Scurt istoric. Prezentare
Sa’ar 5 sau Eilat, cum li se mai spune, sunt în acest moment cele mai capabile nave de care dispune marina israeliană. Cel puţin până la apariţia corvetelor Sa’ar 6 achiziţionate de la germani „la ofertă”.
Marina a fost întotdeauna vioara a doua la israelieni, aşa că Sa’ar 5 au avut o naştere grea şi târzie. Negocierile cu americanii (pentru că navele au fost construite în baza ajutorului pe care SUA îl acordă cu regularitate Israelului) s-au prelungit, înţelegerea iniţială fiind ca SUA să finanţeze construcţia a trei submarine şi a patru corvete. Asta se întâmpla în martie 1988. Programul a fost aprobat de cabinetul israelian în aprilie 1988, dar au lipsit fondurile. Creşterea preţurilor a condus la reducerea programului la două submarine şi trei corvete, iar către sfârşitul lui 1988, marina israeliană şi Ingalls Shipbuilding au încheiat negocierile. Navele au fost proiectate de Northrop Grumman Ship Systems iar Rockwell a fost desemnat integratorul armamentului şi al senzorilor, pachetul fiind finalizat către sfârşitul aceluiaşi an.
Pe parcursul lui 1989 s-a intrat în faza de proiectare de detaliu fiind incorporate mai multe măsuri de reducere a semnăturii navelor iar construcţia primei corvete a început în 1992.
Clasa este compusă din trei unităţi: Eilat (501) – intrată în serviciu în aprilie 1994, Lahav (502) – intrată în serviciu în octombrie 1994 şi Hanit (503) – intrată în serviciu în aprilie 1995.
Caracteristici tehnice
- Deplasament: 1 275 tone (încărcare maximă) / 1 075 tone (standard)
- Lungimea: 86,4 m
- Lăţimea: 11,9 m
- Pescaj: 3,2 – 4,2 m
- Viteza maximă: 34 Nd
- Viteza de croazieră: 20 Nd
- Raza de acţiune: 3 500 Mm
- Autonomie: 24 zile
- Echipaj: 64 de oameni + 10 oameni pentru operarea elicopterului
Propulsia de tip Combined Diesel or Gas (CODOG):
- 1 x turbină pe gaz General Electric LM2500
- 2 x diesel MTU V12 1163 TB82
- 2 x elice cu pas variabil Kamewa
Uzina electrică: 2 x MTU-Siemens DG
Armament iniţial:
- Tunuri: 2 x Oerlikon L70 – 20 mm şi 1 x Phalanx Mk 15 – 20 mm
- Rachete anti-navă: 2 x 4 Boeing RGM-84 Harpoon + 2 x 4 Gabriel II*
- Rachete antiaeriene: 2 x 32 IAI Barak I*
- Torpile: 2 x 3 Mk 32 324 mm cu torpile Mk 46
- Elicopter: 1 x AS-565 SA Panther, folosit mai mult în rol de identificare şi marcare a ţintelor pentru sistemul Harpoon
* cel mai probabil nu au fost instalate de la început sau, în cazul unora, niciodată
Senzori:
- Radar de cercetare de suprafaţă: 1 x Cardion SPS-55, banda H
- Radar de cercetare aeriană: 1 x AN/TPS-44, banda D
- Radar pentru achiziţia ţintelor: Elta EL/M-2218-S 3D (Automatic Missile Detection Radar – AMDR)
- Radar de control al focului: 2 x Elta EL/M-2221-GM (ghidare Barak) şi 1 x MSIS IR, laser, TV
- Sonar în chilă: 1 x EDO-796 Mod 1
- Sonar tractat: 1 x Coris-TAS
Război electronic:
- ESM – 1 x Elisra NS-9003A
- ECM – 1 x NS-9005 PR
- COMINT: Tadiran NATACS MMI
- Contramăsuri: 4 x 72 ACDS; 2 x 24 Beamtrap; 1 x SLQ-25 Nixie
Sistem centralizat de conducere a luptei: Elbit AIO-III
Alte caracteristici ce merită subliniate:
- prima navă din lume proiectată în 3-D Computer Aided Design (CAD);
- standarde de proiectare şi construcţie americane şi germane;
- coca din oţel, suprastructura din aluminiu;
- măsuri de reducere a semnăturii radar (forma suprastructurilor) şi în infraroşu (evacuarea gazelor sub linia de plutire, instalaţii de răcire), prima navă din lume concepută cu stealth în minte;
- 11 compartimente etanşe şi 6 zone de incendiu (de exemplu, fregatele Nansen au 13 compartimente etanșe la o lungime de 133 m în timp ce fregatele de clasă Sachsen au 7 la o lungime de 143 m, dar e posibil să fie o greșeală);
- plan de forme cu un V profund al cocii şi chile anti-ruliu supradimensionate;
- sistem integrat de control al funcţiilor navei (maşini principale, uzină electrică, controlul avariilor, instalaţia de guvernare, pilotul automat) similar celui de pe fregatele canadiene de clasă Halifax, Integrated Platform Management System – IPMS furnizat de CAE Electronics;
- Sistemul de conducere a luptei are 17 console color (nu uitaţi, suntem la începutul anilor 1990), două computere principale (unul pentru redundanţă) iar software-ul său este scris în Ada.
Probleme specifice
Cu ocazia testelor pe mare efectuate în 1996 s-a constatat că, „stabilitatea navelor este adecvată condiţiilor din Marea Mediterană unde navele vor naviga preponderent, dar nu fac faţă condiţiilor din Oceanul Atlantic.”
Ca de obicei în cazul israelienilor, navele aşa cum au fost proiectate iniţial, erau supra-încărcate cu armament generând probleme de stabilitate datorită modificării înălţimii metacentrice a navei. Pe scurt erau, aşa cum zic anglo-saxonii, top heavy.
Au fost proiectate iniţial cu un tun Otobreda de 76 mm / L62 în prova care a fost înlocuit cu un CIWS Phalanx Mk 15. Rachetele Gabriel nu au mai fost niciodată instalate şi, se pare că nici rachetele Barak nu au fost instalate pe nave de la bun început. Astfel, din cele două baterii Barak I (2 x 32), se pare că cea dinspre pupa nu este folosită nici în prezent.
După cum am tot spus pe site, nu poţi să faci dintr-o corvetă de 1 275 de tone o navă capabilă să lupte eficient în toate cele trei medii (anti-navă, anti-submarin și anti-aerian), iar Sa’ar 5 sunt dovada acestui lucru. Există nişte limite generate de deplasamentul navei care chiar contează şi peste care nu se poate trece, pentru că: înălţime metacentrică.
Va urma
Nicolae
Surse:
https://www.forecastinternational.com/archive/disp_pdf.cfm?DACH_RECNO=779
https://militaryedge.org/armaments/eilat-class-sa_ar-5/
http://www.globalmil.com/military/navy/israel/corvettes_and_fac/2016/0129/302.html
https://www.militaryfactory.com/ships/detail.asp?ship_id=ins-eilat-501-corvette-warship-israel
https://www.globalsecurity.org/military/world/israel/eilat-specs.htm