Motto: Astazi se implinesc fix 3(trei) luni de cand guvernul a promis cu mare tam-tam amaratii aia de 700 de milioane de lei pentru refacerea capacitatii de lupta a Armatei. Contracte promise, declaratii…Pana astazi nu s-a primit nici macar un leu, nu s-a semnat nici macar un contract!
De ce? Interesele impotriva acestei firave ramuri economice sunt imense, iar tradatorii multi la numar… Cam aceasta ar fi explicatia din spatele sabotarii permanente de catre Guvernul Romaniei (incluzand aici conducerea MApN) a industriei nationale de aparare, a oricarui produs romanesc din acest domeniu, al achizitionarii de “tehnica de lupta” la bucata, gen 16 vehicule 4×4 Panhard in urmatorii nu-stiu cati ani, 31 de transportoare Piranha IIIC, 12 avioane F-16A/B MLU la mana a treia…
Nu trebuie sa ne ascundem dupa deget, exista o strategie bine pusa la punct care priveste dezindustrializarea Romaniei cu o atentie deosebita catre industria de aparare. Ideea este un pic mai complexa – dar ea a fost de destule ori explicata pe RoMilitary – pentru ca din punct de vedere economic, Romania nu isi poate permite o armata dotata cum trebuie fara o industrie militara solida!
Noi nu suntem Arabia Saudita sa cumparam cu banii jos sute de tancuri cu tot cu echipaje si tehnicieni. Si pentru ca nu suntem petrolisti arabi, avem nevoie de o industrie proprie astfel incat sumele mari cheltuite pentru aparare sa reintre, macar partial, in circuitul economic national, sa creeze plus valoare la noi in tara, sa creeze aici locuri de munca, sa produca aici taxe si impozite…
Orice tara serioasa isi dezvolta industria militara si pe cea civila cu ajutorul achizitiilor militare: Polonia, Ungaria, Cehia, Serbia, ca sa le enumeram doar pe cele din regiune, etc.
Solutia importurilor, chiar si la second hand, nu este proasta, dar ea trebuie folosita doar ca solutie de „stopgap”, pana ne punem noi pe picioare un produs autohton, sau folosita strict pe anumite sectoare, cum ar fi rachetele AA cu raza lunga, pe care evident nu le putem construi in Tara. In rest industria nationala, asa cum fac polonezii, trebuie sa aiba prioritate la orice contract, offsetul sa fie litera de Evanghelie, iar integrarea produselor militare in economia nationala un tel permanent urmarit.
Din pacate avem la conducerea Tarii, nu de azi-de ieri, o sleahta de oameni de nimic, care ori nu pricep ori sunt rau intentionati si tradatori.
Multi ataca industria romaneasca de aparare numind-o in toate felurile, dar cvasi-majoritatea lor n-au pus in viata lor piciorul intr-o fabrica. Bineinteles ca si industria are problemele ei, dar acestea vin in general tot de la politic: numiri pe baza de carnet de partid, lipsa totala de finantare, reaua intentie a MApN care nici nu se uita macar la produsele acesteia, cazul TBT-ului fiind extrem de clar, fara un leu pentru dezvoltare – factori de decize de la nivel central idioti sau tradatori si aici ma refer atat la cei din Minsiterul Economiei cat si la multii nostri generali si colonei, unul mai patriot decat altul, in acest moment Ministerul Apararii fiiind un real inamic pentru orice produs militar romanesc, cu anumite “exceptii”, care tin mai mult de “amabilitatea” anumitor firme private, pe cand companiile de stat nu primesc nici macar un sut in fund.
Trebuie sa recunoastem, cu foarte multa durere in suflet, ca dupa mai bine de un an si jumatate de incercari, inclusiv la nivel inalt, concluzia de mai sus se impune de la sine! Din toata saracia lui, MApN-ul tot putea sa aloce cateva milioane de euro pentru TBT, noua pusca de asalt si alte cateva programe cu adevarat importante. Din pacate in Ministerul Apararaii cei care pot fi numiti cu adevarat “ofiteri” sunt foarte putini si nu in mod necesar in cele mai importante functii de decizie, pentru ca cei care sunt romani patrioti sunt trasi pe dreapta, iar noi ne trezim cu tot felul de generali care ne explica plini de importanta misiunii lor ce bune sunt alea 12 airoplane, ce vom face noi cu sase obuziere de 105mm si sase de 155mm, bineinteles importate, etc, etc.
Cum poate fi justificata, militar vorbind, achizitia a cate sase obuziere?! Cate mii de locuri de munca pierde Romania in industria sa de aparare?!
In rest totul este ok, industria este aproape ucisa cu totul – si aia militara si cea civila – iar noi vom ajunge foarte veseli, de fapt suntem deja, o tara de vanzatori in hypermarketuri si agenti de paza sau ingrijitori ai copiilor si batranilor din tarile vestice. Statul roman nu e capabil sa atraga investitii romanesti sau straine, nici fonduri europene sa acceseze iar atunci cand are in fata o necesitate de achizitii militare din import, sa straduieste din rasputeri sa evite sa obtina macar niste investitii in contrapartida (offset), care sa aduca tehnologii si locuri de munca. Cica nu-s la moda ! Nu-i nimic, ne mai cresc noua celor 4 milioane care mai lucram in Tara taxele, sau ne mai adauga niste taxe noi. Se plang ca n-au bani si maresc permanent taxele sau creaza unele noi, nefiind capabili sa le incaseze pe cele pe care le-au fixat déjà, si ele déjà prea multe.
Capacitatea de lupta a Armatei Romane este aproape nula, avem intregi categorii de forte care au efectiv capacitate zero, fiind doar un loc unde oameni se duc, stau ce stau, isi iau salariul si cu asta basta, in caz de conflict nici n-are sens sa porneasca motoarele, daca motoarele alea ar mai porni…
In acest timp «El Prezidente» se duce cu mana intinsa la NATO, ca sa disloce NATO ceva trupe sa ne apere si pe noi, iar premierul nostru cu diplome discutabile a “uitat” cu totul de amaratii ia de 700 de milioane de lei promise cu tam-tam cu ceva timp in urma (mai exact 28 aprilie)!
Ca s-o spunem pe aia «oabla », consideram ca in locul secretarului general NATO nici nu am decide un plan de relocare pe termen lung de resurse catre tari de pe flancul estic pana ce respectivele tari nu vin cu un plan concret de achizitii si modernizari si alocare financiara bugetata pe urmatorii ani, respectand minimul de 2,38% din PIB cerut de NATO. Punct!
Iar faptul ca NATO pregateste un plan pentru zona Baltica este poate si pentru ca balticii si polonezii au inceput sa bugeteze si demareze diverse procese de achizitii ! Romania, mult mai apropiata de Crimeea si zona de conflict la Marea Neagra, practic dominata de flota rusa spre deosebire de Baltica, – nimic, doar dat din gura! Doar promisiuni electorale la aproape 9 luni de cand situatia din Ucraina s-a degradat spre o forma de razboi civil!
Care sunt problemele industriei?
-decapitalizarea dincolo de imaginatie
-sabotajul perpetuu din partea “factorilor de decizie”, MApN, Min. Finantelor si Ministerul Economiei
-distrugerea controlata, cel mai bun exemplu incercarea de vanzare a terenurilor UM Bucuresti de catre fisc pentru datorii catre bugetul de stat, in conditiile in care bugetul de stat avea datorii catre UMB
-sabotarea cu premeditare a oricarui produs romanesc. TBT-ul demarat in 2010, desi exista Saur2 deja finalizat si pentru care cei de la Moreni se indatorasera deja, nu are finantare! Moreniului i s-a impus sa aiba un partener strain doar ca negocierile cu posibilii parteneri bat pasul pe loc de peste un an, in mod inexplicabil. In acest timp fabrica nu poate avansa pentru ca nu are un tren de rulare si nici nu este lasata sa rezolve problema singura. Cu peste un an si jumatate in urma i se impusese sa lucreze cu Iveco, doar ca italienii, din motive niciodata explicate, nu au trimis un tren de rulare, incercand, cred eu, sa- si faca loc pe piata noastra pentru SuperAV-ul lor.
-din experienta proprie, de cand RomaniaMilitary s-a implicat marginal ce-i drept in situatia industriei de aparare, s-au facut cel putin doua strategii pentru aceasta, la prima – cea de relansare a industriei de aparare – fiind si noi parte. Si se face inca una, la care din nou am trimis sugestii (de vazut daca va fi ceva inclus in forma finala), care contine legislatia industriei de aparare, reluata dupa ce un alt proiect de legislatie a fost blocat in parlament la comisii din 2008. Cea la care se lucreaza astazi este asteptata in CSAT doar in septembrie. Strategii peste strategii!
Daca lucrurile s-ar calma de maine in Ucraina, am ramane in brate cu maculatura strategiilor, fara sa se miste un deget pentru industrie sau inzestrarea armatei la standard NATO, atat de mult trambitata incepand cu 2004 si amanata an de an timp de un deceniu!
RoMilitary Production
Citeste si:
http://www.rumaniamilitary.ro/10-mai-si-capacitatea-de-lupta-a-armatei-romane
http://www.rumaniamilitary.ro/cresterea-simbolica-anuala-a-bugetului-mapn-povestea-de-succes-a-nato