Spun „bat-o vina” pentru că ea, la instrucţie mă refer, seamănă cu educaţia, fiind cam acelaşi lucru, după părerea mea.
În vara anului 1997 participam la o aplicaţie a Flotilei de Dunăre.
Atunci, pentru întâia şi singura oară, am intrat în biroul pregătirii pentru luptă al Brigăzii Fluviale de la Brăila.
Mi-a atras atenţia un afiş pe care scria:
Vine omu’,
Stă oleacă,
Mai discută,
Da’ şi pleacă!
Bineînţeles că m-a amuzat, ba mai mult, l-am adus în unitatea mea unde, în cea mai scurtă vreme, a prins foarte bine, fiind popularizat.
În biroul şefului pregătirii pentru luptă, ulterior, şef S-3, al Brigăzii 40 Mecanizată „General David Praporgescu”, îmi pusesem un afiş, cu aproape un an înainte, pe care scria:
„Propria siguranţă nu depinde de cât ai,
ci de cât poţi realiza, neavând.”
Josep Wood Krutch
Iesirea din vad
După succesul celui cu „oleacă”, mi-am dat seama că nimeni nu a fost interesat de ceea ce a zis Krutch.
Şi nici nu ştiu pe câţi îi interesează, dar mie mi s-a părut că este unul dintre cele mai inteligente aforisme şi de aceea, mi-am început acest prim articol cu el.
Aşadar, vorbim despre instrucţie.
Cred că este elementul pe care trebuie să punem „cuiul cătării”, acum, pentru că practic, nu costă nimic, dar poate face diferenţa în comparaţia dintre un militar dotat cu cea mai bună armă, dar pe care nu ştie s-o folosească şi cel dotat cu ceva inferior, dar bine cunoscut şi stăpânit.
Nebuloasa în privinţa instrucţiei pleacă de la cei care au fost puşi să întocmească nişte programe, mergând, o spun cu certitudine, doar pe aspect de traducere a unor alte programe.
Fac o paranteză, şi cu acest prilej, vreau să subliniez faptul că, cunoaşterea unei limbi străine, dar mai ales a celei engleze, este cel de-al doilea criteriu de bază în promovarea ofiţerilor.
Aşa s-a ajuns în situaţia când cei de la trupă primeau nişte programe de instrucţie la care se uitau ca la OZN!
Pentru a-mi susţine şi proba afirmaţia, vă prezint textul unui raport scris de mine şi trimis de comandantul Brigăzii 40 Mecanizată către comandantul Corpului 1 Armată.
Iată-l:
” I. Vă rog să-mi permiteţi să raportez unele aspecte grave din domeniul operaţiilor şi instrucţiei, domeniu gestionat de compartimentul S-3.
În opinia mea, instrucţia reprezintă raţiunea şi menirea existenţei personalului armatei. Din păcate, este greu de stabilit nivelul până la care se execută instrucţia, sau dacă se mai execută.
În cadrul U.M.01347 şi a unităţilor subordonate, cauzele care determină disfuncţii în domeniul instrucţiei se referă la:
1. Obiectivele operaţionale precizate în ordinul de instrucţie nu pot fi atinse niciodată în actualele condiţii. Concret, organizarea şi desfăşurarea instrucţiei comandamentului pentru realizarea S.M.O.I.-7, nivel 3 şi a instrucţiei trupelor pentru realizarea S.M.O.I.-3 la nivel 3 este o utopie şi se poate realiza la fel, precum sună.
2. Nu se poate elabora o planificare corectă, dacă elementele fundamentale care stau la baza acesteia lipsesc. Adică, întotdeauna suntem puşi în situaţia de a planifica, fără a avea mijloacele şi resursele de întrebuinţat, precum şi capacitatea de asigurare a acestora.
În aceeaşi idee, nu este normal să planificăm activităţi pe următorii 3-4 ani în condiţiile în care Dispoziţia şefului S.M.F.T. nr.S.I.-100/25.02.2000 vizează perioada 01.03.2000-28.02.2001.
3. Gradul de încadrare cu personal al compartimentului S-3 din cadrul Cdm.M.U. şi al birourilor pregătire pentru luptă de la unităţi este redus, fapt ce impune cumulul de funcţii. Dar nicăieri nu este precizat cum pot fi duse prin cumul, şi de către cine, în cadrul aceluiaşi birou, 3 funcţii de ofiţer cu instrucţia, niciuna încadrată.
4. Degradarea continuă a bazei materiale existente se produce şi datorită condiţiilor meteo, cărora nu ne putem împotrivi, dar mai ales, datorită lipsei capabilităţilor noastre de a o întreţine, repara şi moderniza, fapt ce va duce în scurt timp la dispariţia câmpului şi cadrului de instrucţie. A solicita fonduri pentru aceasta este privit ca o înjurătură.
5. Faţă de cele sus-menţionate, trebuie adăugat şi faptul că efectivul de militari în termen şi chiar de m.a.c. abia asigură necesităţile de pază ale obiectivului, cele impuse de serviciul interior, ordinea interioară şi activitatea gospodărească.
II. Pentru diminuarea efectelor acestor cauze şi ridicarea nivelului instrucţiei, fac următoarele propuneri:
1. Obiectivul de instrucţie să fie real şi să ţină cont de specificul, natura şi mai ales, de posibilităţile structurii militare.
2. Procesul de planificare să aibă la bază mijloace şi resurse certe, iar documentele în baza cărora se execută să fie clare şi trimise din timp. Ideal ar fi, să fie întocmite de persoane care ştiu ce înseamnă instrucţia.
3. Rog interveniţi la eşaloanele în drept pentru încadrarea tuturor funcţiilor prevăzute în stat, altfel, activitatea nu se va ridica niciodată la standerdele cerute.
4. Rog să se asigure măcar fondurile şi mijloacele pentru întreţinerea şi menţinerea în stare funcţională a bazei materiale de instrucţie, altfel, rămânem şi fără ce mai avem.
Lumea vorbeşte deja despre calculatoare şi computere personale. Nu vi le cer încă, dar rog să ni se asigure măcar rechizitele şi imprimatele necesare, altfel, comandanţii de companie şi plutoane nu vor şti niciodată cum trebuie să arate un registru de planificare al companiei sau carnetul comandantului de pluton, acestea fiind primele două documente pe care le cere orice neavenit venit în comisia de control de la eşalonul superior.
5. Propun ca în componenta instruire profesională să intre şi activităţi ce vizează îndeplinirea atribuţiilor. Adică, să-l instruim pe cel care urmează să fie numit într-o funcţie, pentru acea funcţie.
Omul trebuie să ştie din timp ce are de făcut acolo unde va fi pus.
Nu să se trezească şef, cine ştie unde, şi să fie „lost in space”, acceptând astfel „limba în ureche” a celui mai „şmecher” de acolo.
Consider, de asemenea, că documentul de instrucţie elaborat de eşalonul superior trebuie să precizeze desfăşurarea instrucţiei în ansamblul activităţilor desfăşurate de o unitate, adică, să ţină cont şi de problemele logistice, cele de mobilizare, precum şi cele de personal.
Faptul că nu se mai poate executa instrucţie în condiţiile sus-menţionate, trebuie să fie reglementat.
Rog să-i scutiţi pe comandanţi de aceste frământări şi griji inutile.”
***
Probabil că, referitor la instrucţie, acesta rămâne unul din lucrurile pe care eu le consider ca fiind importante, din cele pe care le-am făcut.
Acest raport nu a avut niciun efect.
Nici nu ştiu dacă a fost citit, probabil că da.
O spun cu tristeţe, deşi l-am scris în urmă cu 13ani, acest raport mi se pare destul de actual.
Sper să mi se pară, doar.
tROfi
Sursa: tROfi53