Presedintele Chinei, Xi Jinping, a efectuat un tur in 4 tari din Asia Centrala luna trecuta. In ultimele luni au fost puse sub lupa internationala incercarile Chinei de a reduce expunerile, riscurile si intreruperea rutelor naval-comerciale din Marea de Sud. Rutele din Marea Chinei de Sud asigura transportul resurselor tot mai vitale pentru Beijing. In ultimii 15 ani, economia chineza a inregistrat o crestere incredibila, transformand „dragonul” in cel mai mare importator al resurselor cheie: carbune, fier, aluminiu, cupru, nichel si ocupa locul 2 al importatorilor de petrol dupa SUA.
In prezent, 80% din transportul resurselor enumerate mai sus + alte marfuri, se realizeaza pe cale navala, la fel ca si 80% din importurile de material necesar energiei.
Rutele naval-comerciale folosite de China
Dupa cum indica harta, China este dependenta de securizarea porturilor si a acestor rute cheie. Rutele nu asigura doar materia necesara producatorilor chinezi ci si exporturile de marfa spre clienti din America, Europa sau ale colturi ale lumii. Guvernul de la Beijing a decis in ultima vreme sa-si intareasca autoritatea pe aceste rute in mai multe feluri, cresterea fortelor si capacitatilor navale, investitii in proiecte de energie sau exploatare a resurselor naturale pe alte continente si ajutor financiar pentru statele aflate in dificultate.
Investitiile in proiecte de energie ale Chinei in afara granitelor
In ultimul an, Beijingul a schimbat tactica si incerca sa gaseasca o solutie pentru asigurarea energiei si resurselor pe viitor. Astfel au inceput investitiile masive in proiecte de energie si retele de transport terestru al resurselul din Asia Centrala, Europa si bazinul din sudul Asiei (legarea portului Gwadar din Pakistan de provincia chineza Kashgar printr-o autostrada).
Reteaua feroviara, de conducte si autostrada ce asigura importurile/exporturile terestre ale Chinei
Factorul cheie in dezvoltarea acestei noi strategii este regiunea autonoma din vestul tarii, Xinjiang. Aceasta provincie detine frontiera de 3700km a Chinei cu Asia Centrala si este singurul coridor ce poate lega Centrul de sud-estul Asiei.
Un alt obiectiv strategic al regiunii Xinjiang este trecatoarea Karakoram, singurul loc prin care se face lagatura Chinei cu Pakistan si accesul la portul Gwadar. Xinjiang este insa un mozaic de etnii, culturi si religii diferite, ce pune Beijingul in minoritate si tinde spre state din centrul Asiei. Aceste lucruri au determinat Partidul Comunist sa creasca investitiile in zona de vest, sa inceapa noi relatii cu vecinii din zona, dar obiectivul major ramane potentialul energetic.
In 2012, China a importat 21,3 miliarde de m cubi de gaz natural din Turkmenistan, cantitate ce reprezinta mai mult de jumatate din importul acestei resurse realizat in acel an. In 2020 se asteapta ca importurile de gaz natural din Turkmenistan sa ajunga la 65 miliarde m cubi. Se asteapta ca si importurile Chinei de petrol din Kazakhstan sa creasca covarsitor in urmatorii ani, la 1,5 milioane de barili pe zi. Beijingul lucreaza si in Afganistan pentru realizarea unui proiect care sa asigure exploatarea petrolului si a metalelor rare.
China infrunta noi provocari in strategia de viitor pe care incearca sa o abordeze: distantele si relieful necesita investitii scumpe. Un alt factor ce trebuie luat in calcul si aici, este securizarea rutelor sau a regiunilor. Incluziv Xinjiang, ce ameninta visul „dragonului” incercand sa reduca importurile de energie si marfuri din zona Beijingului, scazand astfel influenta Partidului Comunist.
Cat timp nevoia de energie a Chinei continua sa creasca, Partidul va fi fortat sa gaseasca oportunitati in domeniul energetic, de securitate si economic… pentru binele tarii si al regimului.
NeroFlash