Jurnalul oficial de bord al comandorului Aristide Bucelan, căpitan al navei Întreprinderea
data românească 27 ianuarie 2401
După câteva săptămâni de mentenanță post-lansare în orbita planetei Jupiter, unde am fost tractați de împingătorul Sirius, nava de explorare Întreprinderea, prima navă capabilă de viteze warp condusă de un echipaj 100% românesc a părăsit sistemul nostru solar.
A fost un moment istoric care a demonstrat o dată pentru totdeauna că noi, românii, suntem un popor serios și semeț. Nici măcar războiul civil de 100 de ani nu a reușit să ne tragă înapoi. Suntem în sfârșit în plin proces de aderare la Federația Interplanetară și o facem în ritmul nostru și cu mândrie. Galaxia trebuie să știe că noi nu suntem colonia nimănui!
Prima noastră misiune oficială, în colaborare cu Federația ne va duce la 20 000 de ani-lumină de România, în brațul Perseus, unde vom aduna date telemetrice și vom măsura radiații exotice emise de formarea unei noi găuri negre. Cuviosul Macarie, preotul echipajului ne-a rugat în numele B.O.R. să ne oprim puțin cât mai aproape de gaura neagră, să o sființească. Patriarhul ar fi enorm de mulțumit să aibă o gaură neagră sfințită. Personal îmi doresc ca într-o zi să ajung în cercul de prieteni ai Patriarhului așa că voi face tot ce îmi stă în putință să îndeplinesc această sfântă misiune. Îl consider pe Patriarh modelul meu în viață, și nu doar pentru petrecerile pe care le dă și stilul vestimentar.
Pe deasupra, Guvernul ne-a cerut și să înfigem pentru prima oară un steag românesc pe o planetă neexplorată din alt sistem solar. Mi s-a sugerat că ziua în care echipajul navei Întreprinderea va întreprinde acest act istoric ar putea fi declarată sărbătoare națională dacă ne grăbim o facem până la mijlocul lunii februarie, când e încă frig acasă. Nimeni nu vrea sărbători naționale în perioada caldă, că sunt prilej de agitație.
O mică misiune de ultim moment s-a alăturat itinerariului. O rugăminte din partea Federației. În drumul nostru vom opri și la Baza Stelară 515 unde vom reaproviziona fregata Nisos cu cristale de dilitiu. Fregata Nisos este perla flotei Federației și îl consider pe amiralul Clinton modelul meu în viață și al oricărui militar care se respectă. Cel mai decorat ofițer din istoria Federației și cel mai important strateg al generației noastre. Vine dintr-o familie cu istorie și a pierdut o mână în luptă, apărând granițele Federației de gherilele extraterestre de refugiați. Aștept cu interes întâlnirea noastră și schimbul de experiență aferent.
Momentan ne îndreptăm spre destinație la viteza warp 5 și nava se ține bine. Stele în toate direcțiile, chiar și în jos, unde obișnuiam să văd Dunărea. Soarele încă e cea mai luminoasă stea care se vede pe ferestrele de la pupă, dar se va pierde printe celelalte curând. Un pas mic pentru om, un pas mare pentru românitate!
Jurnalul personal al locotenentului-major Stelian Spătaru, prim inginer de bord
data românească 27 ianuarie 2401
Să-mi fut una, chiar am pornit! Trei săptămâni jumate ne-am învârtit ca proștii în jurul lui Jupiter cât am recondiționat motorul drept, gravitația artificială, generatorul de avarie și am făcut scutul de energie să nu mai pâlpâie. Nu zic că avem o navă proastă. Chiar nu e. Păpușa asta era vârf de linie acum 70 de ani când a fost făcută. Și treabă de Federație, făcută cu cap, nu românească, de-a noastră.
Continuarea articolului (și vă recomand să continuați să o citiți) pe care o puteți găsi accesând acest link este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
Ar fi simpatic dacă n-ar părea adevărat și actual…