poligon al fortelor aeriene si de atunci incoace l-au mai testat de cateva ori, de fiecare data rezultatul fiind unul foarte bun.
Astfel ca dupa 32 de ani de la inceperea dezvoltarii, in februarie 2015, compania locala Bharat Electronics Limited (BEL) a zis ca inceperea fabricarii de serie nu mai reprezinta pentru ei o problema deci i-au dat cep…
Imediat in acelasi an a si fost plasata prima comanda pentru doua regimente, iar mai tarziu in 2015 armata indiana a declarat oficial ca Akashul a devenit operational si de veghe in… lanurilor lor de secara, porumb sau floarea soarelui de la granita cu prietenii chinezi.
Pana aici totul ok, doar ca imediat a inceput circul, ca mai in toate cazurile in care indienii incearca sa fabrice/sa copieze ceva.
Conform cotidianului Indian Time sus-numitul sistem anti-aerian Akash nu-i bun de nimic, fiind „unreliable, unusable and untested”, adica – „nesigur, inutilizabil si netestat”, conform unui audit intern, adica bun fix…de nimic.
Tot respectivul audit a constatat cu mahnire ca peste o treime din rachete n-au nici o treaba cu diploma lor de absolvire (ucigase calificate de avioane chinezesti) si ori ca nu pornesc cand vreun hindus mai patriot apasa butonul, ori ca pornesc dar zboara putin, ori ca pornesc, zboara ce zboara, dar zboara unde vor ele nu unde le indica radarul de iluminare si – pe cale de consecinta – nu reprezinta decat motive de bancuri umilitoare pentru pilotii chinezi la adresa tehnicii indiene…
Rezultatul?! Armata indiana nu mai vrea sa auda de Akash (asa cum nu vrea sa auda nici de LCA Tejas, tancul Arjun si alte fieratanii local ciocanite) si s-a orientat spre un sistem AA mobil dezvoltat in parteneriat cu israelienii, sistem aflat deja in teste – QRSAM.
Si cu asta basta, dar cel mai probabil ca Akashul nu va muri pe motiv ca nu-i bun de nimic ci (la fel ca si in cazul lca Tejas si Arjun), guvernul va forta armata sa cumpere porcaria…
GeorgeGMT