Iar aici dilema devine cu adevarat existentiala
In primul rand, rusii ne informeaza ca Suhoi Su 57 are clienti.
Sunt tari care au intrebat de el si ar fi gata sa-l cumpere, sustine domnul Dmitry Shugaev, directorul serviciului federal rus pentru cooperare tehnica cu ocazia unui forum – Army 2024. Cu cuvintele lui: “The interest of foreign countries in buying the Su-57 is in place. Relevant requests are being received,” fara a numi respectivele tari.
Acum ce-ar putea sa spuna bietul om, asta daca nu are intentia sa alunece cu tot cu rama geamului de la etajul superior al unei cladiri rusesti?! Cu ceva ani in urma (2021), Alexander Mikheyev, directorul Rosoboronexport, anunta ca agentia sa este in discutii cu cinci natiuni pentru exportul Su 57. S-a speculat ca printre cele cinci tari ar fi India (desi indienii s-au retras din programul rusesc), Algeria, Vietnam si Turcia (care intre timp pare lecuita de tehnologia ruseasca si spera la F 16 si Eurofighter).
In cazul Indiei este chiar de mirare ca rusi mai trag speranta, atat timp cat hindusii erau parteneri in program si ar fi trebuit sa primeasca o varianta dedicata a Su 57 in cadrul programului Fifth Generation Fighter Aircraft (FGFA).
Doar ca lucrurile au degenerat cand indienii au cerut ca varianta lor sa aiba nu mai putin de 43 de modificari fata de Su 57 rusesc: senzori mai buni, capacitatea sportita de lucru in retea si avionica ceva mai performanta (se refereau indienii la avionica folosita in lupta).
Indienii au reprosat rusilor ca avionul lor nu poate zbura in regim de super-croaziera, precum aparatele occidentale de generatie 4++, faptul ca Su 57 nu este stealth de jur-imprejur ci mai mult din fata, problemele eterne cu dezvoltarea motorului dedicat si faptul ca sistemul radar integrat al avionului nu este inca nici integrat si nici nu se ridica la nivelul cerintelor tehnice acceptate. In final, indienii s-au retras din program in 2018 si se parea ca Su 57 nu va ajunge pe malurile sacre ale Gangelui.
Dar lucrurile sunt complicate pentru India atat timp cat China are doua aparate aproape stealth, iar Pakistanul va cumpara, cel mai probabil, J 31. Indienii au si ei un program national de dezvoltare a unui aparat de generatia a V-a, dar lucrurile sunt atat de jalnice incat nu cred ca fortele aeriene indiene chiar i-au in serios acest program, atat timp cat la nivel local nu s-a reusit nici macar dezvoltarea si fabricarea unui motor pentru LCA Tejas.
F 35A, asa cum scriam recent, nu este deocamdata disponibil si chiar daca americanii si-ar schimba opinia, discutia despre idigenizarea unor componente importante iese din discutie.
Astfel incat rusii incep din nou sa spere. Se spune, de partea indiana a gardului, ca problema super-croazierei ar fi rezolvata odata cu noul motor AL-51 Stage-2 si conform cu sursele rusesti, Su 57 poate zbura in regim de super-croaziera (fara fortaj) cu o viteza apropiata de Mach 2, fiind din acest punct de vedere, cel mai rapid avion in regim de super-croaziera din lume (evident!).
Rusii le mai explica indienilor ca la nivel de lucru in retea, avionica face ca Su 57 sa actioneza ca nava-mama pentru un numar de drone, iar avionul a fost testat cu succes in Siria si Ucraina, asa ca indienii ar trebui sa arunce un ochi pe actualul Su 57 si sa lase vechile impresii deoparte.
In presa din India lucrurile sunt complexe, o parte a ei sustine ca oferta Moscovei ar fi de luat in considerare si ca cele 144 de Su 57 pe care India avea de gand sa le cumpere ar fi din nou de actualitate.
Ba se discuta si despre Su-75 Checkmate, un avion care deocamdata nu exista.
In mod oficial, fortele aeriene indiene nu se mai gandesc la Su-57, dar cu intarzieri majore (ca sa ne exprimam politicos, de fapt Indiei ii lipseste efectiv tehnologia pentru a reusi) in programul AMCA si LCA Tejas Mk 2, India are nevoie de avioane si are nevoie de ele astazi.
In programul MMRCA/MRFA se discuta despre 114 avioane multirol, dar singurele oferte sunt cele pentru aparate de generatie 4++, in timp ca chinezii vin la granita cu avioane cat de cat stealth. Sigur ca cel mai probabil J-20 este inferior la toate capitolele (mai putin la amprenta radar din fata si nici aici nu putem fi siguri) in fata avioanelor de generatie 4++ vestice, dar totusi in anumite circumstante s-ar putea dovedi extrem de folositor.
Pe de alta parte, cele 114 avioane care vor fi achizitionate prin programul MMRCA vor ramane in dotare 30-40 de ani de acum incolo, in timp ce restul lumii va dispune de aparate de generatie a V-a si VI-a, astfel incat India va cheltui o caruta de bani pe tehnologia de ieri, nici macar pe cea de astazi (F35). In acelasi timp oricat de slabe ar fi avioanele chinezesti de generatia a V-a, lucrurile se misca, se castiga experianta si peste 15-20 s-ar putea ca tehnologia chineazasca sa fie net superioara avioanelor pe care India le-ar cumpara astazi.
In acest context ce ar putea India sa faca?! Imposibil de gasit o iesire, atat timp ca guvernul de la New Delhi nu face o alegere clara intre Rusia si Occident sau nu este in stare ca prin prin proprile sale forte sa-si dezvolte tehnologia militara trebuincioasa. India incearca sa pastreze distanta fata de toata lumea, uitandu-se in oglinda si chicotind cu ideea ca si ea este aproape o super-putere, doar ca in realitate nu te poti numi nici macar mare putere daca tu nu esti in stare sa-ti dezvolti singura macar un avion decent de generatia a IV-a asa cum poate de exemplu Suedia, sau un avion de antrenament avansat, asa cum face Cehia.
Osciland intre Rusia si Vest, India este blocata cu atat mai mult cu cat Vestul pare mult mai putin dispus la compromisuri decat Rusia, dar Moscova este instabila si nu ofera acceiasi calitate precum europenii si americanii, iar chinezii, cum spuneam, vin cu J-20 si J 31 spre granita Indiei si in mod sigur au in dezvoltare tehnologii noi. In acelasi timp, India se uita cu maxima ingrijorare la dependenta in crestere a Rusiei de China dpdv financiar, tehnologic si politic, ori in acest caz este mult mai probabil ca Rusia sa fie mai “chineza” decat si-ar dori, sau si-ar permite, indienii sa accepte.
GeorgeGMT