Banii
7 miliarde de euro si numaratoarea continua
Daca adunam doar costul celor sapte sisteme Patriot – 3,9 miliarde de euro, plus elicopterele de atac, surprinzator aparute pe turnanta, AH-1Z Viper, care elicoptere, daca ne uitam la achizitia pakistaneza a 12/15 bucati – un miliard de dolari, pot ajunge lejer la 2-3 miliarde de dolari, pentru 36-48 de bucati…
Asadar vorbim de o suma cuprinsa intre 6-7 miliarde de dolari (Patriot + 36/48 de AH-1Z). De unde banii, daca tinem cont ca Armata are nevoie si de corvete ( patru corvete +modernizarea celor doua fregate – 1,6 miliarde de euro), rachete anti-nava, rachete MLRS, artilerie autopropulsata, transportoare blindate noi 8×8 si 4×4 (inca un miliard de euro), autovehicule blindate si neblindate 4×4 – +2000 de bucati, sisteme SHORAD si VSHORAD – 2 miliarde de euro, 36 de F16 – probabil 1,5-2 miliarde de euro, +2000 de camioane ?! Parca incepe sa semene cu planul polonez pe urmatorul deceniu.
E clar ca trecem de cele 9,3 miliarde de euro preconizate in primavara si ajungem rapid la suma estimata si de noi acum cativa ani, si anume 13-15 mld. Euro pentru o inzestrare decenta in nici zece ani, si fara a acoperi absolut toate necesitatile! Sa nu uitam ca si sistemul de rachete Hawk trebuie modernizat, avem nevoie si de elicoptere de recunoastere si atac usor, dar si de transport, arma de asalt, sisteme noi de viziune, comunicare si protectie pentru infanterie – gen soldatul viitorului, de modernizarea autopropulsatelor Gepard si posibil a SA-6, sisteme noi de artilerie clasica, tancuri noi, si tot n-am ajuns la capatul listei…
Doar sa se rezolve hibele din sistemul militar de achizitii !
Programele
Si discutam doar de programele anuntate oficial ca se afla in vederea MApN. Chiar si cu 2% alocati in mod constant, sumele implicate sunt enorme, iar declanasrea tuturor acestor achizitii concomitent pare cu totul nerealista, financiar vorbind, doar daca nu cumva cineva acolo…peste Atlantic chiar ne iubeste.
Programele pentru care Gabriel Les a cerut aprobarea parlamentului, in valoare de 9,8 miliarde de euro, arata cam asa:
– 4 corvete multifuncţionale cu echipamentele aferente (rachete navă-navă, rachete navă-aer, muniţie, criptoare), în valoare de 1,6 miliarde de euro;
– 3 sisteme de instalaţii mobile de lansare rachete anti-navă (SIML), în valoare de 200 de milioane de euro;
– modernizarea a 48 de maşini de luptă MLI-84M, costuri de 138 milioane -euro;
– transportoare blindate pentru trupe 8X8 și 4X4, în valoare de 370 milioane de euro. În prima etapă ar urma să fie achiziţionate 94 de transportoare (Pirahna – dar despre transportoare intr-un articol mai cuprinzator, si surprinzator in acelasi timp, intr-o alta zi), dintr-un total de 657;
– sisteme de comunicaţii C4I cu capabilităţi de integrare ISTAR, în valoare de 180 de milioane de euro;
– 7 sisteme de rachete sol–aer cu bătaie mare (HSAM), în valoare de 4 miliarde de euro (4 pentru Forţele Aeriene şi 3 pentru Forţele Terestre);
– 21 de sisteme integrate SHORAD-VSHORAD, în valoare de 2,1 miliarde de euro;
– Sistem Lansator Multiplu de Rachete cu bătaie mare, în valoare de 690 milioane de euro (3 sisteme a 18 instalaţii de lansare, respectiv 54 de instalaţii de lansare), ministrul Tutuianu amintea de sistemul american HIMARS.
Totul esalonat pe zece ani, adica cam un miliard de euro per an. Numai ca peste aceste programe au mai rasarit inca doua, unul asteptat – cel pentru 36 de avioane F 16 – anuntat de Tutuianu ca fiind de demarat anul acesta, unul cu totul neasteptat – dotarea cu elicoptere de atac AH-1Z Viper.
Daca pentru cele 36 de F 16 ne putem astepta la o suma totala curpinsa intre 1 si 1,5 miliarde, pentru elicopterele de atac putem avea de la 2 la 3 miliarde de euro, in functie de numarul acestora, dar putem presupune ca ai nostri nu cer asamblarea in tara pentru 12-24 de bucati, asadar am putea specula un numar de 36 maximum 48 de bucati.
Daca facem din nou socoteala ajungem la o suma considerabil mai mare, undeva la 14 spre 15 miliarde de euro si daca impartim totul tot la zece ani ajungem la un efort bugetar de peste 1,5 miliarde de euro pe an. Lucrurile nu sunt imposibil de pus pe roate dar presupun ca s-au gandit si la unele masuri menite sa ajute bugetul in plata acestor rate.
Depinde acum de metoda prin care guvernul s-a gandit sa finanteze aceste achizitii.
Finantarea
O parte se finanteaza, o parte se plateste direct din fonduri alocate, se fac niste investitii capitale in primii ani pentru tehnologizare, deci nu vom avea un varf de plata imediat. Finantarea se poate face – sper eu – cu imprumuturi de la Trezoreria Americana si aici sunt tot felul de chestii, unde in primii ani platesti numai dobanda, etc. Mecanisme sunt si bani sunt de asemenea.
Suma este sustenabila, atat timp cat guvernul american doreste sa fie. Dobanda foarte mica sau chiar spre zero, un grafic de plati flexibil, plus ca – daca avem noroc – o parte din bani, mai mare sau mica, se va intoarce in economia nationala. Daca luam doar cazul elicopterelor, asamblarea lor aici va insemna ca mentenanta va fi aici, ori intretinerea acestora inseamna miliarde de euro pe durata de exploatare, plus eventuale modernizari, plus vreun eventual export, plus un grad de integrare in economia locala a Viperului, ramane de vazut in ce grad.
Si aici apare avantajul americanilor in fata europenilor: trezoreria si buzunarele sale cvasi-infinit de largi. Daca americanii sunt hotarati nu vom avea probleme, bani vor fi, vor fi si ieftini, graficul de rambursare va fi, la randul sau, flexibil si foarte suportabil.
Intrebarile retorice
Si aici apare intrebarea: cumparam pentru ca avem finantarea asigurata, pentru ca Washingtonul si-a deschis Trezoreria pentru noi? Cumparam pentru ca avem nevoie urgenta? Cumparam pentru ca ne-a venit mintea, in sfarsit, la cap? Curios as fi daca vom lansa vreun contract de achizitie de macar un miliard de euro catre o companie europeana, pentru ca europenii n-au cum sa ofere o finantare similara, iar daca cumparam de la americani – si ce ne trebuie urgent si ce ne-ar trebui mai putin urgent – doar pentru ca ne ofera si finantare, ramane sa vedem care va fi urmatoarea miscare: Abrams, Palladin, Harpoon, NASAMS, Pirahna IIIC/V, Sikorski S 70?! Atunci pasul celor de la Sikorski ar avea sens, stiau ca s-a deschis sezonul reducerilor si ratelor avantajoase pentru Romania.
Ramane sa vedem daca inzestrarea armatei (in cazul in care de aceasta data contractele chiar vor fi semnate si derulate) ne va transforma intr-o foarte mini armata americana din punctul de vedere al dotarii. Nu ca n-ar avea sens sau ar fi un lucru rau, americanii sunt aici cu Abrams, Palladin, Stryker etc, doar ca ei nu ne pot oferi chiar tot, n-au fregate, n-au corvete, iar europenii au si ei destule de oferit, de exemplu as prefera oricand Airbus H215M in locul Sikorski S 70 si as prefera VL MICA, dar depinde cine da banii, daca-i dau americanii, de la ei vom cumpara tot ce se va putea, sau ce nu se va putea de prietenii lor.
Iar ultima intrebare retorica nu are cum sa fie decat: de ce americanii si-au deschis – daca intradevar si-au deschis-o – larg punga acum?
Firave concluzii
In primul rand, daca lucrurile se vor concretiza, ramane de vazut daca Romania nu-si va directiona cvasi-majoritatea programelor strategice de inzestrare catre companii americane, care companii vor prinde radacini adanci aici. Astfel industria romaneasca de aparare ar fi exceptata de la absorbirea (prin disparitie) in cadrul industriei de aparare europene – cunoastem deja planurile UE prin care industria europeana de profil ar trebui sa unifice sub cateva branduri mari.
In al doilea rand, Romania ar deveni cu adevarat un pinten american in fata Rusiei dar si a tendintelor pro-ruse din cadrul UE, acolo unde pe langa simpatiile aproape oficiale ale unor tari precum Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Austria sau Italia, avem si interese economice ale „greilor” UE – Germania si Franta, tari care inca nu pricep ca UE nu va fi niciodata o Uniune adevarata daca unii mai mici se simt, si chiar sunt, tradati de cei mari.
In cel de-al treilea rand, DACA lucrurile vor incepe in sfarsit sa fie concretizate si DACA vom remarca ca intradevar marile nostre programe de inzestrare se vor materializa via Washington si (din nou) DACA marile companii din industria de armament americane vor veni aici si vor prinde radacini, rezulta ca cineva, undeva a hotarat ca Bucurestiul sa devina pivotul central al NATO (al SUA) in Europa de Est, Marea Neagra si Balcani, suplinind astfel o Bulgarie cu totul inexistenta, partial, o Turcia din ce in ce mai greu de zarit in NATO si sa devina o contrapondere severa a Rusiei la Marea Neagra si in Balcani…
Mai trebuie adaugat ca la asa scara a cheltuielilor, fara investitii drumul catre prapastia financiara e foarte scurt, iar administratia romaneasca nu a dovedit pana acum ca e capabila sa atraga in ritm sustinut investitii majore si nici ca stie sa negocieze dosare complexe, economice. Sa nu mai vorbim de risipa banului public, hemoragie care ne poate aduce in genunchi si fara cheltuielile de aparare.
GeorgeGMT