Arta militară
Ministrul Apărării din Federația Rusă, Serghei Șoigu, remarca în 2017 necesitatea de a actualiza teoria și practica artei militare luînd în considerare evoluțiile mediului politico-militar și strategic. Acest lucru necesită o gândire inovativă, neconvențională, precum și capacitatea de a găsi și pune în aplicare noi forme și metode de a utiliza forțele armate.
Într-un discurs ținut la Moscova în 2018, generalul Valerii Gherasimov evidenția faptul că, dezvoltarea unor noi tipuri de arme, experiențele dobândite în Siria precum și analiza conflictelor militare moderne au relevat necesitatea dezvoltării teoretice a artei militare. Acest lucru implică o gândire creativă în ceea ce privește modul în care tehnica militară și forțele armate sunt folosite în contextul noilor tehnologii și tipuri de războaie. Gândirea creativă a determinat apariția unor inovații militare rusești în Siria chiar și în condițiile în care unele concepte par să fi fost dezvoltate independent de contextul sirian dar totuși pentru a fi utilizate acolo.
De exemplu, unele vehicule aeriene fără echipaj (Unmanned Aerial Vehicle – UAV) se autodistrug atunci când ajung la țintă în timp ce altele interceptează vehiculele aeriene fără echipaj inamice prin simpla capturare a acestora într-o plasă. Plasa este dotată cu o parașută cu ajutorul cărora vehiculele inamice capturate ajung la sol fără a fi distruse. Proiectilele de artilerie pot fi dotate cu focoase programabile care permit muniției să detoneze la momentul ales mii de elemente preformate, bile, capabile să distrugă un vehicul aerian fără echipaj.
Un exemplu de tactică este că, pe lângă defensiva statică, operațiunile militare din Siria au evidențiat necesitatea unei defensive mobile, unde se manevrează foarte mult, mai ales în condițiile în care nu există o delimitare clară a liniei frontului, acesta fiind practic peste tot. Concluzia a fost că trupele trebuie să fie pregătite să combată un atac venit oricând, din orice direcție. Iar când vine vorba de atacul unor vehicule aeriene fără echipaj, trupele trebuie antrenate să opereze într-o manieră creativă. Această lecție a fost confirmată de atacul „terorist” (sublinierea noastră) din ianuarie 2018 împotriva bazei aeriene rusești de la Khmeimim.
În ultimii ani, pe baza experienței siriene, au fost înregistrate mai multe progrese în arta militară. Următoarele exemple sunt considerate reprezentative:
- Un robot în formă de bilă, rezistent la șocuri, a fost testat cu succes în Siria. Botezat Sfera, robotul rezistă unei căderi de la o înălțime de 5 m, are patru camere video, un microfon și un transmițător cu ajutorul căruia poate împărtăși imagini cu un câmp de vedere de 360 de grade. Este folosit pentru culegerea informațiilor, în special în spații restrînse, așa cum sunt tunelele.
- Noile tactici siriene au inclus și „malul sirian” (engleză “Syrian berm”), un soi de mal de nisip sau pământ în spatele căruia se poate adăposti o subunitate de asalt. O grupare de tancuri lovește pozițiile de artilerie inamice prin breșe făcute în valul de pământ. Acesta este împins cu ajutorul buldozerelor avansând astfel către inamic. Dacă valul este din nisip, poate reflecta laserele și/sau sistemele de ochire în infraroșu.
- O altă tactică specifică războiului urban constă în încercuirea și instituirea unei blocade împotriva unui oraș pentru a împiedica reaprovizionarea și aducerea de întăriri. Ulterior, sunt lansate o serie de ofensive concomitente, din mai multe direcții, răsfirând astfel apărarea în puncte separate de rezistență care mai apoi sunt lovite/distruse de artilerie și de aviație. Mai multe atacuri rapide fragmentează și mai mult zona de luptă demoralizând inamicul.
- O tactică interesantă folosită în Siria este „caruselul tancurilor” (engleză „tank carousel”). Mai multe tancuri sunt conduse în cerc angajând inamicul din aceeași poziție de tragere. Tanchiștii exersează „caruselul” pentru a distruge ținte fixe sau mobile aflate la distanțe de 500 până la 2500 m. În 2018 s-a constatat combinarea tacticii „malului de pământ” cu cea a „caruselului” în care erau angajate tancuri de la nivel de subunitate până la nivel de companie. Într-o descriere din 2017 se remarca faptul că, în timp ce primul tanc lovea inamicul, al doilea tanc încărca muniția după care îl înlocuia în poziție pe primul care se retrăgea.
- Racheta tactică antiradiație Kh-25MP va fi actualizată și convertită în Kh-25ML care va primi un nou senzor laser pentru îmbunătățirea preciziei și o nouă unitate de control. Va fi capabilă să lovească sisteme antiaeriene precum și alte ținte terestre așa cum sunt radarele sau podurile. Poate fi lansată din mai multe tipuri de aparate de zbor și are o rază de acțiune de circa 20 km și o viteză de 850 m/s (3060 km/h). S-ar părea că racheta Kh-25ML a fost deja testată în Siria.
- Misiunile de recunoaștere de geniu au folosit metoda „horseshoe” pentru a detecta dispozitivele explozibile. Inginerii avansau pe ambele părți ale unei rute împreună cu mijloace de război electronic pentru a bruia dispozitivele declanșate prin radio. La aceste acțiuni participau și câinii special antrenați precum și dispozitivele pentru detecția minelor de tip Korshun.
- Pentru detecția formațiunilor de tancuri inamice, rușii au folosit vehiculul Zavet echipat cu mijloace de detecție optice și radio, capabil să repereze și să identifice tancurile inamice furnizând totodată și o soluție de luptă cu ajutorul unui sistem de comandă și control ce folosește și elemente de inteligență artificială.
Zavet
A.V. Vodvin a publicat în 2018, în Voennaya Mysl’ (română „Gânduri militare”), un articol în care a oferit încă un exemplu despre cum s-a schimbat arta militară rusească pe baza experienței din Siria. El a spus că formațiunile ilegale înarmate (trupe neregulate, miliții) au determinat patru dezvoltări:
- metoda utilizării tehnicii militare într-un sector critic s-a schimbat în sensul în care nu se mai insistă pe concentrarea de trupe ci pe mobilitate, manevră și atacuri care distrug tehnica inamică;
- capacitățile militare la nivel tactic au permis distrugeri la nivel strategic iar formațiunile de luptă foarte mobile au permis distrugerea adversarului în adâncime (engleză „Capabilities at the tactical level have allowed for strategic destruction assets and highly mobile combat capabilities to shift efforts to rout an adversary to include the entire depth of the confrontation.”);
- precizia și raza de acțiune a armelor sunt caracteristici importante în acțiunile de nivel tactic moderne;
- pe măsură ce adversarul masează mai multă tehnică situația potențială devine incertă ceea ce implică un răspuns rapid al comandanților care trebuie să mute propriile unități.
Numeroase proiecte și echipamente militare testate în Siria nu sunt publice și nici nu sunt promovate în spațiul public. Însă una din armele despre care Rusia a discutat deschis a fost testarea armelor laser. Armata rusă a testat laserele dimineața, când este mai rece și sunt condiții de ceață/nebulozitate și mai târziu în cursul zilei când aerul este deja încălzit. Aceste condiții meteo nu pot fi reproduse în Rusia iar asta a permis oamenilor de știință să amelioreze performanțele armelor și să le adapteze pentru condiții meteo diferite de cele de acasă.
Alte surse publice vorbesc despre utilizarea roboților în luptă: Uran-9, Uran-6, Nerekhta sau Soratnik. Spre sfârșitul lui 2016, șase roboți Plaforma-M și patru roboți Argos au fost mobilizați în Latakia unde, sprijiniți de obuzierele autopropulsate Akatsiya și de soldați sirieni au executat un atac împotriva unei fortificații. Roboții s-au apropiat la 100 m de fortificații și au deschis focul. Inamicul a răspuns cu foc și și-a dezvăluit astfel pozițiile. Obuzierele au tras asupra acestor poziții sub coordonarea sistemului de comandă și control Andromeda-D.
Schimbări de tactică generate de experiențele de luptă
Au fost două articole care au menționat cuvântul „tactică” în titlu. Primul remarca faptul că experiențele de luptă din Siria au fost incluse în exercițiile Zapad-2017 și Vostok-2018. În primele etape ale campaniei siriene, o problemă semnificativă a fost generată de coordonarea tuturor trupelor implicate (siriene, iraniene, rusești) problemă rezolvată cu ajutorul unui sistem automatizat de comandă și control și comunicații. Generalul Dvornikov, fost comandant al trupelor rusești din Siria, a detaliat: detașamentul de voluntari Desert Hawks, milițiile iraniene, Corpul 5 de asalt al armatei siriene și detașamentele Hezbollah și Fatimid. Liderii militari ruși au împărțit Siria în zone de responsabilitate cu până la cinci ofițeri responsabili de coordonarea dintre sectoarele tactice. Forțele de apărare antiaeriană și specialiștii în comandă și control (C2) erau incluși în grupul de comandă. Specialiștii C2 proveneau din sectoarele de recunoaștere prin luptă și planificare. Un grup separat a administrat partea de coordonare cu trupele occidentale, israeliene și trucești.
Raportul nota că, până la acel moment, 63000 de militari ruși, incluzând 434 de generali, au luat parte la operațiunile din Siria. Astfel, tot personalul de comandă al districtelor militare rusești, ai armelor întrunite, comandanții de divizie și 95% din brigăzile de arme întrunite și comandanții de regiment au servit în Siria. Asta ne indică faptul că experiența de luptă a proliferat la nivelul forțelor armate ale Federației Ruse.
Forțele aeriene au avut o contribuție foarte importantă la distrugerea inamicului. Armele de precizie au beneficiat de sistemul de navigație și bombardament SVP-24 Gefest care chiar și instalat pe un avion depășit cum este Su-24 a oferit performanțe acceptabile. Atacurile aeriene erau executate în baza informațiilor primite din diferite surse sau chiar și în baza celor furnizate de tactica vânătorii libere (engleză „free hunt”). Aviația a fost folosită împotriva țintelor din afara orașelor în timp ce artileria s-a remarcat în distrugerea țintelor din zonele urbane.
Noutățile tactice includ și „ofensiva în trei schimburi” (engleză „three-shift offensive”) care a permis atacuri atât ziua cât și noaptea. Excelenta utilizare a detașamentelor de flancare (engleză “outflanking detachments”) a căror descriere nu a fost oferită s-a făcut în terenuri muntoase în timp ce buldozerele protejate cu plăci de metal au utilizat tactica „malului sirian” în operațiunile terestre. S-a câștigat experiență și cu utilizarea mașinilor tot-teren precum și cu alte metode de luptă.
Alte lecții învățate în Siria au inclus tactica „vânătorii în pădurile montane” (engleză „mountain forest hunt”) care a implicat folosirea lunetiștilor care treceau de posturile de pază și eliminau comandanții subunitaților inamice. Au fost explorate și îmbunătățite noi metode de luptă precum și modalități noi de a organiza lupta și interacțiunea dintre artilerie, aviație și subunitățile de vehicule aeriene fără echipaj.
Trupele au fost instruite cum să angajeze unitățile mobile ale inamicului, celebrele camionete încărcate cu explozibili, RPG-7 sau AGS-17. În ceea ce privește operațiunile umanitare. s-au utilizat subunități de poliție militară pentru izolarea zonelor populate de conflict, vehicule aeriene fără echipaj pentru descoperirea și informarea populației locale în ceea ce privește coridoarele de evacuare și au fost disponibile echipe de doctori și asistente.
Exercițiile de acum profită de experiențele cu care rușii s-au confruntat în Siria. Comandanții sunt puși în situații care impun analiza și diseminarea unor cantităţi mari de informaţii legate la activităţile inamicului (suprasaturare) iar unele exerciții sunt astfel concepute încât să-i determine pe lideri să ia decizii rapide, neconvenționale/non-standard și să adopte inițiativa, să gestioneze resursele avute la dispoziție și să utilizeze eficient aeronavele, artileria și celelalte echipamente militare pe care le au la dispoziție.
Deși unele decizii par ciudate, în realitate, în spatele lor, există un scop clar. De exemplu, generalul-locotenent Yuri Kuznețov a emis un ordin de blocare a rețelelor celulare 2G și 3G în zona bazei aeriane Khmeimim și a bazei navale Tartus, deoarece vehiculele aeriene fără echipaj ar putea fi ghidate către bazele respective de un semnal de la un anumit telefon. De asemenea, un alt expert remarca că decizia ar fi putut fi luată pentru a preveni scurgerile de informaţii.
Va urma
A doua parte a articolului poate fi citită accesând acest link.